727 matches
-
-mi arde fața ca un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ... și dumneavoastră sunteți ... foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe, ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul ... * * * Stăteam întinși pe spate. Brațele noastre
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
pe șira spinării, ochii reci și indiferenți ce îi ațintisem asupra ei s-au transformat imediat. Locul răceli a fost luat de blândețe și dorință, inima îmi bătea să spargă pieptul, am vrut să spun ceva, cuvintele nu prindeau glas, bâiguiam neinteligibil, fata stăpână pe situație a luat inițiativa, în câteva cuvinte m-a informat cu tot ce trebuia să știu despre o proaspătă cunoștință. Într-un târziu am fost în stare să vorbesc coerent și, privind-o șăgalnic, i-am
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
ochii, după care se contopi cu cea mai vie și superbă lumină ce i-a fost dat să vadă vreodată. Zări o siluetă apropiindu-se de el și simți instantaneu un sentiment imens de iubire care-i umplu neființa. - Isus ? bâigui Popescu fericit de Marea Întâlnire. - Nu, îi răspunse ființa de lumină. Eu sunt Budha. Isus se reface într-un superb complex rezidențial în raiul creștin, având un binemeritat concediu de odihnă. - Bine, dar... - Și acum, continuă cel ce se dădu
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
marele Iehova pe sfântul munte Sinai, acela de a nu ucide. Și - colac peste pupăză - ai comis și cel mai mare păcat biblic : ți-ai omorât propriul trup material. Sinuciderea este un păcat de moarte printre creștinii mei. - Dumnezeule mare, bâigui Popică Mardeiaș, alias Lhassa Dorzho, alias Muhammad Karu Aliba, dar eu am fost ascultător de fiecare dată, am fost .... - Da, îi răspunse Isus. Foarte bine spus: ai fost. Locul tău nu este aici sus, ci jos, în iazul veșnic de
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. Eram terminat. - Mădălina Popescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Încântat ! Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul. ********************************** Sfârșitul poveștii, o cumpănă în
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
pomeni strigat la împărăteasă: - Să vină maestrul Negru-Cioară! Alergă speriat pe coridoarele palatului și se înclină adânc când intră în sala tronului. - Apropie-te, maestre, apropie-te! rânji împărăteasa. Tremurând, aplecat și cu pași mici, maestrul se apropie de tron. Bâigui: - La dispoziție, Majestate! - Maestre Ciorică, ia raportează care este starea de spirit a supușilor? - Sunt veseli și fericiți, Majestate! Vă transmit urale de bucurie și mulțumire pentru fericirea pe care le-ați adus-o. Numai că... - Numai că? - Numai că
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
casele și le-am pus ciucuri de cristal la uși, flori de argint la ferestre. Mi-am aruncat blănurile pe semănăturile lor. Da’, câte nu le-am făcut? Numai să fie fericiți! Și acum? Lacomii! Nărozii mei cârtesc? Mârâie? - Majestate, bâigui maestrul Negru-Cioară, zic că slujitorii Măriei Tale își fac de cap. - Cum își fac de cap? se încruntă împărăteasa, urcându-se din nou pe tron. - Spun că le strică gospodăriile și le prăpădesc averile. Vor să vină cu o jalbă
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
finalizez proza. În seara aia timpul se perindase, culmea, plăcut, de când Lixandra se cuibărise adormind. Eu postasem materialul și pregăteam lângă un ceai niște sandviciuri să-i ofer iscoditoarei mele, când mă pomenii că intrefonul sparge calmul și-o trezește. Bâiguind nefericită că-i târziu și că cine-ndrăznește să ne calce, se-ndreaptă spre ușă strigând: -Geraldine, eu deschid! E vecinul... -Seneca! sublinie el surâzând când apăru în ușă.Vă-mbrățisez, doamnele mele! exclamă intratul dând să pună în aplicare vorbele
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
mă exprim?... Erau ca și morți, nu vedeau nimic, asta a fost senzația mea, că nu vedeau nimic! Orbi cu desăvârșire! Ca într-un panopticum manechinele acelea, se uită la tine, dar nu iau act de prezența ta. Atunci am bâiguit câteva cuvinte, nu mai știu ce, iar Martin, care își mai revenise puțin, mi-a răspuns ceva în legătură cu dușmanii regimului. Da, că ar fi dușmanii regimului, adică. În orice caz, răspunsul său sunase extrem de neconvingător. Poate de aceea a și
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
ea când voia să-l necăjească - se sculă precipitat din pat și se îmbrăcă de plecare. Femeia apucă doar să-l vadă cum bagă-n buzunar lanterna chinezească, un cuțit de bucătărie și inelul cu cheile școlii și dus fu, bâiguind ceva neinteligibil, cum că să nu-și facă griji, că el se-ntoarce într-o oră. O oră și fu răstimpul pe care biata de ea îl petrecu bântuită de temeri și de presimțiri rele, până când Domnul Director catadicsi să
PORTRETUL FĂRĂ OCHI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375300_a_376629]
-
mde, de origine germană, completă acesta cu un surâs care ar fi topit și banchiza antarctică. Apoi l-a invitat să ia loc și l-a întrebat cam ce-și dorește. - Ăăă, ămmm, păiii, o excursie dacă nu vă supărați, bâigui Alosius convins că de fapt a murit iar acum stă de vorbă cu îngerul păzitor. - Oh, domnule, se vede treaba că nu prea cunoașteți ofertele noastre. Vă rog să-mi permiteți să vi le prezint pe scurt iar dacă aveți
TURISMUL TOTAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372005_a_373334]
-
te vadă. Mai mult ca sigur că te va cere acasă. E un lucru nemaipomenit. Mă bucur pentru dumneata. Acasă? Acasă la cine? Acasă la mine? Ce frumos răsună aceste cuvinte! Îi vine să chiuie de bucurie. Reușește doar să bâiguie: Da, mulțumesc. Pe urmă vestea a zburat din gură în gură în tot căminul. I se părea că se află dintr-odată în pragul altei lumi. O lume la care visase în permanență dar de care tocmai acum începuse să
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
Păi... nu știu... ridică Cecilia din umeri, neînțelegând unde vrea să ajungă. Mirată, lumea din sală și-a îndreptat privirea către cei doi. - Cum? Nu știți de când ați intrat în sală?, face el uimit. - Nu m-am uitat la ceas, bâiguie Cecilia roșind puternic. - Aveți mai mult de zece minute?, continuă el. - Nu cred... - Îmi dați voie?, spune Grănicescu întinzând mâna către teancul de hârtii chinuite sub greutatea coatelor Ceciliei. Cecilia se îndreaptă de spate și ridică mâinile, lăsând cale liberă
GRĂNICESCU ŞI CECILIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348840_a_350169]
-
de autoapărare menită să-i pună în alertă toate simțurile ce părea că o copleșesc”. (...) Familiaritatea lui îndrăzneață îi crea un disconfort vizibil Danei și, în clipa aceea, ar fi vrut să o ia la sănătoasa, să-l lase singur bâiguind planuri știute doar de el. Atracția însă, vizavi de acest bărbat fatal, era prea mare ca să poată da curs rațiunii. Inima ei îi poruncea altceva decât mintea”. Interesante sunt și stările sufletești prin care trece Dana, imediat după ce bărbatul plecase
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
ți-am promis și am venit să stăm de vorbă...Am rezolvat sarcinile de... - Lasă-le încolo de sarcini... Îmi dai voie? a întrebat-o după ce deja o cuprinsese în brațe pe după umeri. - Nu știu ce să zic... Dacă tu vrei..., a bâiguit Anca în timp ce trupul se oferea de voie și capul i se lăsa încet pe spate. Sărutul a venit de la sine, după ce a strâns-o la piept și i-a suflat ușor, ca o boare, în zulufii de pe lângă ureche. Ea s-
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
cu care băieții își puteau cumpăra o țigară Carpați fără filtru pe care o fumau pe rând în spatele blocului, pentru a nu fi văzuți de părinții lor. Alteori îl zăream zăcând grămadă cu capul în boscheți, spunând vorbe fără înțeles, bâiguind cine știe ce aventuri închipuite, certându-se imaginar cu colegii de pahar pentru o piesă de mașină vândută la preț de nimic în barul de unde tocmai plecase. Băieții alergau la el și-l ajutau să se ridice, făcându-li-se milă de
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348317_a_349646]
-
rasucindu-se cu fața spre mine și a zis.. -Mâine seară când pleci acasă,,,te conduc la gară. Am simțit cum un nod în gât mă impidica să dau o replică în sensul sentimentului ce imi bulversa inima...așa că am bâiguit un -Mulțumesc...-Sărut mâna....asezandu-ma pe banca ..singur cu gândurile mele.. Iuliana își mutase locul în care făcea plajă în partea opusă pavilionului nostru.. Se simțea trădata și mă ocolea...Nici eu nu îndrăzneam să o caut...deși aș
DESTIN DE FEMEIE.OANA. DESPARTIREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345179_a_346508]
-
Adrian a scăpat paharul din mână. Ochii lui scrutau un punct fix de undeva de pe covor și chipul i se crispase. S-a aplecat înainte și apoi s-a ridicat brusc în picioare. A început să se agite și să bâiguie întrebări fără sfârșit, plimbându-se haotic prin cameră. - Au un copil?.. De unde până unde?.. Nemaipomenit! Până atunci de ce n-au avut? Așa ceva nu poate fi adevărat!.. De unde a apărut un copil? De unde l-au luat? Au avut timp să-l
UN ROMAN DE ZILE MARI: „PĂPUŞA DE STICLĂ” DE ION CATRINA de VETURIA ADINA COLCEAG în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345299_a_346628]
-
fina mea? rosti Emanuela întrebările ridicând tonul pe măsură ce simțea că-și pierde cumpătul. - Eu nu, noi... nu știm nimic, răspunse asistenta privind-o speriată pe Emanuela. În ochii ei plutea teama. Se simțea depășită de situație. - Vorbește, femeie, odată! Ce bâigui acolo? Ce naiba ai?... Unde este fetița mea? Emanuela tremura de nervi. Merse la ușă și strigă: - Nu este nimeni sănătos la cap în acest spital? Nu poate nimeni să-mi dea și mie niște relații? Nimeni nu poate să mă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
Mihăiță, care nu mai prididea cu liniuțele, iar noi cu ouăle. După o vreme, Mihăiță ne-a spus că domnul Fusulan nu mai are ce face cu atâtea ouă. Că... altceva ! - Ce ? am întrebat noi speriați. - Că, a început să bâiguie Mihăiță, ar fi mai bine...o găină. Că găina...poate anula toate liniuțele pe o lună întreagă. Că...și o sticlă de vin poate anula liniuțele dintr-o săptămână... că... - Aduc eu găina ! s-a precipitat Gogu. - Și eu vinul
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
vacanțe li se păreau mai mult decât suficient. Fratele meu avea să se bucure, în plus, de organizarea unor expoziții personale și în Conference Room-ul Clinicii și, uneori, în oraș ori chiar la Paris. -Înțeleg, înțeleg! Faimă și bani, nu? bâigui Papa. -Faimă, doar. Banii obținuți din vânzarea pânzelor aveau să meargă la bugetul Clinicii, sublinie Solitarul. -Ce om! oftă admirativ Miramoț. -Dar satisfacția supremă pentru el e... alta! S-a dovedit curând. Ca artist, odată cu așternerea pe pânză a simptomatologiei
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
cu mine. Aha! Ce cauți, bă Paliule, la telefon? Tataia, bă, vrea șă moară și jice șă venici și voi șă-l vedeci. Hai, bă, că e hajliu! Gâfâie și dă din mâini așa. Și Ionică râse fluturând mâinile. Ce tot bâigui acolo, mă? Dă-l imediat pe tetea! Cum șă-l dau, că eșce în pat? Dă-i telefonul, tâmpitule, să vorbesc cu el! Ionică aruncă telefonul în pat la moș Ion, parcă l-ar fi ars în palmă. Moș Ion luă
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. Eram terminat. - Mădălina Popescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Încântat ! Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte. De foarte multă vreme nu mi-a mai făcut cineva complimente. Au căzut asupră-mi ca un tăvălug, accentuându-mi roșeața feței. Bâiguii încurcat: - Și dumneavoastră ..., și dumneavoastră sunteți foarte ..., foarte frumoasă ! Râse ascuțit și se ridică în picioare. - Mergem în apă ? Peste câteva clipe ne bălăceam în apa înspumată, loviți ușor de valuri. Acesta a fost începutul. ********************************** Sfârșitul poveștii, o cumpănă în
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]