1,399 matches
-
la "configurarea cazului". Întâi trebuiau să aibă o imagine exactă. Iar după aceea se trecea la compararea imaginii exacte cu imaginea normală. De aici ieșeau deosebirile și din deosebirile acestea întotdeauna răsărea adevărul. Nu putea spune că raportul lui Leonard Bîlbîie nu era un model de imagine exactă a cazului. Muncise mult poate toată noaptea, ca să-l redacteze, dacă voiai puteai avea în fața ochilor întreaga desfășurare a seratei de la Basarab Cantacuzino, începînd cu temperatura camerelor și cu mirosurile dominante și terminînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
puteai avea în fața ochilor întreaga desfășurare a seratei de la Basarab Cantacuzino, începînd cu temperatura camerelor și cu mirosurile dominante și terminînd cu inflexiunile vocii lui Italo Balbo cînd se adresa tinerilor ofițeri. Era mulțumit și în același timp furios pe Bîlbîie. Mulțumit pentru că după citirea raportului putea spune că avea o imagine exactă, de parcă el însuși ar fi fost acolo și faptul acesta îl putea ajuta nespus de mult să facă o comparație corectă. Urma în mod firesc aflarea adevărului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
avea o imagine exactă, de parcă el însuși ar fi fost acolo și faptul acesta îl putea ajuta nespus de mult să facă o comparație corectă. Urma în mod firesc aflarea adevărului care nu întotdeauna era ceva folositor. Iar furios pe Bîlbîie era pentru că felul său de a-și redacta raportul îl împiedicase să ajungă la adevăr, îl împiedica să judece imparțial, fără nici un fel de idee preconcepută. Și cum puteai să nu fii deja "intoxicat" de părerile lui Bîlbîie cînd acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
furios pe Bîlbîie era pentru că felul său de a-și redacta raportul îl împiedicase să ajungă la adevăr, îl împiedica să judece imparțial, fără nici un fel de idee preconcepută. Și cum puteai să nu fii deja "intoxicat" de părerile lui Bîlbîie cînd acesta scria "Basarab Cantacuzino a invitat în mod intenționat ofițerii de grade mici din arma tehnică (Arsenal, Pirotehnie, Depozitele Armatei, Aviație, Marină) pentru a-i pune în situația de confruntare cu Balbo". Era mai mult decît o greșeală! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihail, omul care nu se lăsa copleșit de granguri mari de tot în ale politicii. Iar faptul că îi era șef agrava situația. Nu un subaltern trebuia să influențeze asupra judecății șefului, ci invers. Poate că era corect ce semnala Bîlbîie, poate că Basarab Cantacuzino într-adevăr dorise să provoace o conștientizare a nemulțumirii acestor grade mici, depășite de vîrstă, nedreptățite într-un fel, dacă socoteai ritmul avansărilor pe întreaga armată. Era de la sine înțeles că toți tehnicienii ăștia erau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste obraz ca pentru a-și lua seama, mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea cu părerea, e drept, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mintea îi alunecase prea mult, din pricina prostiilor lui Bîlbîie ajunsese să fie de acord cu lucruri pe care altădată nici n-ar fi vrut să le asculte, "cît de ușor devine omul propriul său dușman", mormăi și reluă lectura raportului. Bîlbîie își dădea cu părerea, e drept, într-un mod disciplinat, la finalul redactării, subliniind că rândurile în cauză trebuiesc detașate de rest, ele constituind opinia personală a sa (de parcă ar fi avut cineva nevoie de ea!) despre faptul că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru persoana sa și pentru ideologia pe care o reprezintă, iar cel de-al doilea, de a crea impresia unei organizații serioase și hotărîte, ce are drept scop punerea în practică a unora din ideile expuse de domnul Balbo. Leonard Bîlbîie nu o spunea, dar lăsa să se înțeleagă destul de limpede în armată exista cei puțin un nucleu de ofițeri care au gînduri bonapartiste. Vor să se vîre în politică și înainte de a o face își caută proteguitorii. Basarab Cantacuzino era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înfierbîntaseră mințile și se vedea de la o poștă că sînt niște ageamii. Dacă era ceva serios nu s-ar fi dat în bărci în văzul lumii. Un complot... Se surprinse pronunțînd acest cuvînt ce nu fusese pomenit în raportul lui Bîlbîie. Un complot... Să meargă chiar atît de departe, încît să se constituie într-un complot? Un complot militar? Ar fi absolut o surpriză pentru toată lumea. Inclusiv pentru armată. Nu erau lucrurile chiar atît de rele în lume, încît să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
secret de care numai el își va fi dat seama, faptul că există îl făcea vulnerabil. Ah, mai era ceva vreme pînă atunci, încă mai făcea față, deși tot mai greu, mai ales dacă rapoarte cum este ăsta al lui Bîlbîie vor fi tot mai multe. Și, din nefericire, vor fi tot mai multe. Inspectorii ăștia sînt băieți deștepți și fără să vrea încep să aibă calități de șef, îi împinge diavolul din ei să-și dea cu părerea. Auzi "existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și chiar al generalilor. Ar trebui ca în centrul atenției să stea generalul Broșteanu, general care se bucură de simpatie între cadrele tehnice și care afișează public o nemulțumire față de starea actuală a armatei". Sigur, nu e prost deloc domnul Bîlbîie, altfel nici n-ar fi avut ce căuta în Serviciu, dar nu e treaba lui să ridice piatra. Îl obliga pe el, ditamai Mihai Mihail, să gândească în acest sens, asupra acestor lucruri, să privească de la început cu atenție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dramatică, însă dezinformarea e tragică. Dacă toată chestiunea asta, a micilor ofițeri, nu-i decît un joc de copii, în vreme ce în altă parte se pune la cale lovitura, adevărata lovitură? De unde să mai știe el cum stau lucrurile dacă domnul Bîlbîie l-a și intoxicat l-a îmbolnăvit, obligîndu-l să judece, orice-ar face, după mintea lui, nu după cea proprie? Și-a turnat pînă la jumătatea păhărelului, mirosea plăcut a alcool tare și a strugure, gustă cu vîrful buzelor, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sfert din populația țării și din care pricină e nevoie de o mînă forte să facă ordine. Era chiar de mirare că nu s-a cerut instituirea de măsuri excepționale, care să dea mînă liberă guvernului. Uite, în cazul ăsta Bîlbîie s-a descurcat admirabil! De fapt nu era chiar atît de furios pe Leonard Bîlbîie, care era un om de nădejde, talentat și aplicat, cît pe spiritul de liberalism care încetul eu încetul se infiltra în Serviciu, prin asta înțelegînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
facă ordine. Era chiar de mirare că nu s-a cerut instituirea de măsuri excepționale, care să dea mînă liberă guvernului. Uite, în cazul ăsta Bîlbîie s-a descurcat admirabil! De fapt nu era chiar atît de furios pe Leonard Bîlbîie, care era un om de nădejde, talentat și aplicat, cît pe spiritul de liberalism care încetul eu încetul se infiltra în Serviciu, prin asta înțelegînd pofta fiecăruia de a-și da cu părerea. Nu asta era treaba lor. Treaba lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de liniște și prosperitate, nimeni nu bagă de seamă că democrația a luat-o razna, că din reguli largi s-a ajuns la lărgirea regulilor și răul urcă încetișor ca igrasia. Ar fi trebuit să stea de vorbă cu Leonard Bîlbîie, ceea ce era împotriva normelor stabilite chiar de el. Un raport de aceea era raport, ca să scutească de asemenea întrevederi și să dea autonomie de decizie celui care îl citea. Dar, uite, de data asta se vedea că trebuie să încalce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de el. Un raport de aceea era raport, ca să scutească de asemenea întrevederi și să dea autonomie de decizie celui care îl citea. Dar, uite, de data asta se vedea că trebuie să încalce toate regulile, să-l cheme pe Bîlbîie în birou și nici măcar să nu-l mustre că se arătase atît de personal în redactare. Își dădea seama că avea de a face cu o realitate cu totul nouă, se pregăteau evenimente fără precedent, probabil, și de aceea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atins. Se așeză la birou, se rezemă cu spatele de speteaza tare a scaunului, își lăsă brațele grele să se odihnească pe tăblia mesei, respiră adînc și se hotărî. Chemă prin telefon Centrala și îl ceru pe domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnul inspector Leonard Bîlbîie. Sună pe ofițerul de serviciu care se afla în anticameră și-l rugă să trimită după două cafele în colț la Hagiprodan, "să fie fierbinte și dulce, și te mai rog, domnule, ca după ce intră inspectorul Bîlbîie să nu ne deranjeze nimeni. Nu sînt pentru nimeni aici, nici pentru ministru". Nu ridicase vocea, ba, mai mult, se străduise să fie cît se poate de cald și în același timp ceremonios. Era calea sa de a se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întocmai, pentru că nici unul dintre subordonații săi nu-și putea închipui că Mihai Mihail nu se preface, că de fapt este foarte furios și de aceea se străduie să se stăpînească, să nu-și dea în petic. În cîteva minute Leonard Bîlbîie a bătut ușurel cu degetul în ușă, a intrat, roșu la față, ori alergase, ori era emoționat. I-a făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut semn să ia loc pe scaunul din fața biroului fără să-i adreseze nici un cuvînt. Aștepta să vină cafeaua pentru a nu mai fi deranjat și, mai ales, pentru a nu fi ascultat în ceea ce avea să-i spună lui Bîlbîie de o ureche străină. Avea o încredere desăvîrșită în toți funcționarii Serviciului, dar exista o regulă care spunea "mai bine să nu auzi ceea ce ți se spune decît să auzi ceea ce nu ți se spune". Slavă domnului că mai existau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzi ceea ce ți se spune decît să auzi ceea ce nu ți se spune". Slavă domnului că mai existau și reguli care, orice ar fi, nu vor fi încălcate niciodată. Și-a strîns obrajii în palme și s-a uitat la Bîlbîie cu o privire blîndă, ușor curioasă, în stare să liniștească și pe cel mai vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea că ajunge într-un impas făcea și el ca Leonard Bîlbîie, se ridica de la masă, se apropia de fereastră și se uita la colțul de zid care se vedea printre crengile copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
musafir mai important, ceea ce nu se prea întîmpla, nu-i plăcea să vină cineva străin în clădirea Serviciului, dar cîteodată nu avea încotro, mai ales dacă era vorba de Minister, nu era nici un obicei, dar voia să-l ajute pe Bîlbîie. E plăcut să știi că nu este vorba de ceva ieșit din comun cînd te cheamă șeful, că intri "într-un obicei", chiar dacă ți se întâmpla a doua oară poate a treia oară în viață să dai ochii cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poate a treia oară în viață să dai ochii cu el. Ia, frățioare, e cea mai bună cafea care se poate bea în tîrgul Bucureștiului", și ca să-i dea curaj turnă singur în cești, împingând farfurioara către marginea biroului. Leonard Bîlbîie amuțise. Despre așa ceva nu se pomenise niciodată nici în istoria, nici în legendele Serviciului. Mintea îi lucra cu viteză, analiza toate posibilitățile, toate variantele, întrebarea fiind una singură de ce l-a chemat Mihail, ce vrea? A luat ceșcuța de pe farfurioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
emoție, de încordare, a luat ceașca și a băut încetișor, cu prudență, privindu-l pe Mihai Mihail pe sub sprîncene. Nu-și permitea să-l scape din ochi, nu multora din Serviciu le era dat să bea din cafeaua șefului. "Domnule Bîlbîie, ți-am citit raportul." Mihai Mihail își țuguie buzele, a acreală. A fost singura formă prin care și-a exprimat nemulțumirea și nici nu se putea ști dacă Leonard Bîlbîie a priceput acest lucru. "Ți-am citit raportul și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]