500 matches
-
secunde, cel puțin, înainte să se îndepărteze cu zâmbetul pe buze; găletușa care stă pe pământ în fața lui se umple încet cu bancnote. ― Nu-i așa că-i grozav? spune Brad, punându-și brațul în jurul meu, cât stăm lângă una dintre băncuțele care se înșiră pe fiecare parte a străzii. Dau din cap, pentru că este într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și-a petrecut toată vremea pupându-se în spatele atelierelor de biciclete. Crezi că au așa ceva aici? ― Nuu. Cred că probabil au făcut-o sub chestiile alea pe care privești meciurile de baseball. ― Ce? A, te referi la chestiile alea cu băncuțe. ― Îhâm, cred că se cheamă băncuțe sau așa ceva. ― Probabil că ai dreptate. Și ce planuri ai tu pentru seara asta? ― Nu știu. Dar oricum ar fi, nu va fi nici pe departe la fel de interesantă ca seara ta. ― Sper să ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
-se în spatele atelierelor de biciclete. Crezi că au așa ceva aici? ― Nuu. Cred că probabil au făcut-o sub chestiile alea pe care privești meciurile de baseball. ― Ce? A, te referi la chestiile alea cu băncuțe. ― Îhâm, cred că se cheamă băncuțe sau așa ceva. ― Probabil că ai dreptate. Și ce planuri ai tu pentru seara asta? ― Nu știu. Dar oricum ar fi, nu va fi nici pe departe la fel de interesantă ca seara ta. ― Sper să ai dreptate, spune Lauren, râzând. Hai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de peretele hanului, și-au dat jos zăpada de pe haine cu palma, Își scuturară bocancii și intrară. Era destul de-ntuneric Înăuntru. O sobă mare de porțelan strălucea În colțul camerei. Tavanul era jos. De fiecare parte a camerei erau așezate băncuțe În spatele unor mese Închise la culoare, pătate de vin. Doi elvețieni stăteau lângă sobă, fumând pipă și vin nou, tulbure. Băieții Își scoaseră hainele și se așezară la perete, de partea cealaltă a sobei. Vocea din camera alăturată se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stelele îl împodobesc oglindind în apă scântei sclipitoare, zgomotul cascadei prin care-și varsă prea plinul până-n Olt devine o muzică tainică venită din nevăzutul adâncului de munți, cuprins de amurg. După ce te-ai scoborât din înălțimile înviorătoare, stând pe băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul lor se ridică impunător, pierzând din asprimea amănuntului.. Se contopesc
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
la voi. Prietenii mei se uitară Înăuntrul camionului. Marginile camionului erau din scânduri late, iar deasupra era o prelată Închisă la culoare, cauciucată, care, și-au imaginat ei, proteja de soare și ploaie. Pe ambele laturi ale camionului erau aliniate băncuțe din nuiele, cu multe adâncituri, iar În mijloc erau două baterii imense de doisprezece volți, una dintre ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ele fiind așezată Într-o drăcovenie lungă, și În jur se vedeau coșuri și genți Împletite din sfori Înnodate cu provizii de mâncare. Nu sunt centuri de siguranță, observă Heidi. Nu sunt nici scaune! pufni Vera uitându-se descurajată la băncuțe. —Probabil nu mergem departe, spuse Wyatt. —Sunt sigură că Bibi ar fi ales numai ceva interesant și sigur În același timp, adăugă Vera. Heidi stătea În spatele camionului, ascultând cu urechea ciulită și Încercând să ghicească În ce urma să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a-și relua mersul la latrina de scânduri din fundul curții. Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă față de postura înjositoare în care se afla
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
s-o mai văzut șâ cum era disculțâ, li căutam sâ văd pi undi li-o ci pus ... Minunându-ne cu câtă repeziciune ajunsese în celălalt capăt de sat vestea despre sandalele cu pricina, soția le-a adus de sub o băncuță din holul de la intrare. - Doamne, da frumoasâ mai sânt! Șâ cu toace di celea lungi șâ legati așă cu nojâți ca la ochinci, bre, sâ mai zâcâ cineava câ în zâua di az nu sâ ie creatorii iștia după modelili
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
hotărî Carol să renunțe la serviciile vasului de sub pat, pentru a-și relua mersul la latrina de scânduri din fundul curții. Filip trebuia să-l urmeze de fiecare dată, zi sau noapte. Cu umbrela în mînă, se așeza pe o băncuță din fața closetului, a cărui ușă rămânea deschisă. Carol îl privea în ochi vreme îndelungată, căutând pe chipul său plouat și înfrigurat o umbră de umilință, o urmă de renunțare, un semn de revoltă față de postura înjositoare în care se afla
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
s-a târât până la cada din granit. Apa era aproape prea fierbinte ca să fie suportabilă, dar Jina s-a cufundat totuși în ea. Fundul de piatră era neted, iar apa îi ajungea până la gât. Cineva săpase în peretele lateral o băncuță și un orificiu prin care apa se scurgea înspre locul unde apa fierbinte se prăbușea într-o cascadă îngustă înspre pârâiașul de jos, în lungul căruia creșteau tot soiul de plante ciudate și portocalii. O clipă, Jina a închis ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la oficiul poștal. Uși cu două canaturi proaspăt vopsite, cu mînere din alamă, mărginite de un strat mic de flori În care nu se plantase Încă nimic... și o cutie de scrisori. Pardoseala era din beton; În dreapta se găsea o băncuță și În stînga, o cabină telefonică. Între cele două ghișee din față stătea scris: MANDATE POȘTALE CEC ASIGURĂRI PE VIAȚĂ La ferestre atîrnau perdelele din bumbac, murdare. Într-un colț se putea citi: ASTĂZI ÎNCHIS. Nu era deschis decît ghișeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prinse de braț și îl duse în partea cealaltă a încăperii cu tavanul jos, făcut din bârne de lemn. În cămin, focul abia mai pâlpâia. — E al tău. Salvează-l, zise bărbatul împingându-l pe Valerius. Grăbește-te. Pe o băncuță sprijinită de perete era întins un tânăr. Ținea ochii închiși. Chipul îi era crispat de durere și respira greu. Valerius observă petele închise la culoare de pe veșmântul lui rupt - era sânge uscat. Trupul său răspândea un miros înțepător, de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai există oameni care omoară, fură, siluiesc și mint, dar continuă să fie în legătură cu lumea supranaturală deoarece fac apel la demoni răi. Dar eu mă refer la cu totul altceva. Marcus asculta tăcut, privindu-l încruntat. Valerius se așeză pe băncuță. „Da, gândi, așa e.“ Înălță capul și se uită la Marcus. Puterea ce izvorăște din conștiința curată îmi îngăduie să percep armonia cerului de deasupra capului meu și legea morală pe care zeii au pus-o înăuntrul meu. Datorită acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în care, nu zâmbiți, erați și dumneavoastră pe-acolo. — Eu? Și de ce să nu zâmbesc la o astfel de mărturisire, așa, hodoronc-tronc? — C-așa a fost. De-acu’ aproape douăzeci de ani. Un cămin studențesc. Holul cu televizorul. Aleile cu băncuțele acelea metalice din fața blocului... — Și ce-i cu asta? — Nimic. Sticla e goală, am chicotit, văzând cum vaza de lângă calorifer îmi face semn că s-a prins despre ce discutam. Erați undeva, ca să folosesc metafora care v-a furnicat adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu bea din fântână? Pentru că nu poate. Fetița tăcu, ascultând cântecul blajin al greierelui. Cri-cri! Cri-cri! Tăticule, pot să-i dau eu o cană cu apă? Sigur că poți. Angelina luă o cană cu apă din găleata așezată pe o băncuță, lângă ușa bucătăriei de vară și merse la locul de unde se auzea cântecul greierelui. În fața casei, sub cerdacul alb ca o broderie de lemn, un fir de bună-dimineața se cățărase îmbrăcând cu haina lui înflorată burlanul de tablă prin care
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
distribuite și care formau un tot foarte plăcut. Pictura era negreșit valoroasă, omul însă, văzut de aproape, o nemulțumise. După ce zgomotul de la început se calmase, urmaseră discuții, glume, conversații cu lichioruri și alte bău* ari fine. Cum în afară de vreo două băncuțe, scaune erau puține, mai toată lumea sta în picioare. Cât pentru Greg, era poza lui favorită, nu se așeza niciodată. Într-un colț, rezemat de un șevalet, discuta chestii de pictură sau comenta 116 ultimele anecdote ale confraților. Erau acolo un
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a prins mișcarea și a făcut avere din comerțul cu sticle de lampă, fitil, gaz, felinare, lumânări. Nu s-a mulțumit cu atât. Toamna, mai ales, după ce fierbea mustul, oamenii se apucau de făcut nunți. Corturile, farfuriile, tacâmurile, paharele, mesele, băncuțele lungi și Înguste, betelile de hârtie colorată și câte mai erau trebuincioase de la el le puteai Închiria sau cumpăra. Sifoanele de la el se Încărcau și tot el mijlocea tocmelile cu taraful de țigani. Bucătar nu putea fi decât el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
povestească Încâlcit tot soiul de Întâmplări pe care le Înflorea cu adâncă desfătare. Rămăsese singur: fiica lui, care lucrase la un doctor de femei, zăcea nemișcată undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu Își petrecea zilele calde așezat pe băncuța de lângă poartă, Încercând să ghicească, după umbrele nelămurite ce i se perindau prin fața ochilor aproape orbi, cine anume trecea pe drum. Îl Îngrijeau câțiva vecini miloși. Repetentu Îl văzu de departe, așezat cuminte pe scândurile băncii, ca un școlar ordonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unei uși cu lacul plesnit. Repetentu Își petrecuse orele la coadă Încercând să compună În minte cât mai meșteșugite acrostihuri. În vremea asta, așezat la umbră În curtea Inspectoratului, Foiște dezbătea chestiuni spirituale cu feluriți interlocutori care se perindau pe băncuța de lemn vopsită În verde. După ce Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas și jumătate până la plecarea autobuzului ce avea să-i Întoarcă În Satul cu Sfinți. Foiște era vesel și mulțumit. „Domnule, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreme, am ajuns la chilioara mea. O tocăniță de ciuperci aburindă, alături de felii de pâine pufoasă și ulciorul cu vin, mă așteptau cuminți pe măsuță... Totul ca în poveștile cu zâne bune... Când am plecat din nou spre iaz, pe băncuța de la portiță mă așteptau cinci nuci. “Aha! Astea sunt pentru frumoasele din poiană”. Abia am intrat în luminiș și năzdrăvanele, auzind zornăitul nucilor din buzunarul meu, au pornit val-vârtej în întâmpinarea mea... A fost o după amiază în care am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pas de om ce poartă povară grea de gânduri... În chilioară m-am băgat în așternut, cu gând să adorm, dar... multă vreme somnul n-a vrut să se apropie de mine. Am ieșit afară și m-am așezat pe băncuța de la portiță. Luna urca deasupra pădurii, întețindu-și lumina văzând cu ochii. Încet-încet, privirea mi-a alunecat către chilia bătrânului. La început am crezut că mi se năzare, dar... rezemată de perete, cu fruntea ridicată spre astrul nopții și, mâinile
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Utrenia s-a sfârșit de multă vreme. Sigur îi în poiana din vale... La grădina lui. Nu am altceva de făcut decât să-l aștept. Când umbra nucului va poposi în pragul chiliei, sigur se întoarce.” M-am așezat pe băncuța de sub tufa de iasomie. E atâta liniște! Aud până și murmurul pârâiașului din coasta chiliei... De pe poteca dinspe poiană, un târșâit de pași ușori răzbate până la mine. Privesc într-acolo. Cu mersul lui fără grabă și cu trupul puțin aplecat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai audă și alte detalii despre acest lucru, însă bărbații aceia îmbrăcați în veste fosforescente pun capăt brusc acestei intimități nou-create, îl împing spre capătul ambulanței cu mișcări precise, asemenea celor ale unor gunoieri, eu îl urmez, mă așez pe băncuța destinată rudelor îngrijorate, pe care le poți vedea din profil după un colț de perdea, atunci când trece ambulanța pe lângă tine pe stradă, cu sirena pornită, iar tu îți ridici ochii, le privești profilurile îngrijorate și știi, viața lor s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bombarda, așa că am intrat la Chicote ca să aștept să se termine. Înăuntru era zgomot și aglomerație, și m-am așezat În colț, la o masă mică de lîngă fereastra protejată de un sac cu nisip; am pus carnea alături, pe băncuță, și am băut un gin tonic. În săptămÎna aia descoperiserăm că mai aveau Încă apă tonică. Nimeni nu mai ceruse de cînd izbucnise războiul, și era la același preț ca Înainte. Ziarele de seară nu ieșiseră Încă, așa că am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]