1,792 matches
-
acesta e tocmai realismul ideal al clasicilor, un realism existențial, într-un fel, adică în care situațiile comportă accent axiologic primordial pentru și din punctul de vedere strict personal al eroilor. Actele lor, chiar în semnificațiile lor cele mai bogate axiologic, sînt de interes individual uman, (eroii) sînt simple și profunde caractere, în Sofocle ca și în Racine, în Molière ca și în Shakespeare, în Schiller ca și în Kleist”. Concluzia: „Orice spirit istoric trebuie să dispară din teatru”. Fiind respinse
I. Negoițescu inedit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2466_a_3791]
-
Prima direcție caută să surprindă în ce măsură asumarea acquis-ului comunitar poate impune, în timp, o oarecare nivelare a calității vieții la dimensiune continentală. Cea de a doua vrea să descifreze până unde se poate merge la alinierea sau, eventual, uniformizarea ierarhiilor axiologice regionale și locale, fără a se ajunge la dizolvarea identității culturale a comunităților etnice implicate. Uniunea Europeană nu se vrea, cel puțin deocamdată, un stat federal de tipul celui american în care diferențele între componente sunt, cel mult, de ordin legislativ
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
să devină deformatoare, obținându-se mutanți culturali animați de complexe contradictorii, de superioritate și inferioritate, în raport cu universurile simbolice străine cu care intră în contact. Față de o asemenea "întâlnire", U.E. a procedat de asemenea superficial, promovând standarde educaționale modelatoare și grile axiologice nediferențiate, frustrante din perspectiva personalității de bază specifice fiecărei comunități. Membrii acestora din diaspora au resimțit - în mod paradoxal, dar justificat - această impunere ca o tratare segregaționistă, ca o marginalizare. Dublată de discriminarea economică, uniformizarea culturală prin subproduse simbolice generează
U.E. și România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/9070_a_10395]
-
valoare. Altfel, pur și simplu nu există. Degeaba o carte proastă are forma unei cărți bune, degeaba copertele unei cărți proaste seamănă într-o bibliotecă cu cele ale unei cărți bune. Una există, alta nu există. În domeniul literaturii, criteriul axiologic devine criteriu ontologic. Criteriul de valoare devine criteriu de existență. Noi nu putem introduce în circuitul vieții culturale "cadavre" de literatură. De aceea avem o mare responsabilitate. Noi trebuie să ne asumăm răspunderea și să îndemnăm publicul să se apropie
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
Editura condusă de Gabriel Liiceanu e exigentă, ceea ce este cu totul altceva. Exigentă fiind, ea nu respinge texte din plăcerea de a călca în picioare un vis sau o ambiție, ci doar fiindcă este de datoria ei să amendeze corigențele axiologice. În ce privește afirmația domnului Breban potrivit căreia Polirom sprijină ceea ce Humanitas neglijează, adică literatura română contemporană, cred că se impun câteva clarificări. În primul rând, chiar dacă Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, Horia-Roman Patapievici și Andrei Pleșu, Lucian Boia și Mircea Cărtărescu
Controverse - Pornind de la o frază pripită by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/12059_a_13384]
-
altoit ici-colo cu sintagme nobile gen ,noua dramă absolută camilpetresciană", ,deplina știință a meșteșugului dramatic" ș.a.m.d. Afirmații precum ,cel mai prolific autor dramatic român contemporan" sau 1959, anul Everac pentru dramaturgia românescă" sînt corecte dacă nu le folosești axiologic. Mă tem că M. Duță nu sesizează importanța accentelor. Un bun medalion Șerban Foarță nu ne spune însă nimic despre eseistica acestuia, dar nu știm cui să reproșăm acest aspect întrucît articolul - am aflat întîmplător - nu e scris de cine
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
este un anume paradox al poziției cerchiste. Pe deoparte, cei ce aveau să fie porecliți, huliți sau mai rareori elogiați drept «esteții de la Sibiu» pledau pentru o critică estetică ce descindea din Maiorescu via Lovinescu. Supremația esteticului, într-o ierarhie axiologică cerchistă, era manifestă. Bătălia Manifestului se dădea întru apărarea autonomiei artei împotriva unei arte înfeudate politicului, socialului, moralei. «Pășuniștii», apologeții «plaiurilor străbune», militanții naționalismului extremist, ai «războiului sfânt», ca și, ceva mai târziu, militanții comunismului, toți cei ce se vor
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
și, într-o anumită măsură, real al Cercului Literar era depășit printr-o orientare mult mai amplă spre un orizont valoric mai larg. Cum spuneam mai demult, «esteții» Cercului de la Sibiu se situau de la început pe o mai largă platformă axiologică decât aceea a estetismului de care fuseseră acuzați la apariția Manifestului. Paradoxul Cercului în epoca Manifestului este acela tocmai al unui estetism ambiguu promovat de câțiva tineri scriitori, care preconizau primatul esteticului în creația și judecata literară, respingând în același
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
în slujba valorilor nepieritoare», cum declaram, patetic, noi cerchiștii în acel Manifest bis al Cercului care era articolul Perspectivă cu care se deschidea Revista Cercului Literar. Dar, într-o epocă a relativizării până la pulverizare a valorilor, pledoaria pentru un absolutism axiologic este, cred, necesară". Pentru critica nouă, vechile modele nu mai sînt însă operante. "De altfel, cred că nici nu se mai poate vorbi despre o nouă critică. După moartea curentelor din Occident înglobate sub denumiri precum «new criticism» sau «nouvelle
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
fi operat în alcătuirea listei d-sale de poeți, în care absențele stridente n-ar putea fi în ruptul capului compensate prin includerea unor autori evident mai modești. Mina marțială, faciesul încruntat, excomunicator contrastează violent cu productul oferit cu etichetă axiologică, asemenea unei persoane cu frac și papion, însă în pantaloni scurți. Gravitatea doctorală a expunerii programatice,pompa oficierii considerațiilor ce se vor apodictice nu izbutesc a atenua aerul de improvizație, de aleatoriu al selecției. Iată un șir de respinși, apt
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
le preconizăm prin învățare, descriind fie un ansamblu de comportamente, activități, fie un produs sau o anumită activitate de învățare. Rolu l obiectivelor educaționale din perspectiva teoriei evaluării nu mai trebuie argumentat, ele fiind cele care oferă evaluării o conotație axiologică, servind punct de reper în compararea rezu ltatelor estimate. Obiectivele curriculare discriminează între: 1. obiective de formare, ce vizează diferite nive luri ale sistemului educativ în corespondență cu nevoile educative umane și sociale ale unei anumite etape de dezvoltare a
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație!), scrie cărți, conduce un cenaclu, face publicistică justițiară și onestă; în general, trăiește într-un alt orizont de așteptare, într-un alt spațiu axiologic, în care valorile morale, intelectuale, civice sunt riguros și definitiv așezate. Pentru orașul Huși (actualmente municipiu), un asemenea intelectual a fost, cu două decenii în urmă, regretatul poet, critic și istoric literar, eseist și animator Ion Alex. Angheluș și este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în scrisul lui Theodor Codreanu o indicibilă vibrație a ideilor, care îl apropie, în opinia noastră, de Ibrăileanu și desigur de întemeietorul criticii literare românești, Titu Maiorescu. Provocarea valorilor mizează programatic pe o ambiguitate. Valorile clasice, prin chiar condiția lor axiologică perenă, reprezintă pentru criticul tânăr o permanentă provocare. Fiecare generație descifrează în scrisul celor vechi sensuri ce corespund sensibilității epocii, "spiritul veacului", pentru a relua o sintagmă celebră. Deopotrivă, capodoperele trecutului pot fi provocate în fiecare clipă, prin noi și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
subl.m) și dincolo de acestea complexitatea naturii umane". În definitiv, sunt dovezi ale erudiției și ale capacității de evocare. Constantin Călin îndeplinește cu prisosință ambele condiții. Vechea disputa biografie-operă e, cred, admirabil tranșată: metoda biografică e benefică pentru aprofundarea înțelegerii axiologice și a complexității naturii umane, fără inflamări ori fierbințeli apologetice. În cazul de față, erudiția are șanse de a ajunge, tot fără excese, la concluzii irecuzabile, cum ar fi aceea a unui Bacovia reprezentativ pentru ființa națională. Și mai e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istoric literar, comentator. Meritul său fundamental constă în orientarea discursului spre sensuri și percepții estetice delimitate stilistic într-o manieră novatoare: " Am început acest capitol cu opinia înțelenită că Bacovia a fost un poet fără biografie. Afirmația are chiar sens axiologic (...) Nu există creator inferior operei sale și asta în virtutea "inegalității" dintre cauză și efect (...) Despicarea personalității creatorului în eul empiric și eul creator se face spre a sublinia superioritatea operei față de creator. (...) A suprima unul dintre euri înseamnă a-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Theodor Codreanu, convingător argumentată. Există azi o adevărată furie a "demolărilor", a bagatelizărilor, a minimalizării, a ostilității față de valorile morale, istorice, patrimoniale, tradiționale și naționale, susținută de cele mai ordinare deșeuri intelectuale și asociată cu laxismul moral și cu vidul axiologic. Societatea românească și societatea europeană sunt confruntate cu ticăloșiile și escrocheriile "teoretice" "deconstructiviste", negativiste în raport cu valorile creștine și cu moștenirea noastră culturală. Sunt confruntate, în fond, cu reaua-credință a celor care își spun postmoderniști, negativiști, gauchistes, postavangardiști, neoavangardiști, elitiști sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istorico-literară mai cumpănită și nuanțată (Mitul Eminescu, 2004), în care același Maiorescu este judecat oarecum mai blând, deși autorul nu scapă nici aici prilejul de a da uneori cu o mână și a lua cu cealaltă. Al doilea mare reper axiologic al criticului este Bacovia (Complexul Bacovia, 2002), pentru ca în Caragiale abisal (2003) să propună o relectură incitantă a operei celui de al treilea. Unitatea de viziune și stil, ca pecete a organicității, definește toate aceste demonstrații critice. Din trunchiul central
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de avangardă "Aisberg", în sensul anticipat de Umberto Eco încă din 1962, în care singura cale de a te întoarce la tradiție este prin avangardă. Prin întoarcere, nu se consumă posibilitățile autentice și se evită manierismul, dată fiind complexitatea reliefului axiologic al structurii spre care se transcede. Apelând la teme precum "Transmodernismul", "Transmodernitatea" sau "Acțiunea transmodernă", revista transilvană depășește criza postmodernă de luciditate și prin apel la structurile tradiționale de valori, abandonate în urma cutremurului ideologic optzecist. Un lucru similar se petrece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o cultură. Theodor Codreanu condamnă situarea în afara valorilor de altfel, ceea ce în acțiunea postmodernă înseamnă negarea de sine! adică acceptarea sfârșitului prin modernism forte și propune o raportare constantă la un sistem de valori care nu poate aluneca în degradare axiologică, chiar dacă cei dedați deconstrucției utilizează poate cel mai "dăunător" instrument al filosofiei, bisturiul. Să încercăm să privim cele trei valuri toffleriene prin prisma raportului omului cu potențialul punct de sprijin al întregului, indiferent de forma pe care o îmbracă. Vom
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să-l ajute să gândească adevărul asupra problemei ce și-a propus. Apoi, dacă viața și moartea sunt labirint, desigur că labirint este și creația. Iar creația, de obicei cea artistică, este personajul principal al notelor de față. În sistemul axiologic al lui Codreanu, conturat, în mare, încă de la vârsta de 25 de ani, gândirea, în calitatea ei de categorie psihică, este factorul determinant al existenței umane. Autorul face distincție între gândirea comună, a tuturor și înalta gândire, care este la îndemâna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
grup minoritar, provoacă procese de eroziune și de îmbolnăvire fără leac; sau un Cosovo la comandă. Raportat la realitatea limbii, fenomenul cunoaște un parcurs asemănător, cu acțiune marcantă în două trepte: inseminare și destructurare. Omul modern a depășit faza tripticul axiologic fundamental (adevăr-bine-frumos), acela care-i asigura pe vremuri existența sub pavăza valorilor de tip calitativ. A optat, în schimb, fără să-i pese de riscuri, pentru dipticul advers, economicul și politicul, categorii de tip cantitativ, dinamice și distructive. Modernul, "superior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic, Editura Curtea Veche, București, 2011. Exprimând justa receptivitate pentru Eminescu a românilor, copleșitoare și în trecut și astăzi, G. Călinescu, hotărându-l poet național, l-a fixat în ipostaza de canon, mai exact de normă axiologică în lirica românească. Felurimea expresiei lirice a multor veacuri s-a concentrat, la Eminescu, în una din expresiile absolutului. De aici senzația de aer tare de înălțimi, care arde plămânii sensibili ai gândirii, senzație pe care o descoperim și în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și imaginea poetului. Să nu ne iluzionăm că astfel de preocupări de cerc restrâns motivează interesul pentru lectură, reapropierea de text. Idolatria economicului și iradierea subculturală într-o epocă subjugată de ideologia divertismentului ne aruncă, sub vraja relativismului, în haos axiologic și relaxare morală. Totuși, interesul pentru un mare scriitor, un spirit emblematic, saturat de cultură nu se poate stinge după "istovirea fizică" (G.I. Tohăneanu). Deși prezența (tot fizică) nu mai poate incomoda pe nimeni, foiesc "denigratorii moderni", continuând o tradiție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
comun și dorința firească de a cunoaște; * pe contactele culturale cu alte popoare, cu experiența altor persoane, etc., deoarece „în absența comunicării autentice între parteneri”, respectivii „au posibilitatea să construiască punți de legătură” (Antonesei L., O introducere în pedagogie. Dimensiunile axiologice și transdisciplinare ale educației, Ed. Polirom, Iași, 2002). Aplicarea tehnologiilor informaționale în sistemul de învățământ este impusă de exigențele societății actuale. Mediile de instruire bazate pe Internet aduc cu sine atât un nou mediu educațional (Internet-ul) cât și noi
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
dimensiunea „impersonală” a educatorului. Așa se explică faptul că, în acest act, poate fi implicată satisfăcător mașina de evaluat. Aprecierea școlară sau evaluarea propriu-zisă constituie emiterea unei judecăți de valoare, semnificarea unui rezultat observabil sau măsurabil întrun cadru de referință axiologic. Examenul este o modalitate de evaluare care se constituie ca o etapă finală a unei curse mai mari. El presupune o cântărire, o cumpănire, o circumscriere a competențelor achiziționate până la un moment dat. În principiu, examenul poate fi trecut de
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]