599 matches
-
în clasa a IX-a, Limba și literatura română, Meridian, 1, nr. 4, 1990, 6. [21] BĂDICĂ, GEORGETA; BĂNICĂ, RODICA, Munca individuală și cu grupuri mici de copii - în vederea corectării vorbirii, RÎP, 14, nr. 2-3, 1991, 121-127. [22] BĂLAI, RODICA; BĂLAI, EMIL, Verbul în programa de limba română în gimnaziu, RPed, 40, nr. 9, 1991, 40-45, 64. [23] BĂRBOI, CONSTANȚA, Unele probleme în legătură cu studiul limbii și literaturii române în liceu, în “învățământul liceal și tehnic profesional”, an 29, nr. 9, mai
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178, Fiammetta, spiritul ludic al Decameronului, aduce în prima povestire pe care o rostește, un nou elogiu înțelepciunii feminine, cuvântului de duh ce salvează onoarea unei femei renumite: „câtă putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ori trăsături ce îl fac străin de lumea profană, comună, și îl ridică pe culmile idealizării, într-o sferă a visării și a intangibilului; femeia își pierde materialitatea concretă, devenind din ce în ce mai abstractă: „N-avea cosițe roș-văpaie,/ Nici castanii, și nici bălaie,/ Ci mi-au părut de-adevărat/ De aur că erau, curat.”654 Ca și în poezia de dragoste a lui Dante Alighieri, se insistă asupra imaginii ochilor, emblemă a interiorității, a sufletului, mărturisind indirect despre perfecțiunea nu doar fizică, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fi înțeleasă, descifrată și receptată în toata 651 Ibidem. 652 Ibidem, p. 55. 653 Ibidem, p. 59. 654 Ibidem, p. 55-56. 655 Ibidem, p. 56. 656 Ibidem. 181 splendoarea ei. Imaginea femeii stă sub semnul luminii, al purității, al tainei: „Bălaie, rumenă, însorită,/ Lumină veșnic primenită./ Iar chipul ei era minune./ Căci Firea sentrecuse anume/ S-o dăruiască pildă vieții:/ Desăvârșire-a frumuseții/ și-al ei tipar; eu unul, încă,/ Să fie bezna cât de-adâncă,/ O văd nainte-mi pururi vie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
îndeletnicindu-se cu lucrul mâinilor, având o perfecțiune fizică de invidiat, de aceea va trezi și interesul altui bărbat, ce o siluiește, pentru că știe că altfel nu poate accede la inima femeii: „S-a fost pătruns de frumusețea-i rară,/ Bălaiul păr, mlădiul trup, purtare/ și dulce vorba-i când se tânguia.”693 Nu poate fi o martiră, este cel mult o femeie pe care rușinea de a fi public blamată o determină să aleagă sinuciderea. Nu avea cum dovedi că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bogate în comparație cu cele regăsite la scriitorul italian: „Emilia frumoasă coz și mai/ Gingașă ca îmbobocitul Mai,/ Decât un crin mai mândră la făptură/ - Chiar dacă o alătur de-o răsură/ Mai desmierdat îmi pare chipul ei -/ [...] Îi atârna cosița peste spate,/ Bălaie, cam un cot și jumătate./ și prin grădină, dis de dimineață/ Plimbându-se în voie la verdeață,/ Ea flori din cele albe își adună/ și roșii, ca să aibă de cunună,/ Cântând frumos ca îngerii din cer.”744 Nu are doar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
crinul alb de dânsa scris e/ și trandafirul roș, la fel muiat-a/ Penelul când să zugrăvească fata,/ Nainte de-a se naște drămuind/ Culorile pe cât mai bine-o prind;/ Iar soarele cu dulcea lui văpaie/ A poleit cosițele-i bălaie./ Frumoasă fără seamă cum e ea,/ Nici în virtute nimeni n-o-ntrecea./ și lumea, negăsindu-i nici o vină,/ O lăuda cu laudă deplină./ Curată-n cuget și la trup era/ și fecioria-i gingaș înflorea/ În sfioșenie și n
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
-se spre realism, notele licențioase dovedind ca sursă posibilă un fabliau al vremii: „De douăzeci de ani, nemăritată/ [...] Era huidumă-n lege feticica,/ Cu nasul cârn și ochi verzui ca sticla,/ Cu buci bogate și bogată-n piept,/ Dar păr bălai frumos, ce-i drept e drept.”930 Nu este foarte delicată sau manierată, ci bea bere și sforăie alături de părinții ei, însă își apreciază „asediatorul”, pe diacul Allan, căruia îi mărturisește furtișagul pe care tatăl ei, morarul, îl făcuse. Din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
învățare sunt: Primăvara și Oaspeții primăverii de George Topîrceanu; Rapsodii de primăvară de Vasile Alecsandri; Vestitorii primăverii de George Coșbuc. În aceste poezii nelipsite sunt păsările călătoare care se bucură de regăsirea cuiburilor, a oamenilor și a locurilor dragi. „Stol bălai De îngerași Cu alai De toporași. Primăvară cui le dai? Primăvară cui le lași?...” (GeorgeTopîrceanu, Rapsodii de primăvară) „A trecut iarna geroasă, Câmpul iată-l înverzit Rândunica cea voioasă La noi iarăși a sosit.” (Vasile Alecsandri, Primăvara) „Și-acum veniți
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
artistică a epitetelor. Fără a defini epitetul, elevii remarcă însușirile deosebite exprimate prin adjective sau adverbe: Ce te legeni... de M. Eminescu: „Și mă lasă pustiit, Veștejit și amorțit...” Rapsodii de primăvară de George Topîrceanu: „Și, prin crângul adormit...” „Stol bălai...”, „nor sihastru...”, „cerul albastru...” Acceleratul de George Topîrceanu: „Peste fagi cu vârfuri sure A căzut amurgul rece Înserarea mută trece...” „Păsările ciufulite, Alarmate Și-ngrozite...” Epitetele se întâlnesc atât înainte cât și după numele pe care îl determină; topica schimbată
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
poverii amintirii: "Adeseori închidea ochii, încercând să-și regăsească în amintire tinerețea; vedea curtea unui castel, cu câini de vânătoare la scară, cu servitori în sala de arme, și sub un leagăn din ramuri de viță, un băiețandru cu păr bălai între un bătrân castelan îmbrăcat în blănuri și doamna sa cu scufă înaltă: dar în aceeași clipă i se suprapunea în minte imaginea celor două cadavre. Atunci se trântea pe pat cu fața în jos și gemea: - Vai, bietul meu
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în clipe faste, în nopți cosmice se aude "un vifor de floare de măr și de vișin". Răsturnător de noime, ironistul construiește programatic pe contra-sensuri. Într-o Narațiune de primăvară (altfel decât la Ion Barbu din După melci) un copil bălai cu "părul în bucle" contemplă un melc ("erau milioane"!) o "ipoteză a vieții". Nimic, în concisa "narațiune", din gingășia barbiană: "Copilul îl urmări în cochilie. / Tot mai adânc. A durat mii de ani. Până când / viață nu mai rămase deloc. Atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de vânt, / Soarele s-a topit și a curs în pământ..." Un pușcaș împreună cu fiul (cu poetul adică) pleacă la "vânătoare de capre / vânătoarea foametei în munții Carpați". Faptul, în sine, nu are nimic neobișnuit; repercutat însă în conștiința copilului "bălai", actul ia proporții, inițiind în sensul durităților vieții. Inocența funciară, specifică primei copilării, se destramă brusc: Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară (...) Cernea pe blana-i caldă flori stinse de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la îndemîna zeilor: Și cînd vîntul a sufla Fluierul a fluiera, Oile or înturna. Oile cele cornute, Mîndru m-or cînta pe munte, Oile cele bălăi, Mîndru m-or cînta pe văi. Oile cele-ocheșele, Mîndru m-or cînta cu jele. Oile cele streine Mîndru m-or cînta pe mine. La nunta (-moarte) se și „cîntă”, nu numai se plînge. Și încă „mîndru”, în colindele ardelene; adică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
se plînge. Și încă „mîndru”, în colindele ardelene; adică se plînge „frumos”, înalt și cutremurător, să se afle peste tot, sub bolta cerească a satului. Este o adevărată competiție, în forme ritualice și sfinte, între „oile cele cornute” și cele „bălăi”, „oceșele”, etc. Și încă: Fluierașul cel drag Mi-l puneți de steag, Bota mea cea luce Mi-o puneți de cruce. Iar oile mele Vor cînta și ele. Și-o veni la groapă Și oaia cea șchioapă. Limbajul aluziv, plurivoc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
descriere fizică și obiceiuri 425), respectiv zeița și replica ei desacralizată, descrise în cele două portrete. Portretul Oanei se conturează din două secvențe: la treisprezece ani, Oana este "voinică, spătoasă și frumoasă ca o statuie. Avea ochii negri, părul lung, bălai, lăsat pe spate, umbla cu picioarele goale și sărea de-a dreptul pe cai, fără șa ca o cazacă"426, și la optsprezece ani: "Era frumoasă ca o statuie de zeiță. Era ca Venus. Avea părul bălai - roșcat, revărsat pe
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
negri, părul lung, bălai, lăsat pe spate, umbla cu picioarele goale și sărea de-a dreptul pe cai, fără șa ca o cazacă"426, și la optsprezece ani: "Era frumoasă ca o statuie de zeiță. Era ca Venus. Avea părul bălai - roșcat, revărsat pe umeri (...), avea un piept crescut și pietros, de nu puteai să-ți iei ochii de pe el, și fața îi era blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
primul, nu fără Încântare: (B) „a fost considerat zeul cel mai binevoitor pentru oameni”3. Iată și motivul pentru care Euripide scrie: „Au Încetat libațiile și cântările În amintirea celor morți, Nu sunt bine primite de Apollo cel cu păr bălai...” 4. Și Înaintea lui Euripide, iată ce spusese mai demult Stesichoros: „Jocuri, dănțuiri, cântece, iată ce Îi place nespus lui Apollo: Hades a dobândit În schimb lacrimi și suspine”5. În sfârșit, Sofocle atribuia În chip vădit fiecăruia dintre cei
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
150 d.Hr. coboară din insula Gothland spre sud, spre stepele Mării de Azov, unde vor intra sub influența alanilor - iranieni, care aveau o cultură superioară . Aceștia, după cum ne spune Ammianus Marcelinus „erau înalți și frumoși, cu părul mai curând bălai”, învățau călăria din fragedă copilărie, iar familiile călă toreau în căruțe cu coviltir, care, la locurile de tabără, erau dispuse în cerc. De la acești alani, goții au adoptat armele și tactica cavaleriei iraniene, dar și formele de cultură, la care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
marchează cazul genitiv prepozițional; se construiește cu substantive determinate de pronume de cuantificare: „Gândi adânc... asupra egalității a două hipotenuze.” (M.Eminescu, P.L., p. 67), „Miroase florile-argintii/Și cad, o dulce ploaie,/Pe creștetele-a doi copii/ Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu, I, p. 179); -de; marchează cazul genitiv prepozițional, frecvent mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M. Eminescu, I
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
introduce o marcă în plus în conturarea identității vocativului; substantivele în vocativ au topică liberă; prin aceasta, vocativul se distinge de nominativ, când nu are dezinențe specifice: „Din valurile vremii, iubita mea, răsai, Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai” (M. Eminescu, I, p. 213), „Căci tu înseninezi mereu Viața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea.” (M.Eminescu, I, p. 235) 6. Recțiunea. Fără să fie morfeme de caz, prepozițiile și locuțiunile prepoziționale fixează, indirect
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină substantive la plural: copii precoci/fete precoce. Tipul VII de flexiunetc "Tipul VII de flexiune" Se cuprind aici adjective cu două teme distincte, realizând omonimiile: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, plural: (un, unui) copil (niște, unor) copii bălai, rotofei, stângaci tema 2: N.Ac.G.D., feminin, singular și plural: (o) fetiță, (niște) fetițe bălaie, rotofeie, stângace (unei) fetițe, (unor) fetițe bălaie, rotofeie, stângace Adjectivele din această clasă variază numai în funcție de genul substantivului, la singular și la plural. Se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Se cuprind aici adjective cu două teme distincte, realizând omonimiile: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, plural: (un, unui) copil (niște, unor) copii bălai, rotofei, stângaci tema 2: N.Ac.G.D., feminin, singular și plural: (o) fetiță, (niște) fetițe bălaie, rotofeie, stângace (unei) fetițe, (unor) fetițe bălaie, rotofeie, stângace Adjectivele din această clasă variază numai în funcție de genul substantivului, la singular și la plural. Se caracterizează prin acest tip de flexiune adjectivele cu rădăcina terminată în consoană africată urmată de dezinența
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
distincte, realizând omonimiile: tema 1: N.Ac.G.D., masculin, singular, plural: (un, unui) copil (niște, unor) copii bălai, rotofei, stângaci tema 2: N.Ac.G.D., feminin, singular și plural: (o) fetiță, (niște) fetițe bălaie, rotofeie, stângace (unei) fetițe, (unor) fetițe bălaie, rotofeie, stângace Adjectivele din această clasă variază numai în funcție de genul substantivului, la singular și la plural. Se caracterizează prin acest tip de flexiune adjectivele cu rădăcina terminată în consoană africată urmată de dezinența la singular masculin i (ultrascurt) sau în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variază numai în funcție de genul substantivului, la singular și la plural. Se caracterizează prin acest tip de flexiune adjectivele cu rădăcina terminată în consoană africată urmată de dezinența la singular masculin i (ultrascurt) sau în unul din diftongii ai, ei, oi (bălai, rotofei, greoi). Celor șapte tipuri de flexiune ale adjectivelor variabile li se adaugă clasa adjectivelor invariabile în funcție de genul, numărul și cazul substantivului cu care intră într-o relație sintactică: cumsecade, atare, roz, gri etc. „Am întâlnit un om/o femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]