949 matches
-
Cultură a Studenților. Tîrîndu-se pe netezimea și în înălțimea ei, precum doi melci uriași. Pe care n-ai fi avut cum să-i împiedici să răzbată către tezaurele fluide ale etajului întîi. 43 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Înghețase bălegarul în noi - vorbi din nou Bruță - când s-au aprins focurile alea vii... Așteptând să-nceapă șusta, mi-am aprins o nasoală, dar o ucenică mi-a cârmit una peste ea, de-a zburat sărmana țigărușă vreo zece minute, îngeraș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și delicați la temperament, ni s-a bosumflat pe loc până și operația de apendicită... - A dracului de puteri ce-o fi putut revărsa spurcăciunea, nehalitule! Că eu te știam că porți în pantaloni
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuritor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul pe pământ. Împrejur mirosea a bălegar încins. Începea o noapte liniștită. Câinii se ogorâră lângă gunoieri, îngenuncheară pe labele dinainte, mișcară cozile groase și hămăiră scurt, stins. Încet, își lăsară capetele lungi și mândre pe gheare și moțăiră cu ochii deschiși. Femeia îmbuca deoparte. Se uita
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bună... Focul pâlpâia la picioarele lor, gata să se stingă. Gheorghe mai aruncă un pumn de talaș și lumina crescu. Cerul bolovănos aluneca tăcut peste malurile sălbatice. Culoarea lui se întunecase spre margini și ucenicul văzu primele stele. Mirosea a bălegar încins și se gândi că pe undeva pe aproape trebuie să fie vreo herghelie. Smulse o mână de iarbă afinată și simți în palme sucul ei lipicios. Pungașii nu mai spuneau nimic. Stătuse și vântul. Rar se mai auzea pipirigul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu dinți de aur dădeau târcol iepelor de doi ani cu picioare fragede și alungite, umede de 63 nădușeală, care miroseau frumos, mișcîndu-și gâturile pline și încordate. Paraschiv era numai ochi. Văzu cum vânzătorii plimbă caii în ocolul plin de bălegar și de paie, în pas mândru, privând în jur la cumpărători. Gheorghe, nepăsător, vorbea cu parlagiii și măcelarii. Aceștia ședeau împrejurul țarcului pe scaune de lemn cu trei picioare, înjurau toți în același timp, se tocmeau tare, câte doi-trei, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de pe front, din Moldova. În ea zăcuse de tifos, că nu-l luase Ă-lde-sus, să nu se mai canonească. Necăjit, se vedea bine. Dumnezeu îl știuse cum adunase banii de loc. Și-a ridicat casa singur, cu palmele. Ne-vastă-sa aduna bălegar de pe rampă, se uita la vecini, speriată, îl amesteca în apă cu lut și lipea chirpiciul pe pereții de scânduri subțiri pe care bărbatul îi potrivise în grinzi. Au ridicat două odăi acoperite cu carton și muierea le-a spoit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i mai dă? Cumpăraseră locurile cu economii. Aici scăpau de impozite și de datorii, trăiau ca vai de ei, câte patru într-o odaie, dar erau mulțumiți că nu mai plătesc chirii și că aveau casele lor de pământ, de bălegar, cum erau. Țineau fete de măritat. De unde să le dai zestre, să le trimiți după un bărbat? Unele dintre ele se mai căpătuiau. Când făceau nunți, petreceau câte trei zile, c-așa-i omul sărac: fudul! Nevestele nășteau repede, înainte de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
groapa lui Ouatu. Zidurile ajunseseră la jumătate, le lumina luna galbenă, care urca dinspre capătul Filantropiei. Când o adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea pereți de adăpost, case de bălegar și chirpici, magazii de lemn și șoproane acoperite cu paie. Avea dreptate Stere, lor ce să le pese? Fiecare cu ale lui... Dacă ai sta să te gândești... Și își aduse aminte de banii cheltuiți. Cel puțin avea ce povesti
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
soare ca oglinzile. În apa murdară se gloteau norii bolovănoși. Dacă ridicai privirile, îi vedeai îndesîndu-se peste malurile sălbatice. Căldarea de pământ răsufla tainic. Zgomotul cel mai mic creștea aici, se lovea de șeile albicioase și venea înapoi. Mirosea a bălegar încins și a iarbă crudă. Lui Ene îi venea s-o rupă la fugă, dar se ținea bine. Smulgea limbile proaspete ale măselariței și asculta freamătul pipirigului. - Vi-e frică? întrebă încet Oprică. - Nu, zicea Petre cu jumătate glas. - Aici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bina părăsită. Nicu-Piele a bătut niște uluci pe la geamuri, să nu intre viscolul, și au aprins un foc mare. Dormeau pe grămezi de nisip, mvelindu-se cu cojoacele. Gheorghe, mai bătrân, a scormonit ce-a scormonit, a găsit o grămadă de bălegar. -La adunat cu unghiile. Râdea Oacă de el, dar râdea degeaba, că n-a fost chip șă iasă unul afară mai mult de-o săptămână și-a început ramazanul cel mare. Cu trei puni în traistă n-au dus-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luat Piele în râs. - Nu știu. Mi s-a urât. M-a făcut mama inimă slabă, n-ar mai ajunge-o țarina! Că la fel era și ea de izmenită! Una-două, pișa ochii... Îi era frig și se acoperise cu bălegarul strâns. Nu-l mai țineau oasele bătrâne și-i era și foame. - Plângi ca o muiere beată! se strâmbă Oacă la el. Florea îi apucă de mînă: - Ce-ai, mă Treanță? Nu-ți place, mă? - Zi-i, mă... - Nu știu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șezut, nemîncati, nebăuți. O zi, două, a mers. Pe urmă a început să-i scurme și mai rău foamea. Vai de mama lor ce-au pățit! Era și-un frig de nu te mai sculai. Nicu-Piele privea cu jind la bălegarul codoșului. Slăbiseră, le crescuseră bărbile, erau palizi de vedeai prin ei. A șasea zi, Ciupitul a avut un vis grozav. Era într-un leșin lung, abia se ridicase în coate. Ochii i se măriseră și se adânciseră în fundul capului. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
peste burlane, cădeau în podurile pline de praf. Cotoii se întîlneau sub căpriori și se scărmănau. Lupta era crâncenă. Se ascundeau în întuneric pîndindu-se și, pe neașteptate, se aruncau unul asupra altuia, sfîșiindu-și blănile cu ghearele. Tavanele de lut și bălegar duduiau sub ei. Cumplite nopți! Cădeau ploile de martie și tot nu se astâmpărau. În aprilie, pisicile lepădau prin magazii. Se umplea mahalaua de mâțe. 212 Apoi dădea strechea în câini. Turbau, nu alta. Ieșeau cu toții, și mici și mari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Uite ce face banul! spunea acarul lui Spiridon. Parcă pe casa lui n-a plouat! Și privea la odăile lui. Acestea aveau pe afară dungi albăstrii ca floarea de oțet, deschise pe margini și întunecate spre pământ. Când dădu zăpada, bălegarul proaspăt îngheță și pervazele se surpară. Noaptea, frigul se strecura pe sub cercevele. Oamenii se strângeau unul într-altul. Noroc că erau mulți și din răsuflare se mai încălzeau. În casa lui Stere, ardeau godinurile, nu se cunoștea... Cârciumarul n-avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tavanul scund, unde păstra murăturile, butoiul cu varză și un săculețe de fasole, la vremea asta ajuns pe fiind. Ar fi trebuit să aprinzi o luminare dacă n-ai fi cunoscut, dar văduva cunoștea. Pe podeaua de lut amestecat cu bălegar stătea aruncat un strat mai mărișor de nisip. Mirosea stricat, pentru că în el se mai ușurau motanii babei, dar dedesubt, în răceala lui, stăteau morcovii, niște cotolani roșii, înverziți, buboși și tari, numai buni de mâncat la vremea asta, verzitură
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vecinătatea cerului și deșertul cu poezia mirajelor. Numai inima omului rămâne veșnic cu ea însăși... De unde să plece pornirea murdară de a mă tăvăli în nefericire, mai rău ca bivolii în bălți și porcii în gunoi? O lenevie împroșcată de bălegar și de vis... ... Și când știi că ea nu-i viciul vieții tale, ci izvorul ei. Și când mai știi cum, alături de femeie, trândăvia devine veșnicie... De câte ori privesc albastrul cerului și orice albastru, încetez pe loc de-a aparține lumii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
compania Chrysler pe piața spaniolă (no va în limba spaniolă înseamnă „nu merge”)<footnote Daniela Morariu, Tehnici promoționale - Abordare teoretică și studii de caz, Editura Bibliofor, Deva, 2001, p. 104. footnote> și lichiorul Irish Mist (mist în limba germană înseamnă „bălegar”). Culorile au propriul limbaj, diferit de la o cultură la alta. De exemplu, negrul este culoarea de doliu în Europa și în SUA, semnificând durere, suferință, în timp ce în China, Japonia și alte țări vecine, albul are această semnificație. Verdele este popular
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
compania Chrysler pe piața spaniolă (no va în limba spaniolă înseamnă „nu merge”)<footnote Daniela Morariu, Tehnici promoționale - Abordare teoretică și studii de caz, Editura Bibliofor, Deva, 2001, p. 104. footnote> și lichiorul Irish Mist (mist în limba germană înseamnă „bălegar”). Culorile au propriul limbaj, diferit de la o cultură la alta. De exemplu, negrul este culoarea de doliu în Europa și în SUA, semnificând durere, suferință, în timp ce în China, Japonia și alte țări vecine, albul are această semnificație. Verdele este popular
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
în cele din urmă. Copilul lor nu era făcut să-și petreacă toată viața la sapă sau la tăiat piatră, să mulgă vacile, că culeagă măslinile sau, în cel mai bun caz, să repare bocanci murdari de noroi și de bălegar. Era fiica lui Martello, unul dintre cei mai vârstnici țărani din sat, muncise la vreme de secetă și foamete, împreună cu taică-său și frații ca un catâr, ca o apucată, și cunoștea toate năravurile bărbaților: era de-ajuns să le-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
țară numai în zilele de sărbătoare, atunci când ei au bătut la porțile voastre cu coșuri pline și hainele curate. Realitatea de la sate e cu totul alta decât fețele lor umile și pline de respect din ziua de Crăciun. Miros a bălegar de grajd, secole de putreziciune le-au intrat în piele, nu reușesc să se lepede de duhoare nici măcar atunci când se scufundă în râuri, iar ochii lor nu zăresc în natură decât semnele lui Dumnezeu, mântuirea sau pedeapsa păcatelor lor. Dar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de mirosul viu, de animal, care se răspândea în jur. Apoi șterse cu înverșunare, de parcă, frecând întruna și înlăturând orice urmă, ar fi vrut să se convingă că fusese doar o închipuire. Și, cum nu știa unde altundeva să ascundă bălegarul, săpă o groapă, opintindu-se în pământul înghețat, apoi bătători locul. Acum totul părea iar în bună rânduială, mai puțin gândurile lui buimace. Și zborul corbului care se învârtea deasupra, ca și cum ar fi bătut dintr-o singură aripă. Negăsind unde
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: Organizați munca și muncitorii. Extirpați egoismul. Reprimați insolența și tirania capitalului. Faceți experiențe asupra bălegarului și asupra ouălor. Brăzdați țara de căi ferate. Irigați câmpiile. Împăduriți munții. Fondați ferme-model. Fondați ateliere armonioase. Colonizați Algeria. Alăptați copiii. Instruiți tineretul. Ajutați bătrânii. Trimiteți la țară locuitorii orașelor. Ponderați profiturile tuturor industriilor. Împrumutați bani, și fără dobândă, celor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
capul înfierbântat conștiința ta buimacă. Mă doare totul, căci capul însângerat nu poate veni pe lume... DOAMNA WURM ( Destul de liniștită): Ești un muribund. Ești un uitat de soartă. Nu meriți să mai înfuleci nimic. O să fii îngropat lângă groapa de bălegar. Viața ta ar trebui împărțită între toți oamenii răi de pe fața pământului. HERRMANN (Brusc liniștit): Și când o să dispari tu din fața ochilor mei secătuiți? Până și lichidul lacrimilor mi s-a îngroșat ca smântâna, pentru că tu m-ai cântărit cu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
niște cai prețioși, care nu strivesc nimic. Schimbăm în permanență ceea ce suntem. Odată Fotzi e un lan de secară fără nici o folosință peisagistică, o tufă de alun înflorită. Odată domnu' Schweindi și doamna Hasi sunt un roi de muște de bălegar, altă dată o tufă de mătrăgună la maturitate într-o pădure mixtă care respiră cu regularitate. Odată este domnu' Karli un ghețar sclipitor, altă dată așternut de frunze în aceeași pădure mixtă. Odată d-na cârciumărească este prundișul pietros al
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]