352 matches
-
iar caporalul arăta spre orezăriile secate. O ceață prăfoasă se ridica din pămîntul nearat, un văl alb care ascundea privirilor zgîrie-norii Îndepărtați ai Shanghai-ului. Un convoi de camioane japoneze trecu pe drum cu un duduit care se Împleti cu bîzÎitul Îndepărtat al unui avion de transport. Jim schimbă băncile și se așeză lîngă doamna Hug, care Îl ținea pe tatăl ei bătrîn la piept. Două dintre misionare erau culcate pe podeaua camionului, iar ceilalți deținuți moțăiau tresărind neliniștiți. Basie Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
el Însuși. Nu reușise să Înțeleagă adevărul pe care milioane de chinezi Îl cunoscuseră de la naștere, că erau oricum ca și morți și că e o amăgire să crezi altceva. Jim ascultă barajul de artilerie de la Hungjao și Siccawei și bîzÎitul avionului naționalist de recunoaștere care se rotea pe deasupra. Sunetul unor focuri de arme mici traversă aeroportul, În timp ce Basie și bandiții lui Încercau să pătrundă În stadion. Morții Își jucau jocul lor periculos. Hotărîndu-se să-i ignore, Jim continuă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
i se facă milă de mine și să-mi răspundă. Nu se întâmplă nimic. Nu ne ridicăm în zbor, rămânem pe pământ. Am ochii tulburi, părul ei mi-a intrat în gură. Nu reușesc să mă abandonez, văd, ascult totul. Bâzâitul ușor al frigiderului, ventilatorul rămas aprins, împreună cu lumina din baie. Iar zgomotul trupului meu care alunecă într-al ei e într-adevăr teribil. Italia nu este, trupul ei e gol pe dinăuntru. Îi apăs sufletul ca o iubire moartă. Acuplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mănânci. Se făcuse albă, ochii i se umpluseră de o capitulare ciudată. A tușit, apoi s-a uitat în jur, ca și cum s-ar fi temut că cineva își dăduse seama că nu se simțea bine. Sala tăcea, se auzea doar bâzâitul televizorului, vocea comentatorului care urmărea mișcările mingii. În spatele ei, împinsă de corpul femeii, s-a deschis ușa de la bucătărie. S-a apropiat de noi și a pus pe masă un platou cu salam și șuncă. Era bine alcătuit, printre felii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
i se adreseze, cu o politețe exagerată, la persoana a treia, ezitând: Oare Îmi va permite Înălțimea Sa să-l deranjez cu o singură Întrebare? Peste chipul ridat, tăbăcit, trecu umbra unui rânjet ironic. Poate că totul nu e decât bâzâitul unei muște? Ar fi Înălțimea Sa dispus să se gândească la Frații Karamazov? La disputa dintre Ivan și Diavol? La visul lui Mitia? Sau la episodul cu Marele Inchizitor? Nu? Și ce ar binevoi Înălțimea Sa să răspundă la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fenomen s-a amplificat din ce În ce mai mult, până ce a devenit, măcar pentru această victimă În mod particular, izvor de mâhnire și aducător de vești rele, Întunecându-i orizontul cu enormitatea și vulgaritatea sa. A devenit pur și simplu o imensitate sonoră, bâzâitul smintit al unui milion de jurnale și zarva iresponsabilă a zece milioane de guri bârfitoare. Plăcutului sentiment al muncii Împlinite i-a fost furată toată dulceața, toată intimitatea, toată solemnitatea. Frenezia americană a fost, desigur, cea mai zgomotoasă, scoțând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de câțiva ani. Se simțeau cu toții foarte obosiți. Fu o adevărată ușurare când Beth găsi un buton și spuse: — Mă Întreb pentru ce.... — Beth! strigă Barnes. Și culoarul Începu să se miște: pista de cauciuc se deplasă Înainte cu un bâzâit ușor. — Beth, aș vrea să Încetezi să mai apeși pe fiecare blestemat de buton care-ți iese În cale! Dar nimeni nu mai obiectă. Purtați de culoarul mobil, străbătură mai ușor zeci de nișe identice. În sfârșit, ajunseră Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întuneric. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Ted. Doar prin hublou mai răzbătea timid o undă de Ia rețeaua luminată. O clipă mai târziu, se stinse și aceasta. N-avem curent... — Asta Încercam să vă spun, spuse Barnes. Se auzi un bâzâit, luminile pâlpâiră și se reaprinseră. — Avem surse interne; acum mergem pe generatoarele diesel. — De ce? — Priviți! spuse Ted, arătând spre hublou. Afară apăru ceva ce aducea cu un șarpe argintiu. Apoi Norman Își dădu seama că era cablul de legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ne mai lipsește acum, o intoxicație alimentară. — Foarte rezonabil, fu de acord Ted. Oricum, nu mi-au plăcut niciodată calmarii. Au un mecanism de propulsie interesant, dar țesutul lor parc-ar fi din cauciuc. În acel moment se auzi un bâzâit care semnala că unul din monitoare pornise singur. Sub ochii lor, ecranul se umplu rapid cu cifre: 000321252526321521063015210518372110221008050213082132 151016073008101618051837211016300810162122150330131304 32000321252526321521063015210518372110221080502180821 321510160730081016180518051837211016300810162122150330 131304320003212525263215210606301521051837211022100805 021808213215101607300810161805183721101630081016212215 03301313043200032125252632152152106301521051837211022 100805021808213215101607300810161805183721101630081016 — De unde a venit asta? Întrebă Ted. De la suprafață? Barnes clătină din cap: — Am Întrerupt contactul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
rînd, fiecare raportează valorile indicatoarelor pe care le supraveghează. Reflexele, pulsul, viteza de curgere a perfuziei. Temperatura: 41,1˚. Nimic schimbat. Doctorul face un semn. O soră injectează o substanță în unul din tuburi. Un comutator își schimbă poziția. Un bîzîit se aude strident. Văd: nimicul e totul. Numai căldura Cuvîntului se simte apărînd. Îi recunosc forța care, deodată, capătă sens. Totul se umple din neant. Nimic nu s-a cristalizat. Nimic nu s-a putut precipita din gol, ci o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
detectează pe nimeni și nimeni nu-i mai detectează, se trece peste ei cu pantoful, cu seninătate, cu mătura și privirea pierdută-n sus, În gînduri, cu detașare, cizma de senator, drezina, Mercedesul, testamentul, treierătoarea, dricul. Nu mai emit acel bîzÎit constant specific tensiunii umane una probabil alternativă, nu mă pricep, ceea ce nu mă Împiedică să exclam În fiecare dimineață Înainte de-a mă trezi: „Mare invenție, curentul electric”. Și apăs comutatorul, se aprinde veioza, apoi mouse-ul, trăiesc timpuri noi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce-au zis americanii, n-are nici un sens să intri-n concurs cu mass media, e prea mare diferența de greutate, viziune, orientare turistică, o asemenea Întrecere-i ridicolă, o pierzi din start, și mai e și la fel de stupidă ca bîzÎitul curselor de formula I. Conduce două ore ăla care-i pe primul loc iar În final cîștigă, nu vezi o depășire, un derapaj, o gravidă, un accident, o tribună secerată ca pe vremuri de-un motor McLarren propulsat cu 250
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sensibil, cu un bătrîn foarte bătrîn care, fiindcă nu mai putea să conducă automobilul, pleacă să-și revadă fratele bolnav folosind ca mijloc de locomoție mașina de tăiat iarbă. Dar ceea ce produce treptat În urechea și sufletul curat al spectatorului bîzÎitul unei senzații de amenințare, de pericol de fond al cărui generator rămîne necunoscut, este acel tapet care se tot dezlipește fără nici un motiv. Căldura e de vină, spune agentul de asigurări, dar o asemenea căldură nu are nici o explicație, umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le urmăresc cu mare plăcere.) Într-o altă seară am dat peste-un film cu Pierre Richard și-am rîs În hohote, căzînd literalmente de pe canapea spre disperarea neputincioasă a copiilor care nu găseau comică nici o secvență și regretau vizibil bîzÎitul medicilor brașoveni. Revenind În living, ni se expune minuțios programul de vizitare a țării, planul lui Arie și Lucie este de a mobiliza Întreg clanul Abbeloos și Bootmans, sînt vreo douăzeci de persoane disponibile, fiecare ne va plimba Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o parte a băii și Încerca să asculte fără jenă. Îi făcu semn Juliei cu mîna să tacă. „Pune curul la treabă!“ Îl auziră pe om - era o expresie care-i plăcea și-o folosea des. Apoi se auzi un bîzÎit plîngăreț ca de țînțar - era tot ce ajungea la ele din răspunsurile nevestei. Dă-o-ncolo, Helen! spuse Julia dezaprobator. Helen reveni supusă În cadă. Uneori, dacă țipetele Începeau cînd era singură, mergea pînă acolo Încît Îngenunchea pe covor, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gît. Mickey Îi susținu capul astfel Încît să poată tuși. Kay Își imagină cum i se redeschid tăieturile În timp ce se cutremura și se smucea, sau cum sticla din el se Înfigea și mai adînc... Pe deasupra mai era conștientă și de bîzÎitul avioanelor care treceau monoton pe deasupra capetelor lor. La un moment dat, se auzi zgomotul unui acoperiș care se prăbușea, alunecînd și despicîndu-se, Într-o stradă Învecinată. Lucră mai repede. — OK, Patridge? strigă ea după ce legă bandajul și apoi Îl rupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de kilometri pe oră cînd transportau răniți, dar se gîndi la bătrîna cu coastele rupte și la bărbatul plin de sînge și conduse mai repede. Din cînd În cînd se apropia de parbriz să se uite În sus, spre cer. BÎzîitul avioanelor era În toi, bubuiturile mitralierelor Încă puternice, dar și zgomotul motorului, și nu putea să-și dea seama dacă În acel moment se Îndrepta spre locul cel mai periculos sau Îl depășise. În partea din spate a cabinei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul amețit al pianului mecanic venind din diverse cîrciumi din Rathbone Place. Sunetele acestea o făceau să se simtă mai bine. Era o zi obișnuită de sîmbătă. Oamenii ieșiseră În oraș și se distrau. Ea de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asprime. Crezi... Vai! Se simțea dezgustat. Pentru că nici măcar În acel moment, cu Fraser tremurînd lîngă el, nu se putea aduna să-i spună purul adevăr. Nu mai vorbi despre asta, zise el. Taci. — În regulă. Îmi pare rău. Apoi tăcură. BÎzîitul avioanelor era Încă intens deasupra lor, iar bubuiturile tunurilor anti-aeriene Încă oribile. Dar următoarea explozie avu loc la o distanță mai mare, iar cealaltă și mai departe, pentru că raidurile se mutau În altă zonă... Fraser se calmă. În următorul minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
așa, vreți? Așa ca acum. Fumară În tăcere, și Helen păru că ațipește pe dată: țigara se consuma uitată În mîna ei, iar Kay i-o luă blînd dintre degete și fumă jumătatea rămasă. Demolarea continua. Din cînd În cînd, bîzÎitul avioanelor și bufiniturile șrapnelelor creșteau; cerul era brăzdat de lumini spectaculoase, verzi, roșii, și limbi de foc care se rostogoleau. Uneori Mickey venea să stea lîngă Kay și să caște. De două trei ori, Helen se agită, bolborosi sau vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să poată schia brelocul ei cu Minnie Mouse, dar numai dacă-și mănâncă porția de quiche și trei păstăi de fasole verde. Nu, mai bine cinci păstăi de fasole verde. OK? Mi-aș dori să fiu mai relaxată, dar un bâzâit din creier Îmi spune că am uitat ceva. Ce mai era? Ce mai era? 19.16: La culcare, Emily e foarte agitată și vrea să-i mai spun o dată povestea cu Paștele. E obsedată de ea de când și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
hățurile îndemnând blând micuța Rosinantă. Tactul copitelor pe caldarâm este din când în când acoperit de tusea și strănuturile birjarului. Sănătos! Mulțumesc, domnule ofițer. O năpastă de răceală. Deh, slăbiciunile bătrâneții! Din cauza nasului înfundat vorbele ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din baie arde încet, uitată. În scrumieră a rămas doar filtrul și o mică grămăjoară de scrum. Un vag fum dulce-acrișor se ridică spre tavanul alb. Difuzorul aparatului tace pentru câteva momente, înlănțuit parcă și el în visare, apoi un bâzâit scurt anunță o altă melodie, brusc acoperită de țârâitul telefonului. Ridică receptorul și recunoaște vocea caldă a Smarandei. M-ai uitat, îi reproșează ea cu blândețe. Mai ții tu minte când am vorbit ultima oară? Că de văzut, parcă au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se află un pericol la fel de mortal precum o viperă înfuriată. Mirosul cadavrelor intrate în putrefacție, emană parcă din fiecare cărămidă a ruinelor din jur. În fața lor, turnul zvelt și prelung al clopotniței se ridică asemeni unui uriaș deget către cer. Bâzâitul unui avion care survolează orașul la joasă înălțime face pe toți să ridice capul sus. Înainte să se trântească la pământ, mai au timp să vadă cum enorma pasăre de pradă coboară într-un picaj aproape vertical și începe să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care aduc o masă în timp ce altul meșterește la ceva ascuns în spatele unei ridicături de teren. Din obișnuință sergentul armează automatul. Încă nu-și dă seama de rostul activității celor din față. Gura i se deschide de uimire când aude un bâzâit înfundat, dar puternic, ca a unui bondar uriaș. Locotenent Rădulescu! Surprins, Mâțu se lipește și mai mult de pământ în timp ce ciulește urechile. Ai cinci minute la dispoziție să te predai împreună cu oamenii tăi. Știm că sunteți foarte puțini. După acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]