384 matches
-
deosebite au avut unii filozofi ca să spună acele lucruri, sau dacă măcar au avut motive. Nu știm nici dacă ei au înțeles întotdeauna ceea ce au spus. Cu toate acestea, au fost bine reținute, LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 69 56. preluate cu aviditate de alții, elogiate sau disprețuite, socotite uneori salutare. Au de venit astfel și mai ciudate, mai stranii. Și nu este în joc, de această dată, producerea ludică a ceva absurd. Filozofii la care se referă Cicero vorbesc serios și cu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
câteva uși, descoperind rafturi înțesate cu cărți. Erau acolo volume franțuzești, nemțești, chiar și englezești, multe tratând chestiuni serioase și de specialitate agronomică, medicină veterinară, economie politică. Erau și opere istorice și filologice și foarte multă literatură. Felix privi cu aviditate rafturile, lucru ce părea a încînta pe Pascalopol. Otilia pretinse cărți: - Mi-ai făgăduit că-mi dai câteva romane nemțești. - Te rog! se ruga după obiceiul său Pascalopol, cu mâinile împreunate la piept, și era gata sa-i scoată un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moment intens, majoritatea erau fascinați de numărătoarea finală, și orice depășire de număr față de media admisă producea reacții și punea în primejdie situația polonicarului. N-a durat mult și Hâncu, cocoțat în patul de sus, a deprins repede reflexul de aviditate concentrată pe care îl declanșa supa de fasole. Erau câțiva experți care, observându-l, au zis că a venit momentul sancțiunii. Cei doi de sub Hâncu, așezați pe patul de jos, și-au primit, fiecare, porția de câte un polonic de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
renunță astfel la lupta măruntă pentru viața de fiecare zi. Va veni o zi când toate polițele acestea vor fi achitate cu vârf și îndesat, se gândește el. Dar între timp, alții îl ajung din urmă, își dispută pasul cu aviditate pentru ajunge cei dintâi, mulți îl întrec în goană fără măcar să le pese, și-l lasă în urmă. El îi privește cum dispar în zare, uluit, năpădit de îndoieli stranii: și dacă s-a înșelat într-adevăr? Dacă el nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
tipul de sculptură preferat al epocii arhaice. Locul are statut de muzeu; și cum uriașul tânăr de piatră a fost descoperit în grădina babei, drept răsplată, baba a fost numită ghid și are și ea o leafă fixă. Fie din aviditate de babă, fie ca să-și ajute fiul, înapoiat mintal, baba a găsit o soluție să mai scoată un bănuț. În zile de turism obișnuit, lumea face coadă la grădina babei - și fiecare își plătește biletul oficial de intrare. Numai că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
atelierele de artiști, sau vestitul restaurant de la Casa Scriitorilor, pentru că existam aproape neîntrerupt alături de mai multe persoane. Așa s-au petrecut lucrurile. Și nu făceam lucrul ăsta mânat de nici un fel de apetit social, ci pur și simplu dintr-o aviditate fără scop de a-mi petrece vremea printre alții, în văzul lor și, mai ales, fără nici o intenție de a mă lăsa privit, de a juca un rol sau de a fi un personaj de excepție. Eram, pur și simplu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
dintr-odată pe trepte, să se ascundă în spatele balustradei și să-și așeze capul pe genunchii osoși, de băiat. Iar ochii i-au rămas pe desenul stucat, aurit al pereților. Lacrimile i se opriseră la fel de brusc cum începuseră, inspira cu aviditate mirosul nou al trupului ei, un miros tare, puțin acid, care îi urca dintre coapse, încerca să respire cât mai rar și mai ușor, cu urechea ciulită ca să le asculte... — ...știam că e legată de Ștefan într-un mod puțin
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din față a avionului și-mi arată un scaun imens, larg și confortabil. N-am călătorit În viața mea În asemenea condiții! Chiar nu-mi vine să că chiar mă lasă să stau aici. — E clasa Întîi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vîrstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
lui Mihai și-l strînge atît de puternic, aproape cu violență, că bărbatul se întoarce speriat spre ea. Doamne, ce-aș vrea să călătorim împreună! șoptește Liliana cînd îi întîlnește privirea bănuitoare. În semiîntunericul compartimentului, ochii lor se rețin cu aviditate. Am o idee! se ridică Liliana precipitată și iese pe culoar urmată de Mihai. Mă duc să-mi iau și eu bilet. Merg cu tine pînă la Pașcani. De-acolo, mă întorc cu trenul care vine ziua spre Ardeal. Liliana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plăcere bolnăvicioasă, parcă trăia totul. N-am intrat în amănunte, nici nu mi-aș fi permis. Am văzut în ea întotdeauna o doamnă, care impune înălțime ștachetei morale. Dar, atunci, am avut senzația că mi-ar fi ascultat cu aceeași aviditate și amănuntele intime. Cînd am terminat, s-a ridicat brusc și a plecat. Fără un cuvînt măcar. Am mers imediat după ea pînă la intrare și-am prins-o timid de braț. A întors spre mine doi ochi injectați. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
instalează liniștea. O liniște de reculegere. Liliana și-a ridicat piciorul drept peste stîngul și descrie cu vîrful pantofului legănat ușor oscilații imaginare. Aș vrea să fiu pictor în clipa asta! se umple de zîmbet Mihai, privind-o lung, cu aviditate. Aș vrea să fiu cu tine în clipa asta! răspunde Liliana. Să-ți spun că, deși am rănit pe trei din cei mai apropiați oameni, mă simt fericită. Foarte fericită! N-am mai fost așa decît atunci cînd mi-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
spun! Aseară m-ai întrebat de cîteva ori ce am, de ce vorbesc sacadat... Plîngeam. Pentru că nu știam ce-i cu tine. Dar și pentru comportarea prietenei mele. M-am dus după-amiază să-i înapoiez termosul și paharul. A ascultat cu aviditate tot ce i-am povestit, jucîndu-se cu paharul. Apoi a mai adus încă un pahar și le-a umplut cu vodcă. Eu eram nespus de fericită. Chiar voiam să beau. Dar numai ce-am văzut-o pe Fana că și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și te doream. Și mai ales pentru că, auzind cîntecul, ți-ai scos pălăria... Încă un pahar? Încă! După ce chelnerul, care le-a adus băutura, se depărtează, iau amîndoi paharele în mînă și se ridică în picioare. Se privesc, sorbind cu aviditate vodca. Apoi, în aceeași clipă, cele două pahare sînt lăsate să cadă, prefăcîndu-se în cioburi pe cimentul de la picioare. Mihai arată chelnerului că i-a pus o bancnotă pe masă și iese alături de Liliana. Pe trepte, se opresc. Liliana întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
camera alăturată, rîsetele copiilor se aud tot mai tare, anume parcă să împrăștie tăcerea așternută. Un gest cît de mic al lui Mihai, prin care împinge paharul mai spre centrul mesei, are efectul unui zgomot strident. Ochii Simonei caută cu aviditate în ai bărbatului din fața sa, pentru ca în clipele următoare, cînd liniștea e deplină, întregită de plecarea copiilor în bucătărie, să se piardă iar în paharul gol. Momentul de tăcere devine obositor. Gîrbovit în fotoliul său, Mihai îl traversează cu stoicism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
găsit! îi șoptește iar palma ei dreaptă atinge o clipă obrazul lui nebărbierit, parcă l-ar alinta. Luat prin surprindere, Mihai murmură cuvinte de politețe, invitînd-o să intre. Cînd ajunge în încăpere, Doris stă clipe în șir locului, privind cu aviditate totul. Mereu m-am întrebat cum va fi arătînd camera de naștere a unor personaje... Bun venit! îi întoarce Mihai gestul de alintare a obrazului, semn că a redevenit stăpîn pe sine. Doris reține palma lui și o strînge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
femeii. La naiba! aude Mihai glasul nervos al Simonei, tocmai astăzi am îmbrăcat bluza asta... Degetele bărbatului o ajută să-și descheie nasturii de la spate, iar bluza aterizează pe un scaun. Sărutul lui întîrzie mult peste pieptul femeii, sorbind cu aviditate sînii oferiți cu un gest de mare ritual, în timp ce palmele lui continuă s-o alinte. Exasperată că bărbatul prelungește totul peste puterea ei de-a răbda, femeia scoate un geamăt, ca o înjurătură tandră și se lasă pe spate, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Rîd amîndoi amuzați și pornesc grăbiți spre Ateneu, alături, ca doi prieteni. Figura cu legitimația de scriitor îi reușește iar lui Mihai și, din nou, tînăra e prezentată ca soție. Înainte de-a intra în sală, ochii bărbatului caută cu aviditate în jur, peste spectatorii din foaier. N-a mai fost de mult aici, din vremea studenției. Partea întîi a recitalului anulează în el orice gînd negru; întîmplările de peste zi sînt scoase în afara memoriei. I-a rămas constant doar gîndul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
sporire a puterilor sale ca să poată izbuti în planurile sale ambițioase. Theodor Comnen, îndrăzneț de felul lui, încurajat prin succes, abia smulsese de la latini, romei și bulgaro-romîni țări întinse și abia-și așezase scaunul în Thessalonic și dindată îl cuprinse aviditatea după coroana împărătească. Se îmbrăcă în mantie de purpură, încălță sandale roșii ca para focului și ceru de la metropolitul din Thessalonic, Constantin Mezopotamita, să-l încoroneze de împărat în mod solemn. Principele bisericesc, cumpătareț cum era, opuse acestei cereri îndoielile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce nu poate produce acomplisementele în sine prin mijloace care nu mai țin defel de sfera artei, ba pentru cari artea nu-și împrumută neci pretestul. Cumcă nu se observă nicăire decât tocmai în profesiunea artiștilor dramatici o astfel de aviditate după manifestațiuni de recunoaștere auzită după un sufragiu atât de pătat în originea sa, asta-și are fundamentul său absolut în conștiința dezvoltată de noi a profesiunei; că adică prezentul e singur, e zeul său, și pentru că în astă arte
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
filozofic vorbind, e vulgară." Vineri, 23 februarie 1979 După micul dejun, Noica a urcat la noi să-și aleagă câteva cărți pentru diminețile următoare. (Ne spune că preferă să scrie după-masa, pentru că dimineața are în el o curiozitate și o aviditate culturală care îl îndeamnă la citit și răsfoit.) A ales La gnose a lui Leisegang și Norm and Form a lui Gombrich, Le Bouddhisme (îmi scapă numele autorului). În cursul dimineții mi-am notat câteva idei din partea a doua a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sorin își prelucrează interior tăcerile, Bogdan vorbește ca o floare care se deschide și descoperă lumea. Este tot o vibrație. Se bucură cu glas tare: de muzică, de filme, de lecturile lui, de locurile pe care le vede călătorind cu aviditate, de arhitectura pe care o întîlnește în "siturile" Europei, de profesorii faimoși care îi ies în cale sau pentru care ia trenul ca să îi poată asculta. Astă seară a venit cu o casetă pe care se află Don Giovanni-ul lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pot să vă ofer un pahar cu apă? Întrebă preotul, consternat. — Dacă luminăția voastră nu vedeți nici un inconvenient... Și poate și o ciocolățică, pentru treaba cu glucoza... Sacerdotul Îi turnă un pahar cu apă, pe care Fermín Îl sorbi cu aviditate. — N-am decît bomboane cu eucalipt. Vă convin? — Dumnezeu să vă răsplătească. Fermín Înghiți un pumn de bomboane și, pe dată, păru să-și recupereze Întru cîtva culoarea. Băiatul acesta, copilul portarului ce și-a pierdut În chip eroic scrotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
gest trufaș, se descotorosi de portret, aruncându-l pe masă. Alexandra îl luă, Adelaida se apropie de ea și amândouă începură să-l examineze. În acest moment se întoarse și Aglaia în salon. — Ce forță! exclamă brusc Adelaida, privind cu aviditate portretul peste umărul soră-sii. — Unde? Care forță? întrebă tăios Lizaveta Prokofievna. — Asemenea frumusețe e o forță, spuse cu înflăcărare Adelaida. Având o asemenea frumusețe, poți răsturna lumea. Îngândurată, se retrase lângă șevaletul ei. Aglaia privi portretul doar în treacăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vreun punct al spațiului, negârbovit de amărăciuni. Când te găsești într-un loc, nu faci decât să te gândești la altul, încît nostalgia se conturează organic într-o funcție vegetativă. Dorința de altceva, din simbol spiritual, devine natură. Expresie a avidității de spațiu, nostalgia sfârșește prin a-l anula. Cine suferă numai de pasiunea Absolutului n-are nevoie de această lunecare orizontală pe întinderi. Existența staționară a călugărilor își are sursa în canalizarea verticală, spre cer, a acestor doruri vagi după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care nu ia forme cetățenești nu este autentic, ci se hrănește din exaltarea unor șefi, având o durată efemeră și menținîndu-se doar la suprafață. Numai un popor care poartă în sânge ideea imperialistă poate accepta fără scârbă armata și războiul. Aviditatea de spațiu și setea de a imprima un stil de cultură altor forme de viață creează într-o națiune imperialistă un gust ofensiv, justificat atât prin cinism, cât și prin viziuni istorice. Atunci când ultimul burghez german, ghiftuit de bere și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]