489 matches
-
Ca un raid de poliție, oameni masivi în uniforme au pus lumini puternice pe noi și ne-au scos pe rând afară. Mayfair la ora două jumătate dimineața era la fel de liniștit ca un cimitir, o liniște apăsătoare, și oricum îmi bâzâiau urechile, ca să compenseze. Ne pierduserăm de cuplul care venise cu noi, dar Tim, proaspăt ca un nou-născut, supraveghea un Phil adormit și o Baby terminată. Aerul rece era minunat. Cădea ploaia, o burniță răcoritoare. Nu-mi făceam griji; eram deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-i dau fata mea. Toți marii artiști au pictat nuduri. (îl mîngîie pe obraz) Așa! Barbă și nuduri! BUNICA: (nevenindu-i încă să creadă, gata să explodeze) Adică femei goale?! BUNICUL (rar, explicînd mulțumit): Exact! Adică femei goale!! GETA (bîzîind lui FANE): Ai să faci tu una ca asta! BUNICA (disprețuitoare față de FANE): Mai întrebi?! Nu vezi ce hotărît e? FANE (drmatic, cu brațele în cruce): Da! Am s-o fac! Arta cere sacrificii. GETA (plîngînd jignită): Să te sacrifici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
să mă blestemi, Alexander, să mă sfidezi, să mă lovești, să mă urăști... La scene din astea, de regulă mama se pune pe plâns în bucătărie, tata în camera de zi - ascunzându-și ochii după paginile ziarului Newark News -, Hannah bâzâie în baie, iar eu mă smiorcăi în timp ce alerg spre sala de jocuri mecanice de la colțul străzii. În această zi de Rosh Hashanah, însă, totul e pe dos și, dacă taică-meu plânge în bucătărie, acolo unde ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai aud câteva împușcături, ca apoi acestea să înceteze cu totul. În fața clădirii nu mai este nimeni. Doar morții. Și răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în carnea încă palpitând, căutând orbitele ochilor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lumina a mai scăzut și toți oamenii care fugeau pe afară dispăruseră, am spus: — E liniște. Au plecat toți. Ea nu mi-a răspuns. În schimb copilul a început să plângă încetișor. Era tot atât de slăbit ca și maică-sa. A bâzâit puțin și s-a potolit. - Doarme acum, a șoptit Sonia. Nu mai putea să pronunțe cuvintele ca lumea, vocea îi scârțâia. E fetiță, știi? Cred că se uita la mine și aștepta să o felicit. I-am căutat ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și fumul erau străvezii, m-am apucat să fumez. Simțeam totuși în mine fumul tutunului aromat. Auzeam greierii țârâind lângă mine, în florile de sub terasă, auzeam din vale motorul unei mașini și încercam să ghicesc marca, după caii putere ce bâzâiau, puteam auzi chiar și iarba din preerie călcată de un mustang încălecat de un cowboy, puteam auzi totul, dar eram străveziu. Puteam să aud, de exemplu, cum se desface botul unui bocanc pentru a-mi arăta degetul gros al unui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un fel de abur : parcă visa. Savastița își boți fața a plâns, compătimindu-l : - Sărace, omule ! Iaca ai scăpat cu vita. - Bodaproste, oameni buni ! - Da’ și dumneata, lași vita cu dracu ista s-o scape în trifoi ! Cucul cel mic bâzâi iar. - De ce-ai lăsat, măi, vaca în trifoi ? se răsti la el Hortolomei. Copilul începui a scânci. Femeile se înduioșară și Jana suspină : - Săracu’, ce știe el! Apoi oamenii luară vorba de vitele pierite în sat. Una a înghițit
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt cui, lampa cu țilindrul afumat în care, prizonieră, bâzâia o muscă. într-un geam, o cutie cu chibrituri, în altul, o sticlă de rachiu goală. Tavanul pătat nu mai fusese văruit de cine știe când. Plină ciucur, într-un cârlig, atârna o hârtie Zeppelin. Toate babele din sat știau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care Jamie și Bobby o împart - o pălărie mare neagră, pliată. Ezit înainte să iau punga din sertar, pentru că ceva în mine spune să nu. Înstinctul spune să nu. Ridic punga în dreptul feței, evitând să o privesc. Sunetul unei muște bâzâind în jurul capului mă face să mă întorc și să o privesc. În pungă e pălăria pe care Lauren Hyde mi-a dat-o în New York. Pălăria pe care Palakon mi-a zis să o aduc cu mine pe QE2. Căptușeala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
foarte bună, am continuat. Se Întoarse și Își lăsă capul În jos, mișcând din nou din buze. ― N-o să-ți uiți replicile. Le-ai repetat de milioane de ori. Ieri le-ai spus perfect... ― Te rog, poți să nu mă bâzâi un minut? mă repezi Obiectul. Încerc să-mi intru În stare. Îmi aruncă o privire fioroasă. Apoi se Întoarse și plecă. Stăteam și mă uitam la ea abătută, urându-mă. Faină? Eram orice, numai asta nu. Deja făcusem ca Obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Toată strada fusese între timp demolată și-n locul ei se-ntindea un mare maidan pe care cei din jur apucaseră deja să ridice munți de gunoaie: carcase de frigidere Fram, sticle jegoase, robineți ruginiți, ziare folosite rușinos... Muște verzi bâzâiau, zburând cu o viteză de necrezut, peste putoarea dulceagă a locurilor... O căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sub patul meu din camera mică. Mama n-a vorbit cu mine cinci zile, nici un cuvințel, cinci zile! b’. în duminica aia am descoperit ce greșeală uriașă este ca, locuind în H 3, să te plimbi pe Valea Cernei când bâzâie bondarii, când razele soarelui se strecoară prin frunzișul arinilor și umplu cu punctulețe lucitoare râul, când treci printr-o herghelie și inima îți bate fericit-speriată de parcă fiecare cal ar fi și prinț, și balaur, când mama și tata se pupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
obișnuise secole de-a rândul, ci peste o jumătate de ceas, la fluierul unui tip în șort și tricou negru, nu la semnalul trompeților și gorniștilor. Și cum să nu fi țiuit liniștea în momentele alea, cum să nu fi bâzâit ca un transformator electric când mustața lui Ian Rush tocmai se sburlea într-un vestiar, când pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, când Whelan fornăia ușor, iar palmele lui Țețe Moraru, în celălalt vestiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe spatele ei, jos, unde bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a pupitrelor, mi-ar fi iarăși la îndemână să vă zic câteva lucruri. Faptul că bâzâiau și se izbeau de geamuri nu era ieșit din comun, dar întreceau măsura, o făceau într-un chip necuviincios și în momente nepotrivite, bunăoară când una dintre vocile acelea de clopoțel, în rochiță albastră și cu funde albe, recita ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se intră la filmele de la „Favorit“ fără bilet, când sare Dudu la cap și când scoate Manix revolverul, de ce e fonfăit Dan Spătaru. În ceea ce mă privește, am devenit pionier în seria a doua, la noi în clasă, când muștele bâzâiau ca de obicei și se izbeau de geamuri. A fost frumos. Cred c-ar fi fost și mai frumos dacă tovarășa învățătoare Ulărescu ar fi dat și ea puțin, pe steag, cu fierul de călcat. După ce-am scuturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nimic din lume nu mă va convinge să le provoc la o revanșă. Singura plăcere pe care nu mi-o pot refuza este aceea ca din când în când să mai exersez formidabila lovitură de bobârnac pe capul muscoilor care bâzâie prea tare. Genul acesta de pălitură are efectul unui tranchilizant moderat, iar în plus beneficiază de marele avantaj de a pricinui doar leziuni minore. În schimb, tare aș vrea să știu ce fel de duh meschin și laș este acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e gata, are și acoperiș, Bebe e mulțumit, lu’ Pipiță îi e cam târșă, dacă ne prind, nici nu-i vedem din cazemată, Migu îi trage un șut în cur, hep, ofsaid poziție, i-a tras cam tare, Pipiță se bâzâie, se duce să-l zică lu’ mamaie, vede el acasă, pe Migu îl doar fix în pix, puțoii de grădiniță n-au ce căuta într-o cazemată, eu tac chitic, să nu mă dau de gol, sunt în grupa mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ciudat care făcea ca palmele lui Țețe Moraru, aflat în celălalt vestiar, să crească văzând cu ochii, împreună cu chica țânțarului și cu pofta de samba a lui Gigi Mulțescu. În schimb, pot să depun mărturie că liniștea aceea țiuitoare, care bâzâia ca un transformator electric și care s-a auzit întâia oară spre sfârșitul capitolului patru, pusese stăpânire nu doar pe inima lui Filip (ajunsă, după metamorfoze complicate, la dimensiunile unui purice), ci și pe vietatea aceea ascunsă între blocuri, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe podium cu gheata lui ortopedică, îngîna la ore o litanie monotonă, fără să-i pese că fetele citeau pe sub bănci Lorelei iar băieții se-ntorceau la bancă și, cu mutrele chinuite ale cîntă-reților de rock, mișcând ritmic din umeri, bâzâiau printre dinți riff-urile de început de la The Song Remains the Same... Când suna, ștergeam de pe tablă considerațiile despre centralismul democratic și scriam versuri de Eluard: "Dreaptă sub pleoapele mele..." Maya noastră restrânsă ne mulțumea, aveam și clipe frumoase, iar cerul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
binele? Feifel se hotărî să fie surd la toate insinuările Hannei. „Sunt bătrân acuma, nu le mai pot oferi nimic femeilor. Olga e tânără, pot deveni soțul ei pe hârtie, dar nu în pat!“ Însă în capul lui se auzea bâzâind o altă voce: „N-are importanță că ești bătrân! UN BĂRBAT POATE SATISFACE O FEMEIE ÎN MULTE FELURI! CURAJ!“. Feifel înțelesese: era demonul lui, care încerca din nou să-l rătăcească. Fără îndoială că demonul îi cunoștea punctul slab: Feifel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe fața Ninei ceva binevoitor și îndrăznise s-o întrebe: - Pot să te invit la o cafea? - Ar fi plăcut, spusese Nina visătoare. Ajunseseră repede în micul restaurant din apropierea casei Ninei, fără să mai vorbească nimic. Era cald și muștele bâzâiau în jurul paharelor goale. La câteva mese erau așezați câțiva muncitori lucrând la noile construcții din apropiere. Dudu a comandat o cola pentru Nina și pentru el o bere. Nina scosese o cutie cu un cărăbuș de picioarele căruia legase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
puternică decât spada trebuia să încerce să le citească Moara de pe Floss studenților din anul III Mecanică Auto și abia după aceea să-și deschidă gura aia mare. După părerea lui Wilt, spada era mult mai recomandabilă. Cum dr. Mayfield bâzâia în continuare și cum urma să vină perioada de întrebări, cu polemicile ideologice inerente, Wilt studie puțurile pilonilor de pe șantierul de construcții. Ar fi fost un loc de depozitare ideal pentru un cadavru și ar fi ceva copleșitor de satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
înălță azurie peste East Anglia, Wilt ședea în camera de anchetă de la sediul central al poliției, izolat de lumea înconjurătoare și într-un mediu complet artificial, care includea o masă, patru scaune, un sergent anchetator și o lumină fluorescentă care bâzâia slab în tavan. Nu existau nici un fel de ferestre, ci doar niște ziduri de un verde pal și o ușă prin care, din când în când, intrau și ieșeau oameni și prin care chiar și Wilt ieși de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
îi amintea de anul I Carne. I Carne? întâi Carne? Momentul de inspirație venise. Wilt se ridică și trase apa. întâi Carne avea să-i țină ocupați multă-multă vreme. Tânărul reveni în încăperea vopsită într-un verde pal, în care bâzâia neonul. Flint îl aștepta. Acu’ ai de gând să vorbești? întrebă el. Wilt clătină din cap. Mărturisirea asta trebuia să-i fie smulsă cu forța dacă voia să fie una absolut convingătoare. Va trebui să ezite, să înceapă să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gulere și cute se ridica o spuză de fluturași gri și bej, care-și împrăștiau peste tot puful de pe aripi. Era un mare candelabru căzut din tavan și o icoană spartă în două. Câte un tăun mare și gros țâșnea bâzâind din vreun colț și se rotea apoi la nesfârșit prin toate ungherele. Înaintând cu pași mici printre vechiturile alea, am dat de primele trepte ale unei scări care ducea la etaj. Le-am urcat încet, bocănind. Prin colțuri, păianjenii pândeau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]