510 matches
-
în domeniul artei. Timpii politici și culturali diferă unii de alții. Am analizat, pe urmele lui Gadamer, în prefața la Istoria critică, aceste temporalități neconcordante. În al doilea rînd, totdeauna refuzul vechiului a fost concomitent cu promovarea noului. Pînă și avangardiștii din primele decenii ale secolului XX, care au început prin a nega în manifestele lor trecutul, au oferit aproape imediat o versiune proprie literaturii socotite de ei novatoare. Bună, rea, convingătoare sau nu, literatura avangardei a existat în anii '20
Ce și cum citim by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14561_a_15886]
-
peste mult vine rândul criterioniștilor? Generația 27 între Holocaust și Gulag se numește primul dintre studiile dedicate acestora. Urmează Eliade, Cioran, Noica și, surprinzător, dar, încă o dată, nu foarte surprinzător, Gherasim Luca. Deschid o paranteză. Dacă despre orientarea ideologică a avangardiștilor noștri s-a mai scris, subiectul ideilor politice ale lui Gherasim Luca n-a mai fost, până acum, exploatat. Era, pentru asta, nevoie de câteva lucruri. În primul rând, de o anume bosă ideologică. Marta Petreu o posedă. Indiscutabil. Subiectele
Demonstrație de forță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4892_a_6217]
-
o mai puternică autoconștiință a textului său. Se "clasicizează" astfel, datorită unei hiperlucidități (o "eliberare" la nivel cerebral), ce pare a compensa, surprinzător, inițiala năzuință de ieșire dramatică din chingile intelectului. Triumful dezintelectualizării trece într-un triumf al intelectualizării. Un avangardist tîrziu este poetul Paul Aretzu. Eminent absolvent al Școlii suprarealiste, d-sa începe prin a-și prezenta semnele de respectuoasă fidelitate față de aceasta, inserțiile în doctrina ce-o specifică. Nu e în cauză etalarea formală a unei diplome, ci un
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
plastici noncomformiști, poeții - "formaliști" etc. Lucrurile se petreceau astfel nu din inițiativa noastră, ci din vina autorităților, care nu doreau să recunoască libertatea de creație și tuturor încercau să le impună realismul lor socialist. Un fenomen paradoxal în Occident, concomitent: avangardiștii erau aproape toți parcă aleși pe sprânceană, comuniști, iar la noi eram considerați în afara legii. Componența participanților era foarte pestriță. Erau și unii pe care îi interesa doar arta pură și luptau pentru dreptul artei de a fi pură. Ei
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
românești în ansamblul lor. și nu în mai mică măsură e reprezentativ Ťcazulť Voronca, dacă avem în vedere chiar și progresiva lui delimitare în raport cu extremismul unor atitudini avangardiste, Ťcumințireať, Ťclasicizareať lui: este fenomenul care, cu puține excepții, caracterizează evoluția tuturor avangardiștilor". (pp. 12-13). Modernitatea textuală a lui Voronca i-a luat prin surprindere pe criticii epocii, care nu aveau bagajul teoretic necesar unei analize foarte exacte. Privite din perspectiva experienței date de frecventarea textelor fundamentale ale structuralismului (Saussure) și ale filozofiei
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
de 42.000 franci, pentru a publica toată opera lui Tzara. Vor fi cca 10 volume de versuri pe 1000 de pagini"... Tot în direcția valorificării, vor fi republicate, prin facsimilare, toate revistele de avangardă și toate volumele (cca 80) avangardiștilor români, accesibile și pe Internet. Dar cel mai uluitor proiect al lui N. Țone e unul arhitectonic: "Dorim să construim o clădire specială în București în care să funcționeze acest institut de avangardă. Clădirea am vrea să fie concepută pornind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16724_a_18049]
-
ci scrie pur și simplu despre ceea ce apare, de la volume rămase și astăzi în listele canonice (vezi Pe Argeș în sus al lui Ion Pillat) la titluri care acum nu ne mai spun nimic (Umbre pe drumuri de Barbu Solacolu). Avangardistul temperat are o netăgăduită slăbiciune pentru simbolism, astfel încât nu ratează nici o ocazie de a readuce în discuție autorii clasați ai acestui curent, speculând pretexte cum ar fi ridicarea la Paris a unei statui Laforgue sau comemorarea lui Jean Moreas. Făcând
Publicistul Vinea by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13524_a_14849]
-
explică prin faptul că niciodată n-am vrut să împlinesc așteptările nimănui. Nici pe cele ale cititorilor, nici pe cele ale criticilor. Când am fost etichetat drept „suprarealist popular" și premiat pe chestia asta, m-am apucat de avangardă. Când avangardiștii m-au acceptat în rândurile lor și m-au privit ca pe un fel de guru, am început să scriu elegii romantice. Când, însă, adepții și teoreticienii poeziei tradiționale m-au aprobat unanim, mi-am aflat libertatea refugiindu-mă în
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
bănuit de trădare. După un timp, mi s-a părut prea îngustă - ca atitudine estetică - postura de poet avangardist. Mă folosesc și azi, în mod nedeclarat, neprogramatic, iar asta-i o diferență esențială, de tot ce mi-am însușit ca avangardist, de roadele experimentelor mele de-atunci - experimentul mi s-a părut cea mai importantă metodă de creație. Dacă vă amintiți, motoul unei cărți de-ale mele deformează începutul Manifestului comunist, fiind un joc de cuvinte (intraductibil): „O stafie umblă prin
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
de: (1) Vinea, ca mare "animator" și go between al curentelor europene de avangardă în România - omologul, să zicem, al lui Ramon Gomez de la Serna, în Spania - (2) Tzara (cu poemele românești): verigă de legătură cu avangarda franceză - (3) Voronca: avangardist activ, ce trece fără soluție de continuitate în avangarda internațională. Avangarda "radicală": Grupul Suprarealist Bucureștean (1940-1948), reprezentat de Gellu Naum, după mine cel mai important poet român de după război și unul dintre "cei trei mari" ai Suprarealismului târziu (postbretonian), ceilalți
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
explozia primei sinteze". Ochiul integrator își pierde puterea de organizare și devine o biată privire derutată, cvasidementă. Obiectele o iau razna, lumea devine (începe să pară) aleatorie, cu "componente punctiforme funcționând stihial". O coexistență discontinuă a elementelor, precum în colajele avangardiștilor. Vedem așadar o cu totul altă fațetă a liricii lui Ștefan Aug. Doinaș. Poeziile sale, deodată absurd-ironice, prezintă un baladesc "ricanant". Cercul solipsismului s-a închis, lumea și-a recăpătat obiectivitatea ei dură - și deconcertantă. Va urma o nouă etapă
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
două materiale: primul (acesta) îi e dedicat lui Peter Greenaway, următorul, analizei câtorva filme de la secțiunea de lungmetraj. Dar să începem cu regizorul galez, olandez prin adopție. Nu sunt de acord cu ceea ce glăsuiește catalogul, cum că Greenaway este "un avangardist care a câștigat un surprinzător acces în curentul tradițional". Au contraire. În primul rând, mă îndoiesc profund că 10% dintre români știu cine e, iar procentul e comparabil cu cele din alte țări europene. Să fim serioși, e un regizor
Regizorul- vedetă de la "Anonimul" by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11391_a_12716]
-
Israel, în 1978 a primit Premiul Nobel pentru Pace împreună cu premierul israelian Menachen Begin, în 1979 a semnat acordul de pace dintre Egipt și Israel (o premieră în lumea arabă). TRISTAN TZARA Se împlinesc 40 de ani de la decesul poetului avangardist Tristan Tzara (Samuel Rosenstock). A debutat cu versuri de factură simbolistă, apoi a început să scrie poezii tot mai originale, încercând o reabilitare a banalului și cotidianului, aderând mai târziu la suprarealism. În 1916 s-a stabilit la Zürich și
Agenda2003-51-03-stiri () [Corola-journal/Journalistic/281862_a_283191]
-
se pare important e că noua ediție a poeziei lui Bogza face posibilă - chiar și prin discuția despre statutul rescrierilor operate de autor după 1948 - această deziderală ediție critică. Puțin va mai fi rămas nepublicat în volum, din creația acestui avangardist, oricum, nu foarte prolific. Ceea ce apare aici este suficient pentru a ne configura un profil coerent al lui Bogza, pentru a sesiza și înțelege mecanismele interioare ale creației sale și a ne convinge că au dreptate cei care susțin că
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
după 1948, la gesticulația frondei, nu a renunțat la fronda gândirii. Expresie a unui spirit prin excelență eretic, ea se constituie într-o stranie radiografie mentală a istoriei schizoide a veacului trecut. Poezia lui Geo Bogza răstoarnă, de fapt, convingerea avangardiștilor că reportajul este specia cea mai autentică și mai aproape de realitate. Folosind o distincție noiciană, aș spune că reportajul este, poate, exact, în raport cu veacul, dar poezia este adevărată... Volumul de față ne mai îndeamnă și la revizuirea unei prejudecăți: aceea
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
lor. Cuvîntul unei personalități diluează suspiciunile, numeroase în cazul creatorilor. Subiectivitatea nu poate fi exclusă din nici un fel de juriu. Ce poate fi diminuată, însă, este marja de eroare. Știința alcătuirii acestei echipe aici stă. Cred. Un juriu, cît de avangardist ar fi, trebuie să reflecte care a fost tendința intervalului pus în discuție, care au fost întîmplările sub semnul cărora rămîne acel an teatral în memoria teatrului și a spectatorilor. Fragilitatea creației, vulnerabilitatea creatorilor, derizoriul în care trăim, orgoliul, firesc
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
aducă un iz mai dinamic unui loc cu o istorie importantă. Să nu uităm că după Piatra-Neamț, Teatrul din Oradea a avut aură și a atras nume cu forță, cu statut, unii artiști nonconformiști, alții mai clasici, unii hipioți sau avangardiștii momentului, debutanți sau nu, alții conservatorii genului clasic. Nu am avut timp să stau prea mult de vorbă cu actualul director. Habar n-am cum și-a construit strategia pe termen scurt și pe termen lung (și, mai ales, cît
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
și Alexandru Lungu), succedați de Vasile Vlad, Cristian Simionescu etc. "Aceasta e preistoria imediată a fenomenului, dar în seria de precursori intră și Bacovia sau Arghezi nu Blaga și Ion Barbu și în nici un caz tradiționaliștii , un Fundoianu, Geo Bogza, avangardiștii, cu care au și fost asociați ( unii numesc chiar postmodernismul neo-avangardism), dar mai ales Caragiale și Urmuz". Într-o bătaie temporală mai lungă, exegetul nu ezită a aminti, din paginile unei istorii "paralele și subterane", nume precum Iordache Golescu, "autor
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
necesare în sistem pentru a-l valida: Eminescu, Caragiale, apoi alți scriitori interbelici, ca Arghezi, Blaga, Bacovia, Camil Petrescu etc. Dar e o strategie greșită să lași temelia unei construcții la urmă și să începi cu tavanul și acoperișul, suspendate avangardist în aer; să începi, puțin credibil și cu enorme riscuri, tocmai cu literatura contemporană și încă, și mai fantezist, cu multe nume noi mai puțin convingătoare. Un canon (mai ales unul didactic, insist mereu asupra acestui accent) nu se inventează
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
realității în folosul fanteziei bolnave a unui cuplu incult și megaloman. Firește, nimeni nu îl poate bănui pe Nicolae Ceaușescu sau pe nu prea distinsa sa soție că ar fi ținut pe noptieră, pentru a citi înainte de culcare, cărțile unor avangardiști precum Tzara, Breton, Aragon, Éluard, Reverdy, Artaud, chiar dacă unii dintre ei au abandonat în timp revoluția artistică pentru un angajament politic explicit (uneori stipendiat de Moscova) de partea ideologiei comuniste. În planul creației, aceasta s-a tradus prin promovarea unor
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
istoriografia tradițională produc neașteptate revelații. După ce în prima carte a noii colecții s-a ocupat de dosarul secret al controversatului agent comunist Cristian Rakovski, Stelian Tănase publică acest volum, poate chiar mai interesant despre documentele Siguranței care îi vizează pe avangardiștii români. Interesul pentru o asemenea carte este dublu. Ea aduce informații inedite despre activitățile mai mult sau mai puțin obscure ale unor importanți artiști de avangardă (Geo Bogza, Victor Brauner, Scarlat Calimachi, Ion Călugăru, Gheorghe Dinu/Stephan Roll, Eugen Ionescu
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
măgulitor pentru nici un practicant al genului. Și totuși, cel puțin la fel de frecventă este și greșeala contrară, aceea de a pune pe hîrtie tot ce-ți trece prin cap, fără un minim control artistic, într-un fel de dicteu automat smuls avangardiștilor și făcut accesibil, în chip democratic, tuturor veleitarilor. Cred că nițel creier nu strică nici unui vizionar. Sînt atâtea volume fără un proiect coerent și o idee, măcar, urmărită de dragul cititorului, dacă nu al poeziei; pagini amorfe în care, oricît ai
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
și să reamintesc că, din punct de vedere al mitificării, Nichita Stănescu se află într-o serioasă competiție cu Mihai Eminescu ; revistele de liceu nichitizează abundent, am văzut de curînd un exemplar al unui prestigios liceu bucureștean, liceenii se simt avangardiști și cîștigă premii cu poezii în stilul Frunză verde de albastru, un onorabil inspector financiar voia să mă convingă nu de mult că Nichita mînca și dormea poezește. E bine, e rău? Vorba lui Moromete, depinde de facultăți. Antologia realizată
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
a dovedit o colaboratoare severă care s-a opus ,,terorismului psihologic" exercitat de către cineastul ce-i pretindea epurarea partiturii de orice sentimentalism. Ea, romantică de modă veche, dorea să-i confere eroinei poezie și mister. El, cinic cu virtuți de avangardist, ambiționa explorarea unei formule cît mai șocante, cît mai aseptice. Obsedat să capteze aleatoriul existenței (permițîndu-și luxul de a filma cu o sută de camere simultan!), dar tentat deopotrivă să controleze haosul ce ne-nconjoară. Aveau să se întîlnească pe
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
Nicolae Manolescu Puțini știu cine a fost Jonathan X Uranus, pe numele său adevărat Mihail Avramescu (1909-1984), preot, poet (avangardist în tinerețe), astrolog, alchimist, filosof (de inspirație guénonistă), autor de articole, scurte proze și jurnal intim, neconsemnat de istoriile literare postbelice, și ale cărui două cărți, alcătuite de către d-na Mariana Macri, fiica sa, au fost nu demult prezentate public
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]