373 matches
-
S-au revoltat pasagerii: că nu i-ați lăsat să doarmă toată noaptea; că ați cântat, că le-ați bătut în ușă, mă rog, și alte necuviințe în acest gen! ― Nu s-a revoltat nimeni. Doar domnul profesor Marinescu. ― Bine, băiețaș, ce, crezi că asta nu-i destul? Păi știți voi, cine-i dumnealui? ― Da, don' director, răspunsei eu nevinovat. E suplinitorul pus de dumneavoastră în locul domnului profesor Niculescu... ― Pus de mine, dar recomandat de Minister. Nepotul domnului inspector general, băiețaș
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
băiețaș, ce, crezi că asta nu-i destul? Păi știți voi, cine-i dumnealui? ― Da, don' director, răspunsei eu nevinovat. E suplinitorul pus de dumneavoastră în locul domnului profesor Niculescu... ― Pus de mine, dar recomandat de Minister. Nepotul domnului inspector general, băiețaș! ― Așaaa?! făcui eu atunci cu adâncă mirare... Și noi, care eram convinși că e într-adevăr profesor de istorie!... ― Aha, va să zică, îți permiți obrăznicii și în fața mea? Poți pleca! Invită pe băiețașul Moscu Ion! ― La puțin timp, am mai fost
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dar recomandat de Minister. Nepotul domnului inspector general, băiețaș! ― Așaaa?! făcui eu atunci cu adâncă mirare... Și noi, care eram convinși că e într-adevăr profesor de istorie!... ― Aha, va să zică, îți permiți obrăznicii și în fața mea? Poți pleca! Invită pe băiețașul Moscu Ion! ― La puțin timp, am mai fost chemați de câteva ori; așa-zisa anchetă s-a terminat, în sfârșit, și s-a convocat conferința tuturor prafesorilor din clasa a VIII-a modernă, ca să hotărască asupra soartei noastre. Am auzit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu știa cum să facă și când anunțul nenorocit. Iar când l-a făcut, cele mai cumplite și dramatice fețe erau trei la număr: directorul, Luca și eu. Mai era o speranță. Să nu vie înlocuitorul. Și a venit: un băiețaș micuț, blond și liniștit, obosit de cei 40 de kilometri parcurși. Au urmat zile de trai în doi pe un salariu, Luca devenind gospodarul casei ajutat pe cât se putea și de Hașa. Dar iată că, precum în povești, cum ne
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
chirurgul și încă chirurgul șef ne pretăm la așa ceva. Ca tacâmul să fie complet, hai să ne dăm cu sania cum se dau copii aceștia. Ajunseră lângă un derdeluș unde câțiva copii erau cu săniuța. Cum te cheamă pe tine băiețaș? întebă Matei pe unul dintre ei. —Sergiu. Vrei să-mi împrumuți și mie sania ta să mă dau eu cu domnișoara asta? Băiatul stătea în cumpănă. Nu știa ce să facă. Dă-i-o mă, că te iau eu pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se întunecase de-a binelea, a aprins lumina, m-a trezit. „Ce ai ?“, mi-a spus, „De ce gemi ?“. I-am povestit că pesemne lucrasem prea mult, din care cauză avusesem un coșmar plăcut și neplă cut, că mă vizitase un băiețaș, „Închipuiește-ți“, i-am spus, „cred că era Empedocle-copil, un puști, toată chestia e că semăna leit cu mine; acum, să nu-ți închipui că spun asta din orgoliu, era un biet puști amărât; în plus, boșorogul de Dragoș a făcut
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul se rezema într-un baston cu măciulie de argint, era foarte distins, pe scaunul de lângă el stătea un băiețaș în costum alb cu guler de dantelă, consumau ceva cu frișca... „Ăștia da oameni !“, îmi ziceam și le zâmbeam prin geam, le făceam bezele, îi salutam cu mâna la chipiu, le strigam : „Pupi !“, ei păreau surprinși, făceau ochii mari, nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
domnul de la masă nu exista. Treaba lui... Atunci am simțit în mine un gol rece ca o tencuială udă. M-am așezat jos, pe trotuar, lângă vitrină. Nu știu cât am stat acolo, dar după un timp domnul acela a ieșit, cu băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
țigara unde nu trebuia, te halea. Era uriaș și dădea cu capul de la mătură. Mi-am văzut de ale mele și am ieșit. Pe mandatul ăsta am făcut ce am făcut. Am învățat să mă tai pe meseveu. Aveam un băiețaș pe cameră care dispera și am văzut că atunci când nu i se dădea ceva se tăia. Era ’95-’96. Am văzut așa, am făcut și eu. Și mă întrebau ce faci, mă, de ce n-ai spus ce vrei și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am oprit direct la soacră. Unde e Rodica... măi, mamă, să vezi, lumea a înnebunit. Mă, maică, a fugit cu un țigan. Dar de ce s-a mai mutat cu mine... am mers la cămin să întreb, că fugise cu un băiețaș, maică-sa lu’ ăsta trăia la cămin. Am întrebat, am înțeles unde a fugit. S-a dus soacră-mea și a adus-o înapoi. Când am văzut-o, am simțit o mare bucurie în sufletul meu. Am luat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o femeie în Măgura. Oricum, eu o să vă dau ce-am scris până acuma. Măgura... în Balotești. Lângă Otopeni. La gară, la Balotești, acolo. Și, dacă nu aveam nici un ban, în seara aia era Revelionul, i-am zis lu’ un băiețaș: „Hai, mă, cu mine să facem rost de bani“. Zice: „Unde?“ - „Știu eu“. Și am mers cu el în Măgura. Prima oară m-am dus acasă pe la mine. Ca să-l văd pe frate-miu, să am, eu știu, un atou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
bătut capul ta-su cu școli la el. Când l-a luat, absolut, nu știa nimic. Nu mai știa de el. Când l-au chemat la Poliție nu știa. De la anturaj, de la băutură... avea carte la bază. Avea douășpe clase băiețașul ăla“. Afară, frig, beznă. În jurul casei se adunaseră sătenii. Ca la mort. Când stai mult pe secție e bârfă, dușmănie, te saturi unii de alții, că vezi numai aceleași figuri și, practic, citim, ascultăm muzică, nu prea avem ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
-i ajungea bătaia de cap pe care o avea cu Takamori, mai trebuia să le pice din cer și imbecilul ăsta. — De s-ar termina odată cu nebunul ăsta...bombăni ea. Se uita disperată după Gaston. A oprit un grup de băiețași care se jucau pe stradă. — N-ați văzut cumva trecând pe-aici vreun străin? — Un american în chimono? — Nu-i american. Dar... da, acela. Încotro a luat-o? Chiar în clipa aceea l-a zărit pe Gaston îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să vă pricep deloc pe voi, japonezii. Dar ați face mai bine să nu vă puneți cu noi! Spunând acestea, Îi făcu semn bărbatului În impermeabil să se pregătească de plecare, apoi, Înainte de a ieși pe ușă, se Întoarse spre băiețașii din colț și spre bătrânul de lângă mine. Aveți grijă cum vă purtați, că dacă nu, vă confisc blue card-ul! La ceva timp după plecarea lor, albinosul a venit să ia cutia goală de Coca-Cola și, fără să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așteaptă stăruitor, peste o vreme îmi dau seama că maică sa stă și pe la alte uși, care nu se deschid sau se deschid mai greu. Dar copilul nu se mișcă și așteaptă cu privirea pironită la poartă. Îl compar cu băiețașul răsfățat de pe scară, care nu ar sta niciun minut așa liniștit, ar răsturna totul în cale, ar zbiera pentru drepturile sale care i se cuvin oricum. Aș fi mers până la băiatul tolănit sub măr, dar nu puteam rezolva nimic, nu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
rucsacul, l-a primit de la o doamnă cu o pereche de ghete, de aceea. Și copilul nu lasă rucsacul de pe spate, ori de câte ori îl trage înapoi pe pământ. Zâmbește numai și transpirând de efort, încearcă din nou să se ridice. Oare băiețașul din vecini ce făcea în locul lui, căra rucsacul după el sau mânca înghețata? Și mai trage odată rucsacul pe spate și din nou cade, femeia îl ajută în sfârșit, să se ridice și el în picioare, apoi i-l așează
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ar pune pe copiii din cartier la încercări cutezătoare. Anul acesta are mere puține pe primele crengi și mai multe spre coroană... cine să se urce până acolo?... se întreabă locatarii blocului. Zilele trecute am văzut mai multe grupuri de băiețași venind în expediție și parcă și-ar fi zis: mărul nu-i de noi vara aceasta, ne lăsăm păgubași. Au avut câteva încercări palide, după care au plecat dezamăgiți către alte zări promițătoare. Azi auzind ciripitul a două fetițe sub
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
omul enervat la culme se ridică și face un pas amenințător către pitica, care de spaimă se așeză forțată pe scaun, dar plângându-și soarta de copil frustrat în continuare, de data asta cu ceva mai blând... Mă uit la băiețaș care stătea liniștit pe bancă, la taică său, care și-a găsit obiectul muncii înjurând și ocărind din cale afară pe copila, și la maică sa, care stătea netulburată pe bancă, nui păsa de cea mică nici de preț de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
arunca câte o privire în fiecare casă. Ochii ei pătrundeau prin pereții tuturor imobilelor și îi plăcea să găsească toți oamenii dormind liniștiți în paturile lor. Hop... a și observat că a căzut din pat ursulețul cu care dormea un băiețaș de grupa mică, îl ridicase și îl așezase cu blândețe în brațele lui, închise un geam care se lovea în gol cu puterea vântului, pusese un pahar cu apă pe noptiera unui bunic, curățase un horn să se elibereze fumul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ingenuă și sentimentală. Atenție, deci, la lecția de morală. Era odată, În vechea țară a poveștilor, o familie În care era un tată, o mamă, un bunic care era tatăl tatălui, și acel copil deja menționat de opt ani, un băiețaș. Ei bine, bunicul era foarte În vârstă, de aceea Îi tremurau mâinile și scăpa mâncarea din gură când stăteau la masă, ceea ce Îi enerva mult pe fiu și pe noră, care Îi spuneau mereu să aibă grijă de ceea ce făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lui mâini Îi șterse cu blândețe bărbia, pentru că, Încă o putea face, iar dragul lui tată nu. Despre ceea ce s-a petrecut după aceea, nu se mai povestește, dar din surse foarte sigure știm că, dacă e adevărat că lucrarea băiețașului a rămas neterminată, tot atât de adevărat este și faptul că bucata de lemn continuă să se afle pe acolo pe undeva. Nimeni n-a vrut s-o ardă sau s-o arunce, fie pentru ca Învățămintele pildei să nu cadă În uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
des dat uitării. Înseamnă "a-ți crea legături", "a înțelege" și "a te face înțeles". MICUL PRINȚ: "A-ți crea legături..." E frumos. Dar cum se face asta? E ușor? VULPEA: Desigur. Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută, cu o mie, cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe. La fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
MICUL PRINȚ: "A-ți crea legături..." E frumos. Dar cum se face asta? E ușor? VULPEA: Desigur. Tu nu ești încă pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută, cu o mie, cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe. La fel cu o sută, cu o mie, cu o sută de mii de alte vulpi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
voluntari în administrația de acolo. Judecătorul își rostogolea puțin ochii săi rotunzi și încerca să-și netezească unul din smocurile lui de păr. \ Înțelegeți, aș avea ce face ! Și apoi, e stupid, dar o să mă simt mai puțin despărțit de băiețașul meu. Rieux îl privea. Nu era cu putință ca în acești ochi duri și banali să se instaleze atât de repede blândețea. Dar deveniseră mai neguroși, pierduseră duritatea lor metalică. Bineînțeles, spune Rieux, o să mă ocup de asta, din moment ce doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
către tavernă, În acea seară, sau hazardul hoinărelilor este cel care-l mână? Plăcerea nouă de a măsura cu pasul un oraș necunoscut, cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o tulește, În picioarele goale pe pavelele late, strângând la piept un măr furat de pe cine știe ce tarabă; În bazarul postăvarilor, În interiorul unei dughene supraetajate, Încă se dispută o partidă de nard, la lumina unei lămpi cu ulei: două zaruri aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]