KorAP: Find »[drukola/base=azotat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...24 >

577 matches

Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

este reprezentată în mod evident de către necroza tubulară acută - NTA (prin hipovolemie absolută sau relativă, respectiv prin mecanism toxic tubular direct); • orice IRA considerată inițial a fi cauzată de NTA, la care nu se constată o ameliorare netă a retenției azotate, după 3 săptămâni de tratament (eroare de diagnostic? cauză suprapusă de IRA?); • orice disfuncție renală de cauză necunoscută, în prezența unor rinichi de dimensiuni normale; • disfuncția renală la pacientul transplantat renal, la care se dorește realizarea distincției dintre rejetul acut

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
alți factori; • Livedo reticularis pe membre sau trunchi; • Dureri testiculare, spontane sau la palpare, în absența unei cauze infecțioase sau traumatice; • Mialgii difuze (exceptând centurile), astenie musculară, dureri ale membrelor inferioare; • Monosau polineuropatie; • HTA, cu TAD > 90 mm Hg; • Retenție azotată, în absența deshidratării sau obstrucției; • VHB - AgHBs sau AcHBs în ser; • Anomalii arteriografice: anevrisme sau ocluzii ale arterelor viscerale, în absența aterosclerozei, a fibrodisplaziei sau a altor cauze neinflamatorii; • Biopsia arterială a unei artere de calibru mediu/mic - infiltrat inflamator

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
în greutate, mialgii, febră. Uveita poate preceda, poate fi concomitentă sau poate urma după debutul nefritei interstițiale acute. 11.3.4. Prognosticul nefritei interstițiale acute Prognosticul poate fi apreciat în principal prin efectuarea biopsiei renale și prin urmărirea reversibilității retenției azotate. Elementele morfopatologice de prognostic negativ sunt: • infiltratul difuz; • prezența fibrozei interstițiale; • procentul de PMN. Marea majoritate a pacienților cu nefrită interstițială acută nu au însă puncția biopsie renală efectuată datorită condiției lor clinice inițiale (exemplu sepsis, instabilitate hemodinamică, insuficiența renală

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Marea majoritate a pacienților cu nefrită interstițială acută nu au însă puncția biopsie renală efectuată datorită condiției lor clinice inițiale (exemplu sepsis, instabilitate hemodinamică, insuficiența renală avansată, complicată). Factorii de prognostic pozitiv pentru nefrita interstițială acută sunt: • precocitatea decelării retenției azotate; • precocitatea suprimării drogului implicat (prima săptămână), severitatea fibrozei interstițiale în momentul diagnosticului; • vârsta; • refacerea bună a ratei de filtrare glomerulară în faza precoce (primele 6-8 săptămâni). 11.3.5. Tratamentul în infecții și în cadrul bolilor sistemice, tratamentul NIA este cel

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
rapid; • când la puncția biopsie renală infiltratul inflamator este difuz; • nu este indicată atunci când biopsia renală dovedește importantă fibroză interstițială. Terapia farmacologică imunosupresivă se referă la corticosteroizi a căror utilizare este indicată începând din primele 7-14 zile de la debutul retenției azotate. Se utilizează prednison - 1 mg/kg/zi - 4 săptămâni. Dacă în acest interval de timp nu se înregistrează rezultate pozitive acestea nu mai sunt de așteptat, și tratamentul trebuie întrerupt. Debutul terapiei cu prednison la mai mult de 14 zile

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
de eliminare de fragment tisular: - necroză papilară - fragment de carcinom de uroepiteliu Odată cu progresia suferinței renale se instalează semne și simptome nespecifice de IRC. Suspiciunea de diagnostic: • la orice individ cu IRC inexplicabilă; • în prezența unei anemii disproporționate față de retenția azotată; • istoric de necroză papilară; • prezența de calcificări medulare sau papilare inexplicabile. Confirmarea diagnosticului este realizată imagistic. Cea mai sensibilă metodă este tomodensitometria fără contrast, care obiectivează: • reducerea dimensiunilor renale (sensibilitate diagnostică 95 %); • conturul boselat; • calcificările papilare(sensibilitate diagnostică 97 %); Evoluția

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
sica ce se instalează în urma reducerii secreției glandulare (lacrimale, salivare), evoluând cu sau fără atingere viscerală. Implicarea renală constă într-un infiltrat inflamator interstițial, urmat de fibroză interstițială și atrofie tubulară. Clinic, aceste modificări se pot manifesta prin: • prezența retenției azotate asociată unui sediment urinar sărac (rareori se asociază sindrom glomerular); • diabet nefrogen, sindrom Fanconi, acidoză tubulară, hipopotasemie (cu risc de paralizie musculară, insuficiență respiratorie); Anomaliile renale nu sunt specifice. Pentru a putea fi încadrate corect este obligatorie asocierea cu disfuncțiile

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
colică renală, infecția unui chist; • descoperirea întâmplătoare a chisturilor renali cu ocazia unui examen sistematic sau în cadrul anchetei familiale; • complicații cauzate de manifestările extrarenale: accidente vasculare cerebrale prin ruptură de anevrisme vasculare, chisturi hepatice simptomatice; • evaluarea etiologică a unei retenții azotate. Diagnosticul de polichistoză renală se stabilește ecografic. Cel mai adesea, la pacienții simptomatici se evidențiază rinichi de dimensiuni mari cu multiple chisturi distribuite bilateral. Au fost propuse criterii de diagnostic pozitiv pentru ADPKD, în cadrul anchetei familiale după diagnosticarea cazului princeps

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
la pacienți cu disfuncție renală preexistentă. IRA se manifestă prin retenția ureei, creatininei și a altor produși de catabolism proteic excretați în mod normal de către rinichi. Până de curând, au existat numeroase controverse privind definirea IRA funcție de nivelul creșterii retenției azotate (s-au utilizat definiții foarte variabile, de la creșterea cu 0,50 mg/dl sau cu 25-50 % a creatininei serice față de valorile anterioare, până la reducerea bruscă a RFG cu 25-50 %). Un consens internațional recent a clarificat și standardizat definiția IRA, ținând

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
luni (vezi și tabelul 1). Deși IRA severă se manifestă frecvent prin oligurie sau chiar anurie, în 50 % dintre cazuri, volumul urinar este normal. Manifestările clinice sunt foarte variabile: unii pacienți sunt total asimptomatici, diagnosticul realizându-se prin decelarea retenției azotate în cursul investigațiilor de laborator de rutină, în timp ce alți pacienți vor prezenta semne și simptome de uremie severă. Tabelul 1. Definiția modernă a insuficienței renale acute utilizând criteriile RIFLE Element clinic definit Criterii funcție de rata filtrării glomerulare Criterii funcție de debitul

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
a sodiului = (Na urinar × Crea serică/Na seric × Crea urinară) × 100; Fracția de excreție a ureei = (ureea urinară × Crea serică/ureea sangvină × creatinina urinară) × 100 2. Afirmarea diagnosticului, odată formulată suspiciunea clinică, este dată de examenul paraclinic: produșii de retenție azotată prezintă valori peste limitele superioare ale normalului și cresc în dinamică, de la o zi la alta. Diagnosticul precis va utiliza definiția modernă a IRA, funcție de criteriile RIFLE (vezi mai sus și tabelul 1), utilizând nivelul creatininei serice, RFG exprimată prin

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
digestivă superioară, hemoptizii, sângerări la locul de inserție a cateterului venos central, - Hiperkaliemia - cu manifestări ECG (T amplu, QT scurt, tulburări de conducere intraatriale, atrio-ventriculare, intraventriculare); la valori ale kaliemiei > 6,5 mEq/l există riscul de stop cardiac! - Denutriția azotată (consecutivă intoleranței digestive și a hipercatabolismului) - Complicațiile iatrogene: • complicațiile repausului prelungit la pat (escare, hipoventilație cu pneumonie de hipostază, tromboză venoasă profundă), • complicațiile datorate stresului și/sau nutriției artificiale (esofagite peptice, ulcere digestive), • complicațiile manevrelor de îngrijire (pneumotorax - la montarea

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
pacienții diabetici cu BRC însă, chiar doze de 20-30 ml pot determina IRA. IRA debutează în mod caracteristic imediat după administrarea de SCI, fiind decelabilă la 24-48 ore. în cele mai multe cazuri, azotemia este ușoară și tranzitorie. Creșteri importante ale retenției azotate (care necesită dializă) se produc, de regulă, la pacienții cu insuficiență renală preexistentă sau multipli factori de risc asociați. De cele mai multe ori, IRA este reversibilă, reducerea persistentă a clearance-ului de creatinină fiind întâlnită doar la pacienții cu IRC preexistentă. Diagnosticul

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
nu se recomandă de obicei. Hemofiltrarea îndepărtează SCI mai eficient, însă este o alternativă pretențioasă logistic și financiar, inaplicabilă pe scară largă. în schimb, în cazurile severe de IRA post-SCI, hemodializa acută este indicată, însă în vederea ameliorării sindromului de retenție azotată, a dezechilibrelor hidro-electrolitice și acido-bazice consecutive insuficienței renale. 14.6.2. Sindromul hepato-renal Sindromul hepato-renal (SHR) reprezintă un tip particular de IRA la pacienți cu boli hepatice severe (de regulă, ciroză hepatică), caracterizat prin: • vasoconstricție renală intensă (prin activare simpatică

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
substituție a funcției renale este esențială pentru supraviețuire. Momentul inițierii TSFR este foarte important, inițierea tardivă fiind asociată cu un prognostic vital negativ. Tabelul 4 rezumă criteriile de inițiere a TSFR la pacientul cu IRA. Mai ales în ceea ce privește nivelul retenției azotate (respectiv gradul de declin al RFG), nu există un consens unanim, valorile indicate având un caracter orientativ, nefrologul sau medicul de ATI hotărând inițierea TSFR în contextul clinic. Tabel 4. Indicațiile inițierii dializei Retenție azotată majoră (uree = 240 mg/dl

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Mai ales în ceea ce privește nivelul retenției azotate (respectiv gradul de declin al RFG), nu există un consens unanim, valorile indicate având un caracter orientativ, nefrologul sau medicul de ATI hotărând inițierea TSFR în contextul clinic. Tabel 4. Indicațiile inițierii dializei Retenție azotată majoră (uree = 240 mg/dl, creatinină = 10 mg/dl) sau clearance de creatinină < 7-10 ml/min./1,73 m2 Hiperhidratare majoră, cu tendință la insuficiență ventriculară stângă și, eventual, HTA severă - indicație de urgență Acidoză metabolică severă (pH sangvin < 7

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
conținând soluții electrolitice cu concentrații fiziologice. în cazul hemodializei, excesul de lichid trece din spațiul intravascular în baia de dializă prin aplicarea unei presiuni cu ajutorul aparatului de dializă, procesul fiind numit ultrafiltrare. în paralel, datorită gradientelor chimice, produșii de retenție azotată și unii electroliți trec, prin difuzie, din spațiul intravascular în lichidul de dializă. în hemofiltrare, apa și substanțele solvite trec prin membrana semipermeabilă printr-un process de convecție, ca și în cazul filtrării glomerulare. în mod tradițional, procedeul continuu al

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
de hidratare (tensiune, edeme, greutate, diureză, pierderi extrarenale, aport hidric per os și parenteral) vor fi evaluați zilnic la pacientul internat în secția de nefrologie/medicină internă și chiar mai des la pacientul supravegheat în secția de terapie intensivă. Retenția azotată și ionograma se determină zilnic în prima etapă și frecvent (la 2-3 zile) la pacientul în faza poliurică. Dupa externare, pacientul va fi evaluat ambulator la intervale strânse (inițial la o săptămână sau chiar mai repede). 14.8.7. Perspective

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
renală progresivă a fost investigată în numeroase studii experimentale - de ex. la șobolanii cu nefrectomie subtotală (5/6 din masa renală). Nefronii restanți se vor adapta în vederea menținerii homeostaziei mediului intern, privind excreția de apă, de electroliți și de substanțe azotate: subiecții cu o reducere a masei de nefroni de până la 25 % din valoarea normală rămân asimptomatici și sunt încă capabili de a excreta apa și sarea. Această capacitate de adaptare este valabilă pentru situațiile clinice stabile, în absența factorilor de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
în alte capitole ale acestui manual. Ca urmare, cu excepția stadiului celui mai avansat (5) de BCR, diagnosticul se bazează pe suspiciunea clinică, confirmată apoi printr-un diagnostic paraclinic: în primul rând evaluarea proteinuriei și hematuriei, precum și deteminarea produșilor de retenție azotată și estimarea prin calcul a ratei de filtrare glomerulară. Afirmarea certă a diagnosticului de BCR (cu excepția cazurilor avansate și a unor situații clinice evidente sau particulare) este posibilă doar după ce anomaliile constatate persistă cel puțin 3 luni. Pentru diagnosticul diferențial

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
utilizarea ca bază tampon în lichidul de dializă a acetatului în locul bicarbonatului; embolia gazoasă - este o complicație extrem de rară, dar potențial fatală, fiind determinată de greșeli flagrante de tehnică cefaleea, intoleranța digestivă - sunt posibile în special la pacienți cu retenție azotată foarte ridicată, la care se practică o dializă prea intensivă; o formă severă, însoțită de tulburări neurologice, este sindromul de dezechilibru de dializă, datorat edemului cerebral consecutiv unor prime dialize intensive, în abența unor măsuri de precauție. Dieta și evaluarea

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Rejetul acut (RA) reprezintă o afecțiune inflamatorie sistemică, implicând atât imunitatea celulară, cât și pe cea umorală. RA se manifestă clinic prin febră, frisoane, artralgii, reducerea diurezei, dureri sau sensibilitate la nivelul grefei, creșterea durității acesteia, iar paraclinic prin retenție azotată acută (similar IRA) și histologic prin modificări vasculare/interstițiale renale caracteristice. RA este mai frecvent în primele 3 luni (în general în primul an) post-TR, dar este posibil oricând, fiind favorizat de infecțiile urinare sau de cele cu CMV; această

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
IRA prin nefrotoxicitatea inhibitorilor de neurinamidază trebuie diferențiată de rejetul acut. Histologic, toxicitatea ciclosporinei se caracterizează prin fibroză interstițială, atrofie tubulară și arteriolopatie intrarenală, modificările anatomopatologice reprezentând un indicator mai precoce și mai exact al nefrotoxicității medicamentoase în comparație cu apariția retenției azotate. Dozele terapeutice eficace și cele nefrotoxice sunt foarte variabile de la un pacient la altul și la același pacient în diferite circumstanțe. Ca urmare, tratamentul cu IN se conduce funcție de nivelul seric al (ciclosporinemiei sau tarcolinemiei). Alte efecte secundare posibile ale

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
urinare, stenoze ureterale, tromboză arterială și venoasă, stenoze de arteră renală - necesitând o atitudine urologică. Recurența bolii renale inițiale este posibilă, dar relativ rară. Cel mai sugestiv semn este proteinuria severă (de regulă de rang nefrotic), asociat eventual cu retenție azotată inexplicabilă. Diagnosticul se stabilește prin examen bioptic în urma PBR a grefonului (tehnică simplă, având în vedere situația superficială a grefonului în fosa iliacă). Prognosticul renal este în acest caz rezervat, având în vedere recurența nefropatiei. Rejetul cronic reprezintă o insuficiență

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
iliacă). Prognosticul renal este în acest caz rezervat, având în vedere recurența nefropatiei. Rejetul cronic reprezintă o insuficiență renală progresivă lentă (ani) determinată în principal de factori imunologici, apărând la 2-5 ani după implantarea grefei. în stadiile avansate (cu reteție azotată importantă) pacienții vor fi tratați similar cu BCR, particularitățile fiind legate de imunosupresie. Rejetul cronic este o componentă a disfuncției cronice de grefon (care cuprinde și nefrotoxicitatea cronică a imunosupresivelor și alte cauze de boală cronică de rinichi la pacientul

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]