365 matches
-
ei care pieriseră atât de timpuriu trăind mai departe în mine, fiul salvat datorită proniei, împărtășea pe de o parte rezervele soțului ei - dar cu toate astea a fost în stare să extragă, din închipuirea că într-o bună zi băiețașul ei avea să creeze ceva frumos, ceve trist-frumos, în orice caz ceva care, prin trista-i frumusețe, să placă, acea speranță ce o făcea să surâdă, pe care o nutrea în cea mai mare taină de îndată ce era vorba de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant de ceea ce tocmai fusese motiv de zâmbete, ca romanță pentru mai târziu: „Dar, băiețaș, tu chiar crezi că mai târziu o să se poată trăi din asta, din artă?“ Într-un ziar - sau fusese deja ceva ca o revistă ilustrată? - am găsit un articol care afirma că la nu tocmai îndepărtata academie de artă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
deosebit de eficient. Aici, sora mea a râs așa cum numai moașele știu să râdă în afara serviciului: „Asta e iarăși una dintre poveștile tale mincinoase tipice, cu care încă de copil o adormeai pe mama“. „Ei da“, am dat eu înapoi, „dacă băiețașul ăla uscățiv cu care, la începutul lui iunie ‘45 în lagărul Bad Aibling, am stat, pe timp frumos, cu vedere spre Alpii bavarezi și pe ploaie, sub o foaie de cort, se numea într-adevăr Ratzinger, asta nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zis că don Formento, june poponar și funebru, dacă așa ceva o fi existând pe lume, știe să-și râdă așa de bine de-un neghiob. Toate cărțile lui sunt cu adevărat de sanchi: tu-mi trimiți Imnuri pentru milionari, iar băiețașul, plin de respect, Odele pentru directori; tu Carnetul unui gaucho; el Însemnările unui achizitor de păsări și ouă. Știi ce, am să-ți spun tot ce s-a petrecut, Încă de la bun Început. Mai Întâi a venit un bobleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dama. Tălâmbul nu se mai putea opri: repeta fără oprire ce-l auzea spunând - chestii-trestii cu iubirea și milostenia, și cu englezoaica care nu-și cunoștea locul. O dată chiar s-a trădat spunându-i pe nume. Când a văzut că băiețașul Își zvârlise straiele de gaucho, Formento a priceput că sosise clipa. A mers la sigur. Și-a făcut rost de un alibi bun: a spus că Între dormitorul său și al englezoaicei ușa era deschisă. Nici ea, nici prietenul Montenegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
as al popularizării compostului. Oxidatul secol al XIX-lea se răsucea și gemea În scaunul cu rotile (anii paravanului japonist și ai velocipedului smintit), când orașul Rosario și-a deschis galant fălcile În fața unui imigrant italic; ba mint, a unui băiețaș italian. Eu Întreb: cine era acela? Eu răspund: don Commendatore Sangiácomo. Analfabetismul, maffia, intemperiile, Încrederea oarbă În viitorul Patriei i-au servit drept piloți de cabotaj. Un bărbat consular - confirm: consulul Italiei, contele Isidoro Fosco - a intuit dantelăria morală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu Limardo, io n-am nici În clin, nici În mânecă cu ea. Moartea lui m-a dărmat, iar la han avem o mică bârfotecă, care nici ea nu ie mai prejos. Dacă știți ceva, domne, mai curând vorbiți cu băiețașu ăla, cu Pagola, care să ocupă dă instrucția la caz. Sigur că o să vă fie recunoscător, fincă sunt mai pierduți ca un negru În beznă. — Drept cine mă iei, don Zarlenga? Eu n-am de-a face cu mafia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vremuri, cînd mi s-a furat o Încărcătură de heroină, m-am gîndit la Franz. Dacă aveam mintea lui și nu geniul meu poetic, aș fi recreat propria mea marfă și-aș fi pus-o În vînzare. Duceți-vă acasă, băiețași! Cărțile cu porcărioare nu vă vor rezolva cazul de crimă. Șvarții au făcut-o. Nenorociții ăia de cioroi. CAPITOLUL 35 Sticle: whisky, gin, coniac. Reclame pîlpîitoare: Schlitz, Pabst Blue Ribbon. Marinari care dau pe gît sticle cu bere rece. Tipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa ceva. Dar toate astea păreau incredibil de Îndepărtate, la distanță de o viață Întreagă, pe când acum trebuia să am de‑a face cu un regiment Întreg de oameni care trăiau și mureau pentru prezentările de modă. Și probabil cu un băiețaș râzgâiat care vorbea o franțuzească de neînțeles. Când mi‑am extras, În cele din urmă, trupul Înveșmântat sumar, dar stilat, din limuzină, valetul nu mai era În așteptarea nimănui. Se auzea muzică interpretată live de o orchestră și se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În prag cu bebelușul În brațe, bebeluș care saliva pe toată bărbița dolofană, dar gângurea fericit. — Uite pe cine am eu aici, a ciripit ea În stilul acela caracteristic oamenilor care se adresează unui bebeluș și l‑a zgâlțâit pe băiețașul Încântat. Isaac, spune‑i mătușicii Andy să nu se mai poarte În halul ăsta cu noi, dat fiind că noi plecăm foarte, foarte curând. Poți tu să faci asta pentru mămica ta, scumpișor? Poți? Isaac a trântit un strănut foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mămica ta, scumpișor? Poți? Isaac a trântit un strănut foarte drăgălaș de bebeluș, iar Jill a arătat de parcă ăla micu’ tocmai se desprinsese, bărbat matur, din brațele ei și recitase câteva sonete de Shakespeare. — Ai văzut, Andy? Ai auzit? O, băiețașul meu e cel mai drăgălaș din lume! — Bună dimineața, am zis eu și am sărutat‑o pe obraz. Știi foarte bine că nu vreau să pleci, nu? Iar Isaac e binevenit dacă găsește o metodă de a dormi Între miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
expresia ei artistică, această realitate a satului îmbină frumosul cu binele și unitatea cu diversitatea: "Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremi și ce oameni mai erau în părțile noastre, pe când începusem și eu, drăgăliță-doamne a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humulești, din târg drept peste apa Neamțului; sat mare și vesel, împărțit în trei părți, care se țin tot de una: Vatra Satului, Delenii și Bejenii. Șapoi Humuleștii și pe vremea aceea nu erau
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
în spate. „Co-comand eu!“ „Bine, măi Cezărică.“, se dăduse Mihnea la o parte. „Tre-trei co-co, vă rog, trei ci-ci-co-cole și de do-doi lei tre-treizeci de vafe!“ „Ce? Cât?“, insistase vânzătoarea. „Co-co-cola, trei; ci-ci-co-co, adică. Și vafă.“ „Ce zici acolo, măi băiețaș?“, se enervase vânzătoarea. Mulțimea deja fremăta. „Tre-trei ci-co-cole și do-doi lei tre-treizeci de-de vafe.“ „Cum?“ Din spate, muncitorii începuseră să se revolte: „Bagă mare!“, „Haidi, bă, că n-avem toată ziua!“, „Behăie, bă, odată, zi ce vrei!“ Cezar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căci îmi aduceau aminte de mine de copilul care odinioară, în 1907, ghemuit într-o căruță cu fân alături de tata intram în Iași pe ulița Păcurarilor, speriat de larma orașului și a tramvaielor. De aceea i-am iubit pe acești băiețași, i-am ocrotit, i-am încurajat și ajutat după puteri în tot cursul carierei mele. Stabilit la Târgu-Mureș, ca profesor la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” am predat limba și literatura română și la Liceul unguresc romano catolic. Directorul și colegii
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
am spus, noi am tras cu 7,62 și cu 12,7 și nu au trecut de cele două geamuri de la intrare, doar de primul geam. S.B.: Erau securizate. D.R.: Acolo, în dispozitiv, era un maior de Securitate cu câțiva băiețași care și-au arătat solidaritatea față de noi. Nu au fost niciun fel de probleme, dar noi tot reticenți eram, căci, cu o seară înainte, cineva a tras în noi. De atunci nu am mai avut probleme. Nu a fost niciun
Revoluția română: militari, misiuni și diversiuni () [Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
căci îmi aduceau aminte de mine de copilul care odinioară, în 1907, ghemuit într-o căruță cu fan alături de tată intrăm în Iași pe ulița Păcurarilor, speriat de larma orașului și a tramvaielor. De aceea i-am iubit pe acesti băiețași, i-am ocrotit, i-am încurajat și ajutat după puteri în tot cursul carierei mele. Stabilit la Târgu-Mureș, ca profesor la Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” am predat limba și literatura română și la Liceul unguresc romano-catolic. Directorul și colegii unguri
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
datoram răspuns încă de la scrisoarea de mai înainte și eu nici acum nu-ți scrisesem. Ieri după masă, pe la ora cinci plec în sector, în inspecție. Am vrut să trec și peste baltă, tu știi unde, dar am întâlnit un băiețaș prinzând pește cu o undiță. Fără să vreau, mă trezesc făcând un lucru pentru prima dată în viața mea. Am început să pescuiesc. Timpul trece nespus de repede când stai cu atenția încordată. Nici nu am știut când a trecut
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de școală un băiat micuț, blond, de la Cârțișoara Făgărașului, inteligent, dar cu mult dor de casă, de părinții aflați la 400 Km. depărtare. L-am îmbiat și pe el să participe la pregătirea colegului în așa fel încât Niculae Stoica, băiețașul de 11 ani atunci obținea rezultate mult mai bune decât colegul lui de bancă. L-m îndrăgit pe acest băiat sprinten la minte, fiindcă în el mă vedeam pe mine, cel înstrăinat din clasa I-a a aceluiași liceu. Scriind
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și azi-noapte vis livresc, cavaleri ce le zic ioaniți în numele meu, intrau în rînduri în altar, vis în visul matein, rău de rezultate, glanda anexă peronul, la bar secretă bila televizorul, amară, bună seara, da' ce completezi pe-acolo? a, băiețași de cartier, îs încălziți, fotbal, trenu' nebunilor! mă întreb cu ce-am greșit, ne vede cu băutura! Două mii de vasluieni / Le dau m... la ...eni! pornografia fotbal, luăm un prezervativ, mai multe dacă ai! îi și patruzăși, nu mai pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de curriculum ironico-nostalgic, postat de reprezentanții generației 70-80 ce-și re-inventariază trăirile, spre a retro-compune acel "a fost odată" dacă nu chiar regretat, măcar evocat cu uimire adeseori caldă: "Noi am fost ultimii Șoimi ai patriei și ultimii Pionieri"... Ehei, băiețași! Voi ați fost ultimii pionieri, noi, cei născuți în '40, am fost primii. Naivi și îndoctrinați, credeam în visul nostru. Voi, în ce credeți? Cam asta ar fi întrebarea. Dar să dăm cuvântul generației 70-80: "Suntem ultimii care am folosit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de trei săptămâni de când Laur Înnopta cu Steluța În cealaltă cameră, pe dormeză, și mai țin minte că asta a fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și fără pic de cur și lat În umeri cât un bilet de tramvai. Avea o uitătură ca de cățel bătut, de-ai fi zis că-și cere iertare continuu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
reușit să fim toți Împreună... - Pe toate traseurile acestea cine o ducea pe sora dumneavoastră? - O ducea un unchi, cel mai tânăr frate al tatei, care era deosebit de puternic - dar nu numai pe ea o ducea, Îl ducea și pe băiețașul lui, atât de puternic... Îi ducea pe unul În spate și pe celălalt În față - mai schimbam, dar principalul el era... Dumneavoastră duceați vreun rucsac? Aveam ceva În spate, dar nu mare lucru - vă dați seama că nu mai aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
poate să facă un lucru greu, ceva obositor. Dar până atunci mama mea nici nu avuses ocazia să facă un lucru greu. Deodată am văzut, eu Încă eram pe altă lume, am văzut doar că mama mea și mama cu băiețașul se duc și eu le văd numai din spate... Nici nu ne-am luat adio, nici măcar atât n-am putut să spun! Și atunci mi s-a spus o minciună, că pe noi ne duc la baie, iar pe ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
găsească numitorii comuni ai misticismului universal, devenind astfel un expert în hinduism și în America precolumbiană și cel mai bun interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220. Pe vremea aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu un fals misticism care înlocuiește idei religioase clare și idei umane folositoare". Acest "băiețaș" a îndrăznit să-l critice pe Iorga în publicațiile universitare "într-o franceză de baltă" etc.221 Iorga a publicat și un
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
mai bun interpret al legendei românești a oiței mistice: Miorița 220. Pe vremea aceea Iorga îl considera pe Mircea Eliade drept un "băiețaș", ba, mai mult, "cu un fals misticism care înlocuiește idei religioase clare și idei umane folositoare". Acest "băiețaș" a îndrăznit să-l critice pe Iorga în publicațiile universitare "într-o franceză de baltă" etc.221 Iorga a publicat și un editorial în "Neamul românesc" fără să menționeze numele lui Mircea Eliade, dar era clar pentru toată lumea la cine
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]