332 matches
-
ca un eretic și-am să pun să te spânzure ca pe-un eretic și ca pe un om de rea-credință, căci de când vorbești n-ai spus nimic. Pe mine nu mă poți duce ca pe Hugo și ca pe bădăranii lui, care nu știu decât să tragă sabia. — Părinte, poruncește și-ți spun tot ce vrei să știi. Vin de la Bizanț. Acolo toți ne Închinăm așa și nu știam că asta-i erezie. Dacă nu-i bine, am să Învăț
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
evident, d-aia te învăț eu aici să devii tenor. Ca să cânți în mizerii, în dughene, la petreceri, printre mâncare și fumuri și băute ! D-aia, nu, studiem noi azi la Panofka ? Să se bucure de glasul tău cizelat tot bădăranul, în timp ce-și îndeasă o ceafă de porc slinoasă pe gât, mai mult nemestecată. — Nu-i chiar așa, domnule, exagerați ! — Exagerez, exagerez... Dacă-mi permiteți, da, și-acolo tot muzică trebuie să știi, să ai pregătire, e chiar mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bine să meargă în altă parte, dar degeaba. Haide, Iacob, să mergem mai sus, la o cofetărie poate. Hai, ridică-te ! — Tichie jegoasă, ascult-o pe cumătra și dispari ! — Hei, sare deodată tipa, nu trebuie să-l jigniți ca un bădăran, domnul nu v-a făcut nimic. — Domn, auzi ? Cuconițo, mie nu-mi plac jidovii și nu sufăr să-i văd în crâșma mea, se răstește, ducându-se țintă către ea, gata s-o plesnească. — Hei, amice ! sare Fernic în picioare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să-l scuipe sau să-l înjure. Odată și-a luat și-o roșie în ceafă, din partea unui nemulțumit căruia nu-i conveneau recreațiile sale. Atunci Cristi s-a oprit, s-a întors și l-a privit în ochi pe bădăran. Un umflat căruia abia-i stăteau șuncile pe oase, slinos și prost îmbrăcat, cu un lanț mare de aur peste haine și dat cu un parfum ieftin de cameră. Pleoscăia în continu- are niște pâine înmuiată cu mâinile-i murdare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
apropiat“ de-al lui Jayne era citat spunând: „Căsătoria cu Bret Easton Ellis constituie una dintre cele mai stupide decizii luate în acest nou secol“. Încercare de redresare. Am acceptat amândoi să colaborăm pentru un profil al revistei Talk (intitulat „Bădăran sau Belfăr?“) în care Jayne mă apăra, iar eu îmi recunoșteam păcatele. Articolul relata în detaliu anii petrecuți în aburii alcoolului și drogurilor, deși declarasem că eram vindecat. „Lucruri groaznic de neadevărate au fost spuse despre Bret,“ a intervenit Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încetase să mai bată, cruzimea copiilor.) Reporterul avea propria teorie asupra acestui subiect: „E cunoscut faptul că femeile celebre se sabotează singure fiindcă nu sunt sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile nu dau dovadă de un caracter superior omului obișnuit.“ Reporterul mi-a mai pus întrebări de genul: „Unii critici se îndoiesc în privința sincerității tale - cum comentezi?“ și „De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia Globurilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
găzdui sticlele de ulei de măsline. Victor a apărut curând, târându-și picioarele. Câinele mă fixa. Mă plictisești gândea el. Haide, încearcă - dă-mi un motiv să-mi înfig colții gândea el în continuare. - De ce latră toată noaptea câinele ăsta bădăran? am întrebat, întorcându-i câinelui privirea răutăcioasă. - Poate pentru că a fost scârbit de priveliștea studenților tăi de nouăsprezece ani punându-și-o în garajul nostru, mi-a răspuns Jayne imediat, fără să se întoarcă. Sau poate pentru că Jay McInerney s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-l admire. Femeile îl imploră să fie mai deschis și mai afectuos, aruncându-i cu indignare replici de genul „Nu sunt o curvă!“ și „Nu vrei să vorbești niciodată despre nimic!“ și „Trebuia să luăm o cameră!“ și „Ai fost bădăran!“ și „Nu - nu voi face sex cu boschetarul ăla ca tu să te uiți!“ ca de altfel și două preferate ale mele: „M-ai păcălit!“ și „Chem poliția!“ Răspunsurile lui tipice: „Să înghiți este o formă de comunicare, iubito“ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la etajul al patrulea și intro dus într-o cameră. După intrarea în temă, unul din cei doi milițieni care veniseră să mă aresteze și care era, după cum am aflat mai târziu, însuși Radu Marin - șeful Serviciului de Moravuri, un bădăran sadic și viclean, dar prost în fond - mă lăsă cu câteva foi de hârtie albă în față și ieși, lăsându-mă singur, să scriu o declarație... Am scris-o destul de repede, după principiul înțelept al lui Giglio: il faut toujours
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aveam certitudinea că Leu ne va duce acasă. Așa a și fost. Iată locuința familiei Condor și, peste drum, căsuța noastră îngrămădită jur-împrejur de troiene de zăpadă ce creșteau amenințătoare. Era puțin cam ciufulită și supărată săraca din cauza acestui crivăț bădăran și impertinent care-i șifonase coafura de paie realizată cu atâta pricepere și migală de neîntrecutul meșter Tiron. Dar era căsuța noastră așa cum era; o iubeam; aici trăiam. Aici, sub acoperișul de paie zbârlite și smulse cu brutalitate de puterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Așternutul era vechi și șifonat demult. Nu îndrăznise să se facă mai comodă, capul și-l simțea ca prins într-o menghină; îi zvâcneau tâmplele. Se simțea îngrozitor și se întreba ce căuta ea acolo. Oare de ce fusese atât de bădăran cu ea?! Nu mai era deloc politicos! Se purtase urât cu ea, caraghios... Toate amintirile cu el îi bâzâiau prin creier aidoma unei insecte. Fața ei albă ca o floare acum arăta verzuie. Pe măsură ce noaptea se afunda tot mai mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un bărbat ca să obții un profit material, ori a contat numai dragostea ca atare ?... Tamara tresare și face din nou ochii mari. Dumnezeule! murmură ea. Pînă azi n-aș fi crezut că poți fi așa!... Ești vulgar, Mihai, vulgar și bădăran. Nu numai cu mine, acum. Ai fost și mai înainte, pe scări, cu doamna Brîndușa. Mi-era mie rușine de rușinea care ar fi trebuit să-ți fie ție. Nu credeam c-ai să ajungi... Voi m-ați făcut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și-a asumat altcineva răspunderea, că voi v-ați și întors în birouri faimoasele voastre culise! Ușa din dos cu scara de serviciu a socialismului!... exclam eu furios, apoi întind gîtul spre ea și-i șoptesc: Oi fi eu un bădăran, oi fi eu un simplu pion, dar în spectacolul vieții stau pe scenă, joc la vedere, nu în culise... Asta am învățat stînd la mansarda unui bloc vreo șapte-opt luni, cu o femeie depre care n-am să știu niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
volume dispărute. Închi puie-ți că îți completasem seria Proust și mai cumpărasem și altele de la anticari. Vai, au luat tot. Nu am încă puterea să mă țin tare în fața ta, dar așa am fost în fața celorlalți; mă plimbam printre bădăranii ăia din casă, cu brațele în cru cișate, cu fața de cenușă, fără să plâng. Ah! dacă aș putea plânge pe săturate, fără să mă rușinez, pe umărul tău. [...] Ermetică și fără zâmbet, răspund absentă la tot ce nu te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o zicală-povață a evreilor lituanieni. Câteodată, din interese financiare, interveneau suveranii : „Evreii au pacea cumpărată de la rege”, sună un vechi proverb german. „Evreul trebuie să cumpere acel drept la viață - notează Léon Poliakov - pe care societatea creștină Îl acordă ultimului bădăran” <endnote id="(455, I, p. 78)"/>. Alte proverbe și zicători populare culese În centrul și estul Europei completează imaginea evreului fricos : „Evreul poartă cizme cu pinteni ca să nu-l muște iepurele”, „Pe zece evrei cu nasul mare Îi vânezi ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aproape opt ani: mai - iunie 1945- martie 1953. Partidul comunist, vrând să fie de-adevăratelea UNICA FORȚĂ POLITICĂ ÎN STAT a hotărât ca, simultan, să fie trecute pe line moartă două organizații care tot ale lor erau: Frontul Plugarilor (al bădăranului doctor Petru Groza) și Comitetul Democratic Evreiesc, ambele cu filiale În fiecare raion al țării ba, chiar și În fiecare sat (cazul „plugarilor”). În martie-aprilie 1953, ele sau „autodizolvat” la comanda PMR În urma unor ședințe atât de lacrimogene Încât mă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ducându-se într-o zi să vadă cel mai bun și mai românesc film al lui Loteanu, a fost deranjată în tot timpul proiecției de „ruși, care plecau din sală bombănind și scuipând”. Desigur, era vorba de ruși inculți și bădărani, specie de oameni de care nu duc lipsă nici alte nații. Mi-am dat seama însă, ascultând-o, că, în situația evocată, aș fi avut, în mod cert, exact reacția ei. De indignare. În orice țară există, pe lângă masiva populație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
admirație. Niciodată nu mă plictisește o discuție cu un om interesant, oricât de neînvățat ar fi, dar mor de plictiseală când aud un pomelnic de amănunte despre cutare lăcaș sau despre complicatele istorii ale unui monument oarecare. Sunt nu doar bădăran sufletește, sunt, mai mult, acultural, dacă o anume cultură se limitează la o înșiruire de date și împrejurări care, cu vremea, s-au uscat, devenind simple amănunte. Cunosc destui inși care își cheltuiesc viața fermecați de amănunte, care știu pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
niște târgoveți care parodiau, caricaturizau literatura țărănească, întocmai cum decadenții parodiau și caricaturizau literatura baudelairiană. Țăranul pe care-l imitau ei era un țăran convențional, imaginat de ei - și de obicei nu unul idilic, ca al lui Alecsandri, ci unul bădăran, un fel de rândaș ori de vizitiu (atît de deosebit de țăranul care a creat doinele și Miorița). Aceasta se vede mai clar în unele poezii ale lor, în care cereau sânge și băutură. În proză, inventau subiecte țărănești imposibile, scrise
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
să dea limbii române un caracter latin pur (v. Dicționarul limbii române de A.T. Laurian și I.C. Massim, 1871-1876). S-aibă ce să povestească Și el l-alți mai nătărăi. Să nu mai poată zapciul A-l tracta de bădăran, Nici Kir Trandafir hangiul A nu-i da ndator la han. Aci, dară, cum sosiră Îmbucând câte cevaș, Se cârpiră, se-nțoliră Și porniră prin oraș. Ascultă-mă, Ioniță, (Zicea bătrânul mereu) Ce căști gura pe uliță? Bagă seama, fătul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pays” (pp. 276-277) Scriitorul s-a convins că publicul contemporan, devenit paradoxal o masă de indivizi izolați, după cum constată Peter Sloterdijk, nu mai poate redeveni colectivitate decît sub imperiul unui șoc permanent dincolo de baierele bunului-simț, vorbelor frumoase, dincolo de orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că publicul contemporan, devenit paradoxal o masă de indivizi izolați, după cum constată Peter Sloterdijk, nu mai poate redeveni colectivitate decît sub imperiul unui șoc permanent dincolo de baierele bunului-simț, vorbelor frumoase, dincolo de orice esopism. Bădăran, Michel Houellebecq constată că În Occident bădăranul a dispărut și că desigur mulți tînjesc după el. În epoca cinismului generalizat sau, dimpotrivă, a prudenței exsangue, pentru a fi perceput, un mesaj nou trebuie vehiculat de seisme. Numai hecatombele mai conving În epoca postavangardelor, numai turpitudinea hiperbolizată extrage
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi într-o societate ale cărei legi le desfide. Ingrat și egoist, bădăran și gâlcevitor, el parcurge un șir de experiențe fără cine știe ce relevanță psihologică. Nici o tresărire mai profundă în atitudinile lui Marin Dogaru care, la fel ca D., nu râde niciodată din inimă. Doar în capitolul Văcărești, narațiunea, abătându-se de la cursul
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
e, în perversitatea universului în care trăim, un ins fără maniere, un inoportun, un fraier ce nu înțelege nimic din rafinamentul lumii civilizate. El nu înțelege ,înaltele comandamente", ,oportunitățile", ,prioritățile", ,susceptibilitățile", ,sensibilitățile" și așa mai departe. Ce mai, e un bădăran. Noroc cu băgătorii de seamă ce sar imediat cu grebla și hârlețul și-l readuc pe drumul cel bun. Pentru că o fi el ,om-dintr-o-bucată", dar după gustul vremii le cam calcă în străchini! Opusul omului-dintr-o-bucată e omul-din-bucăți, adică postmodernul corect
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]
-
politic. El știe în fiecare clipă ce se spune și ce nu se spune, cum se minte cu deferență și cum se salvează aparențele chiar când planeta e acoperită de fumul negru de tip Copșa-Mică. Un om ce nu e bădăran e dl Ladislau Csendes. Dl Csendes rezistă de mai mulți ani, în ciuda situațiilor jenante în care și-a pus de mai multe ori colegii (sau poate tocmai din acest motiv!) în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Dacă ne aducem
Scurt discurs despre zebrificare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11380_a_12705]