390 matches
-
pe deasupra, poeme în proză, așa cum Mușina nu mai încercase: „Uneori, când era obosită sau foarte nervoasă, se ducea să facă un duș. Da drumul la apă. Îmi lua lobul stâng din savonieră și se freca cu el pe tot corpul. Axonii o masau ușor. Dendritele îndepărtau orice murdărie. Apoi se clătea îndelung. Din savoniera mea, o priveam pierdut”. Marea victorie avea să vină șase ani mai târziu, când, îndepărtând orice urmă de contingent, Alexandru Mușina publica, tot într-un format mignon
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
cu aspect polimorf; - obiective: hipoestezie superficială cu localizare tot polinevritica. - tulburări vegetative - hipersudoratie, pseudoscleridermie; - tulburări endocrine - insuficientă gonadica, acromegalie. Examen anatomo-patologic - leziuni de aspect degenerativ cu dispariția elementelor celulare și a structurilor normale: - nervii periferici - leziuni degenerative ce afectează atât axonul cât și teaca de mielina; - ganglionii spinali- leziuni degenerative; - mușchi - atrofii musculare de tip neuronal alternând chiar cu zone hipertrofiate SCLEROZA LATERALĂ AMIOTROFICĂ (S.L.A.) Face parte din afecțiunile neuronului motor definită clinic printr-un complex lezional având ca rezultat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/139583_a_140912]
-
un aeroport în care avioanele întîrzie întotdeauna. Lumea-i o magie de-a lui dactăr Nicu & his Skyzoid Band, din care te trezești mahmur și cu fața umflată. Lumea-i un muzeu ultramodern, în care exponatele vorbesc și dau din axoni și dendrite tot timpul. Lumea-i o reclamă pentru ceva ce nu vei avea niciodată. Lumea-i un supercomputergame pe care-l joacă toți luzării, toți pulimocii și toți blegomanii. Lumea-i atîta de mare, că nici nu există. Vorba
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
vid un centimetru cub de substanță ca o cremă de zahăr ars și-nlocuind-o cu un ou... Sidefat, bătând ușor în roz, cu coaja moale și pulsîndă, coborât de-a lungul trompei-ovipozitoare și încastrat acolo, între fulgii de zăpadă ai corpului axonilor și labirintele nebunești ale sinapselor. Apoi trompa se retrage la fel de ușor, însîngerată, și se-ncolăcește la loc, iar fluturele zboară deodată-n zig-zag prin aerul stins, până la gemulețul deschis în acoperiș. Purtat pe brațe de estropiați, tânărul zeu însămînțat e
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
urmă sânt resorbiți, demantelați, transformați în alte și alte substanțe, preluați mai târziu de rinichii cosmosului și eliminați din existență. Între timp, însă, bavardajul lor oriental s-a insinuat, prin lungi canale neurale, în rețeaua nervoasă a liftului, transmis din axon în axon prin releele demielinizate, inelare, aflate din loc în loc, ajungând la aria motorie după un număr incalculabil de intermedieri, reconvertiri, distorsionări și retardări, ca să pună-n funcțiune, prima dată după ani de-nțepenire, organismul pietrificat al motorului electric. Maria tresări
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
resorbiți, demantelați, transformați în alte și alte substanțe, preluați mai târziu de rinichii cosmosului și eliminați din existență. Între timp, însă, bavardajul lor oriental s-a insinuat, prin lungi canale neurale, în rețeaua nervoasă a liftului, transmis din axon în axon prin releele demielinizate, inelare, aflate din loc în loc, ajungând la aria motorie după un număr incalculabil de intermedieri, reconvertiri, distorsionări și retardări, ca să pună-n funcțiune, prima dată după ani de-nțepenire, organismul pietrificat al motorului electric. Maria tresări și retrase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în inimă, înconjurată acum de raze de lună, din auricule clipocea în ventricule, era zvârlită apoi printr-o contracție puternică în arterele jugulare, se despărțea în mii de filamente și eprubete ce-și împingeau degețelele în creier, rătăcea prin țevile axonilor, miliarde de Marii identice în tunici de glucoza, ce parazitau fiecare celulă stelată și fiecare nevroglie ca niște spirochete fermecătoare, se-ntîlneau în săli și pe coridoare și se contopeau unele cu altele, ca boabele de mercur, în Marii mai mari
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sticlă, cu fiecare firișor de nerv întins bine, cu miliardele de ramificații desfășurate roată-mprejur, ca un mileu de ață albă, subțire, imposibil de rupt. Ce-aș fi altceva decât un neuron, cu creierul drept corp celular, măduva spinală drept axon și nervii ca dendrite nenumărate? O pânză de păianjen care simte doar ce-o atinge. Da, fiecare avem în noi un singur neuron, umanitatea e un creier disipat, care-ncearcă disperat să-și regăsească unitatea. Și mă-ntreb cutremurat dacă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abstrase arzând în soare ivindu-și vârfurile cu giruete dintr-o masă de neuroni, săli cadrilate, cu dale pe care fojgăiau animale transparente și umede, vârtejuri de informație colorată, gheme de șerpi împletindu-se pe mosoare de jad. Traversam mocirla axonilor cu nave ușoare de iridiu, retezam dendrite și tentacule cu macheta, înfruntam coșmaruri ca niște uragane năpraznice, îndrăzneam să privesc în ochii unor dumnezeiești emisari, până ce, în sfârșit, deslușeam în cețurile albastre limanul mult așteptat, cohleea urechii opuse ridicîndu-se din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ci în adâncul cortexului auditiv al fiecărui spectator, în neuronii complecși ce detectează volumul, înălțimea și timbrul sunetelor, și care acum le creau din nimic, ghemuiți acolo, lângă fisura lui Sylvian. Zbieretul de păianjen și de femeie aprindea sinapsele și axonii nucleului medial geniculat și curgea-n jos, pe căile eferente, spre coliculusul inferior, codificat în frecvența unui curent electric sărind prin tuburile suple din nod în nod al lui Ranvier, coborând în nucleul ventral cohlear și, filtrat prin complexele olivare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
precedă memoria. Transportul în lumea unui encefal în mare parte liber de mielină, ce vede, gândește și simte altfel, mai aproape de sămânța din care-am ieșit, și care este Ieșirea. Încă din stadiul embrionar începe maturizarea, trădarea. Chiar de atunci axonii bazali ai minții ni se îmbracă în fese de mielină, și astfel, transformați în mumii, separați unii de alții, devin simple cabluri logice, abia mai comunicând prin butonii terminali, ce totuși nu se-ating niciodată. Ce era unitate a minții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
hormoni și vise și lifturi și nopți și fețe monstruoase, nemaivăzute vreodată, și tot fluxul ăsta organic și psihic și tragic și etic și muzical e trimis mai departe, prin fontanelă, pe căile ascendente ale Dumnezeirii, prin sinapse mistice și axoni angelici către chiasmul optic al minții ce ne cuprinde și de acolo-n talamusul karmei și-n proiecțiile către arii senzoriale în care sfinții și judecătorii stau în mănunchiuri, cu cercuri aurii în jurul țestelor transparente, scoțând limbi de flacără și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lumină ca niște rigle de cuarț, până ajungeau la adevărații fotoreceptori, celulele conținând magica rodopsină, aceeași în ochii creveților, ai oamenilor și-ai îngerilor. Aici fantasticul mozaic de culori își convertea intensitatea, contrastul, forma, culoarea în impulsuri electrice care străbăteau axonii nervilor optici, se-ncruci-șau în chiasm, ajungeau în nucleul dorsal geniculat al talamusului, de unde, ca dintr-o lentilă divergentă, porneau proiecții spre zona optică primară, aflată în jurul fisurii calcarine a lobului occipital, în partea cea mai din spate a craniului. Aici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce ne servea de pat, dar numai una dintre acele clipe a provocat (n-o să știu niciodată cum și de ce) lăstărirea unui grup minuscul de neuroni din țeasta mea moale, împletirea-ntr-un mod unic a dendritelor, tandre atingeri cu axonii sau corpul neuronilor vecini, sinapse fixate pe pielea sticloasă a circuitelor din preajmă, filamente aruncate la distanță, o structură împletită cu bilioane de alte structuri cerebrale și care, atinsă de mecanismul de căutare, selectată și verificată de multietajate instanțe de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fără să știm în ce fel, dintr-o încîlceală de neuroni, într-un fel, cartea lui, scrisă de mână într-o mansardă dintr-un oraș îndepărtat, nu va fi altceva decât împletirea-ntre ei a neuronilor noștri, o țesătură de axoni și sinapse, aprinzîndu-se și stingîndu-se mereu, o peticeală, un puzzle psihic multicolor, un creier viu cu emisferele întinse larg peste lume." Știutorii se aflau risipiți în orice timp și-n orice oraș. Le recunoșteai spiritul în miturile lui Platon și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în urmă cu o treime de secundă, ceva insista încă: Eu. Întotdeaua, apa era aceea care se schimba, în timp ce râul stătea pe loc. Sinele era un tablou, schițat pe suprafața aceea lichidă. Un gând transmitea un potențial de acțiune unui axon. Puțin glutamat sărea în gol, găsea un receptor pe dendrita-țintă și declanșa un potențial de acțiune în a doua celulă. Dar abia apoi venea adevărata descărcare: potențialul de acțiune din celula receptor activa eliminarea unei mase de magneziu dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dintre grupuri era de neconceput; de aici, până la ideea că întreaga expediție trebuia să fie sacrificată, nu era probabil decât un pas, un pas foarte mic. Grosvenor își îndrepta, discret, encefalostatul spre căpitanul Leeth. Unde cerebrale, pulsații rapide transmise de la axoni la dendrite, de la dendrite la axoni, pe un itinerariu dinainte stabilit, dependent de asociațiile anterioare - era un proces care se desfășura la nesfârșit în interiorul creierului omenesc, printre cele douăzeci de milioane de celule nervoase ale sale. Fiecare celulă își avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
aici, până la ideea că întreaga expediție trebuia să fie sacrificată, nu era probabil decât un pas, un pas foarte mic. Grosvenor își îndrepta, discret, encefalostatul spre căpitanul Leeth. Unde cerebrale, pulsații rapide transmise de la axoni la dendrite, de la dendrite la axoni, pe un itinerariu dinainte stabilit, dependent de asociațiile anterioare - era un proces care se desfășura la nesfârșit în interiorul creierului omenesc, printre cele douăzeci de milioane de celule nervoase ale sale. Fiecare celulă își avea propriul echilibru electrocoloidal, rezultat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de imagini care aveau să-i închege teoremele și să-i cristalizeze postulatele existenței. Un singur lucru nu putea să-l facă: să-și reprime uimirea. Traversă substanța curcubeică a lui Rolando, până în pragul ușii, unde domnea nucleul cornului posterior. Axonii țâșneau ca niște mustăți prin pereți, semn că brăzdatul era acasă. Ocoli în grabă pe nesuferit și traversă orbește, fără să se asigure la intersecție, coloana veziculară a lui Clarke și șerpii neuronilor bazilari ai lui Bechterev. Fără ca Mioara Alimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Gowers). Aici, Mioara Alimentară se simți într-o stare de excitație difuză. Raza-informație trecu, să știi, cu o viteză de 12 m/s, asemănătoare cu cea a acceleratului Galați-București, via Urziceni, prin halta Surdila-Greci. La fel de încrâncenată, raza-idee străbătu pădurea de axoni din subtalamus, hipotalamus și prin ochiurile perverse de lichid cenușiu ai nucleilor talamici ventro-mediali, creând o stare de excitabilitate din ce în ce mai crescută, o reacție de trezire, pregătind astfel scoarța cerebrală pentru ceea ce avea să se materializeze în matrice-gând, în undă-potențială, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ar fi existat un Sispy. Haideți să vă explic unele lucruri. Am crescut pe un platou înalt, în ceea ce cred că încă se mai numesc Statele Unite sau, colocvial, Amerindia. Platoul era autonom - adică, producea toată hrana de care aveau nevoie axonii. Nici un axona nu coborâse vreodată de pe platou pe câmpiile din vale și, după câteva bătălii în care lumea cea rea a descoperit ce fortăreață inexpugnabilă era Axona, ne-a lăsat în pace. După câte știu eu, Prepelicarul a fost prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
treisprezece ani, întru totul răspunzătoare pentru mine. Prepelicar nu era numele ei adevărat. Pe acela nimeni nu mi l-a spus vreodată. Și l-a luat singură, ca un bărbat, la șaisprezece ani. Acesta nu era un lucru obișnuit la axoni, dar după moartea părinților noștri Prepelicarul și cu mine nu am fost foarte iubiți. Iată de ce: orfanii axona sunt precum maidanezii printre patrupedele cu pedigri. După moartea tatălui nostru am fost aproape niște paria, iar firile noastre ne-au înrăutățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cu sâni. Pentru indienii axona capii de familie cu sâni erau o anatemă. Pe măsură ce creșteam, dezaprobarea devenea din ce în ce mai fățișă. Discuțiile de la fântână se opreau atunci când mă apropiam eu. Umerii se ridicau indiferenți atunci când trecea Prepelicarul. Cu nasurile ridicate în vânt, axonii ne ostracizau cât de tare puteau. Nu ne puteau goni; nu comiseserăm nici o infracțiune. Dar nu erau obligați să ne placă și, prin urmare, nici nu ne plăceau. — Ei bine, mi-a zis Prepelicarul când am împlinit șaisprezece ani își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nicidecum vina ei. A fost a mea, Joe-Sue. Din trei motive: în primul rând sexul meu incert, în al doilea împrejurările nașterii mele și în al treilea culoarea pielii mele. Hai să le iau în ordine. Să fii hermafrodit printre axoni era un lucru foarte nefast. Erai monstru. Să treci din stadiul acela în cel de bărbat „normal“ însemna să faci ceva înrudit cu magia neagră. Nu le plăcea. Să fii așa cum eram eu, născut dintr-o moartă, era un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să trăiesc Afară, și-a spus el, aș putea măcar să-mi ofer un avantaj. A golit până la fund sticluța cu lichidul dătător de viață. Avea un gust dulce-amărui. A pus sticla albastră în buzunar. Am amintit faptul că viața printre axoni m-a pregătit în multe feluri pentru insula Calf. Unul dintre ele era acesta: l-a învățat pe Vultur-în-Zbor puterea obsesiei. Orașul se numea Phoenix, pentru că se înălțase din cenușa unui mare incendiu, care distrusese complet orașul de dinainte, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]