4,354 matches
-
începe în clipa cînd se trezește gîndind ăviata asta e un rahată. Acest american are 30 de ani, o slujbă convenabilă, o nevasta și doi copii acceptabili, o amantă obișnuită, Si totusi viață este un rahat. Cînd începe să te bîntuie o astfel de idee nu mai este nimic de făcut. E inutil să mai spunem că America prin care bîntuie eroul cărții nu este deloc identică cu aceea din sufletul nostru."(s.n.) Dacă s-ar fi mulțumit să rezume în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
convenabilă, o nevasta și doi copii acceptabili, o amantă obișnuită, Si totusi viață este un rahat. Cînd începe să te bîntuie o astfel de idee nu mai este nimic de făcut. E inutil să mai spunem că America prin care bîntuie eroul cărții nu este deloc identică cu aceea din sufletul nostru."(s.n.) Dacă s-ar fi mulțumit să rezume în acest mod inept (foarte asemănător cu acela în care sînt prezentate subiectele filmelor de la televizor) complexul român construit pe două
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18078_a_19403]
-
il poruncește noaptea: Dumnezeu, femeia sau sufletul. Aici, in India, tovarășul e totdeauna același: sufletul. De aceea poeții și gînditorii Indiei par atît de stranii; au rămas prea mult singuri cu ei înșiși". În Calcutta, pe o căldură zăpușitoare, debilitanta, bîntuie holeră. Oameni, care s-au supus demult sorții, înfometați permanent, cerșesc cu strigate stinse pentru orez sau sare și ulei. Și cînd călătorul le dă bănuții, din sat au și venit alte cete "purtîndu-si rătăciți și triumfal bolnavii, schilozii, ochii
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
în cazul celorlalte. M-a nedumerit, ca să nu zic chiar stupefiat, postfața lui Cornel Mihai Ionescu, intitulată Celălalt și spectrele: Intrigat și indignat că într-o carte despre timp, cum e această, numele lui Heidegger nu e rostit niciodată, desi bîntuie fiecare pagină, ca o fantomă ce se respectă, autorul acestei postfețe, care e totodată coordonatorul colecției în care a apărut volumul, nu șovăie a explica această "elocventa omisiune" făcînd trimiteri explicite la "marxismul" lui Jankélévitch. Nu contest argumentația lui Cornel
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
Și aceasta în ciuda faptului că deschiderea că și alte momente, cum ar fi cel al duelului poetic, au fost filmate la Romă și în Toscana, iar pentru unele secvențe s-a recurs la platourile de la Cinecittà. Unde cu siguranță mai bîntuie spiritul fellinian al libertinului de secol XVIII Casanova, care va fi contribuit și el la materializarea substanței planului secund. Această încărcătură intelectuală prin care se evocă întreaga epoca a petrarchismului ("mallatia che corse i secoli" apud Benedetto Croce) care a
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
de Vasco da Gamă în Spania pentru a scrie povestea familiei Zogoiby), rămâne totuși un sclav al cuvântului rostit, al dorinței de a înșira povești pentru ascultători, de a încerca prin exorcizare orală să scape de toate spectrele ce îl bântuie. Palimpstine este, desigur, unul din cele mai obsedante. Dar, deoarece înaintează prin ani cu o viteză mult mai mare decât cea obișnuită, eroul se simte asemenea unui alergător de cursă lungă, amenințat să colapseze dacă nu stie să-și regleze
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Pentru că astăzi, mulțumită Georgianei Fârnoagă, lui Sharon King și Florin Manolescu, scriitorii români antologați (și sunt alții, poate la fel de valoroși, care n-au încăput deocamdată aici) au pornit, cu obsesiile lor, cu nostalgiile lor, cu spaimele și iluziile lor, să bântuie America. Și, poate, lumea întreagă...
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
sălbatice și o funie agățată de bîrna solidă a tavanului dintr-o încăpere retrasă a cabanei de pădure unde nimeni nu o poate descoperi ușor sînt legăturile ei precare cu viața, dar atît de solide cu moartea. Povestirea aceasta e bîntuită de idei din Kierkegaard și Bataille (în afinitatea sexului cu moartea) care îi dau o profunzime imposibil de rezumat la nivelul intrigii propriu-zise. Mélanie e un personaj fascinant, disperarea ei atinge limitele unei stranii cruzimi, nu îndreptată împotriva ei,ci
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
an continuare -, fiind an același timp, deși este vorba despre interviuri, o carte grea. Este un exemplu al faptului că dialogul spontan ăntre oameni de cultură poate să conțină dezbateri dificile și substanțiale, ăn ciuda improvizației facile și previzibile ce bântuie revistele noastre. an mod neașteptat, cum spuneam, fiind vorba despre o carte alcătuită din douăzeci și două de interviuri și un eseu, suntem an față a ceea ce va deveni cu siguranță un titlu de bibliografie critică postmodernă. Toate direcțiile importante
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
sânge", Nod 12) se ăntinde o traiectorie lirica tragică. Este istoria unei prăbușiri icarice ăntr-o lume bruegeliană devenită malefica și terifică, totodată, cu orizontul strâmt că un tunel oranj inundat de o ceață luminiscenta și compactă, pe un tărâm ănghetat bântuit de hâite sălbatice, acoperit de zloate murdare sub un cer apăsător și opac de unde "murise ăngerul!" și unde ănsusi daimonul ominiscient se arătă ănspăimântat și urlând. Un apocalips vâscos al ninsorilor dese și al pustiului ghețurilor, nu al arderilor focului
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
banii murdări. Dar avem a face cu o lume întreagă de abuzuri și compromisuri, de anomalii, de turpitudini, de fenomene grotești, a cărei explorare nu se află abia decît la început. Cu un continent năpădit de o luxurianta floră toxică, bîntuit de monștri. E imperios necesar a-l cunoaște cît mai bine, fără excesive amînări, a-i înregistra, sub beneficiul "științific", dar și moral, ceea ce s-a făcut atît de strîmb și de repulsiv, încît pare a izvorî din tiparele unei
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
a unor numeroși autori, de la Titu Maiorescu la Mircea Eliade, Cioran, Noica, de la Nichifor Crainic și Radu Gyr la recent, pe atunci, devenitul "transfug", Petru Dumitriu (o veritabilă palmă pentru regim!), cititorul se poate delecta cu sugestiile unor idei care "bîntuiau" fantasmatic prin epoca: "Nu ne îndoim cîtuși de puțin că un folclorist nu va putea trece indiferent pe lînga titlul călinescian Ideea de clasă în basm, așa cum nici noi, dintr-un explicabil orgoliu local, nu putem citi fără emoție titlurile
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
s-a recunoscut și regizorul. O poveste naște o altă, o istorioara o cheamă pe alta, personajele se prezintă cu ajutorul unei povești, fiecare zi și fiecare noapte populează acțiunea cu întîmplări miraculoase, senzaționale, se sare de pe mare pe uscat, se bîntuie prin păduri și peșteri, cot la cot cu fantomele, cu cavaleri și cerșetori, posedați, călugări, cabaliști, țigani și prințese. Și toate acestea pentru salvarea unui neam, cel al Gomelezilor, prin nobilul Alfons van Worden, ținta farselor despre care aflăm în
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
acestei plictiseli este prin excelență interiorul. E drept că Oblomovii de astăzi nu-și mai dorm melancolicul somn de amiază în moliciunea unei sofale, ci mai degrabă într-un colț de stradă sau în parcuri, în vreme ce toți ceilalți, neoblomovienii insomniaci, bîntuie isteric bulevardele, claxonînd în intersecții sau înghesuindu-se în mulțime. Interiorul pare să fi dispărut, absorbit de străzi gălăgioase și aglomerate, pentru care nu mai există nici un ceas mort. Să fi dispărut și plictiseală, si melancolia? Sau să se fi
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
85 Geana aruncă boabele pe fierbinte. Din când în când mă că bântuie boala aceea din care pătura întinsă, cu mâna stângă, în caut cu mâna să văd dacă sunt rămâi schilod toată viața. N-a fost timp ce dreapta amestecă într-un suficient de udă. Gata spun, apoi și am speriat-o
Febră. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefania Oproescu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_78]
-
mai mârșave acțiuni care se desfășoară în societate și de multe ori se ajunge la distrugerea unor oameni și nu numai la pierderea unor bunuri pe care aceștia le-au acumulat sau la crimă sau suicid. Este un flagel care bântuie omenirea de când a existat și probabil o va mai bântui, pentru că în opinia mea de imagine dă bine un asemenea proiect de lege, dar eu vreau să văd cum își va face efectul în realitate, știind bine că acești cămătari
Proiect de lege care interzice cămătăria, adoptat pe articole în Camera Deputaţilor () [Corola-journal/Journalistic/24961_a_26286]
-
multe ori se ajunge la distrugerea unor oameni și nu numai la pierderea unor bunuri pe care aceștia le-au acumulat sau la crimă sau suicid. Este un flagel care bântuie omenirea de când a existat și probabil o va mai bântui, pentru că în opinia mea de imagine dă bine un asemenea proiect de lege, dar eu vreau să văd cum își va face efectul în realitate, știind bine că acești cămătari când dau banii cu împrumut nu fac un contract (...) E
Proiect de lege care interzice cămătăria, adoptat pe articole în Camera Deputaţilor () [Corola-journal/Journalistic/24961_a_26286]
-
rostit bisericii din suflet,JURNAL suspinul de iubire. Alaltăieri, Noiembrie și-a așternut genunchiul,am scris un e-mail vieții mele celei duse, pe chipul vostru vremuit de dor,harfă cu geană de femeie și trup de zaț același vals vă bântuie amorul,rămas în cafeaua de dimineață. trecutului fior. Am numărat neliniștile vocalelor seduse, din fiece pântec de vers așezat pe braț, Iar azi de nuntă, vă uniră-ți trunchiul,privind spre fereastra cu dantură de ceață. într-un amurg cu
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
îți simt îmbrățișările înconjurându-mă, pe trupul foșnit, ca pe-o recoltă a piratului tău reflux. al urechii din marginea sunetului ud, căzut printre cuvinteleXIII. cu care mă tac, cu care m-aud. Doar lumina garoafelor ațipite în vază mai bântuie umbra candelei RUGĂCIUNEde dinapoia ochilor tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă-mă dor pe călcâi
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
București și unde am ajuns, în care naratorul-personaj se retrage cu familia în satul de baștină, pentru a o proteja de efectul nociv al radiațiilor cancerigene produse de rețelele de telefonie mobilă. Într-o atmosferă de ploaie diluviană, protagonistul e bântuit de fantoma bunicului și conversează cu bunica (moartă și ea de vreo patru ani), iar apoi constată că întreaga lui familie e invadată, practic, de morții satului, care obișnuiau să fie îngropați pe dealurile gospodăriilor: „Nu sunt speriat, nu, sunt
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
romanul? Sau nu încape onoare unde-i război? Sincer, cuvântul onoare nu face parte din vocabularul meu de romancier. Nu reflectez la asta. Mă preocupă uitarea, moartea, suferința, dar nu onoarea. Sunt un autor postmodern. E o întrebare care-l bântuie pe Cripure, căruia personajul Merlin spuneți, în epilogul cărții, că-i seamănă. Ce te face să plângi? Ce credeți că s-ar putea răspunde? Eu cred că romancierul este cineva care fabrică emoții. Asta-i meseria lui. Provoacă emoții pozitive
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
Tania Radu oferă o posibilă pistă (foarte coerentă, foarte omogenă) de înțelegere a literaturii române de după 1990. Lipsită de preconcepții tematice (mai ales în ceea ce privește deseori clamata „dezabuzare a limbajului” din proza tinerilor) și de marotele trecutului (care încă îi mai bântuie pe cronicarii de azi), sceptică atât față de apetitul teoretizant al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe onestitate. Exigențe pe care, solicitându-le
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
caută un motiv ce-ar explica drama pierderii fratelui geamăn. Pornește și el, ajutat de bătrânul tipograf Klaus, într-o aventură frizând sminteala: căutarea unei cerneli ce dispare după ce textul a fost citit. Și după tipograf, urmează corectorul, Guido Bressler, bântuit aidoma celorlați de căutarea unui motiv: dispariția iubitei sale într-un zbor cu aeroplanul, când ajunge într-un nor, fără să se mai întoarcă. Editorul Eusebiu Hofman intră în același joc, de-a căutarea unui motiv, o explicație a ritualului
Cerneală și cărți – noi mitologii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2398_a_3723]
-
din Goana după aur, cocoțat pe un scaun înalt, cu ochii năpădiți de teamă, poetul își devoră tacticos pingele adidașilor săi, îngurgitând șireturile ca pe niște macaroane. Foamea îl împinge spre halucinații. Hainele sale au insomnii; zgribulite de frig, ele bântuie singure pe străzi, lăsând în urmă o groază de fermoare și nasturi. Ele sunt prea strâmte pentru Dimitrie și prea largi pentru Falsul Dimitrie. Cămașa sa ca o furtună se abate deasupra orașului. Plouă și fulgeră. Tunetul însă nu răzbate
Capete de rând: Dimitrie Crudu și Falsul Dimitrie Crudu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2413_a_3738]
-
cu ochii în lacrimi, parfumată și caldă ca un marțipan spaniol; spun câte minunății mi-a adus această după-amiază misterioasă. Îi povestesc că rândunicile marine argintii au ochii galbeni și ghearele ascuțite, ca tigrii, că vechea casă de lângă debarcader e bântuită și că nu pricep nici eu de unde vin toate gândurile astea ce clocotesc neîncetat în capul unui om - oare există acolo o gaură, un hău, sau ele se adună toate la un loc până la ultimul gând? Ea e calmă și
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]