3,263 matches
-
explicații. Tăria sa de jandarm Încercat Îl părăsi imediat și sângele nu-i mai curgea prin vene, Înghețase subit. Maiorul privi În sală, ridică fața de masă, deschise capacul lăzii cu făină și ordonă: Dincolo! Victor nu mai avu nicio bănuială atunci când maiorul privindu-l țintă cu ochii săi gri-fier rosti sentențios: Știu totul, nu Încerca să ascunzi pentru că este În zădar și-ți agravezi situația! Nu mă face să răscolesc prin mizeria asta și să-ți sparg toate oalele. Unde
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
făcut datoria. Tu ești însurat, firește. Mi-a murit soția, acum nu sunt însurat, răspunse primarul. Și tu...? —Însurat, zise Pierre. Primarul începu să-și deșire din buzunar ceasul: faptul că rivalul său nu era amenințat veni să-i întărească bănuiala că, întrucât era stăpânul timpului, el însuși avea să fie următoarea victimă. Se uită la fiecare dintre prizonieri pe rând și îl alese pe Chavel - poate pentru că era singurul care purta o vestă de care se putea atașa ceasul. Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
serios. Îmi dai mie Ministerul de Finanțe sau ți-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu? Politicienii se prind în jocul lui. Vântu a fost Dumnezeu pentru câteva ore. Visul se spulberă dimineața. Cele mai negre bănuieli din campanie, coșmarul că va rămâne tot cu Traian Băsescu deasupra lui, devin realitate. o sperietoare, tot în lupta cu instituții-cheie din stat, de data asta cu justiția. A folosit-o în cazul Becali și a funcționat. Găsește o explicație
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pe Iordache la mine acasă, când mă întorc de la drum. Ba că o venit să împrumute toporul, ba că o adus toporul. Ba că nevastă-sa Crenguța l-o trimis să împrumute sare...Ba...” Din starea asta de îndoială și bănuială l-a trezit glasul răgușit al lui Pâcu. Trezește-te, Mitruță, că ai rămas de cârd. Au să dea lupchii peste tine. Hai fuguța, băiete, că de oboseală îi cădea într-un șanț și pe gerul ista acolo rămâi. Unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
câteodată!” Aflați, dragii mei, că patronul o lua cu el și peste hotare, când avea de făcut vreo afacere. Si Georgel ședea cuminte acasă? a întrebat Gheorghe Amnar. Păi ce era să facă? El nu numai că nu avea nici o bănuială, dar îi ducea și grija. „Oare ce face Dinuța mea acum?” se întreba el la vreme de seară. Sau dimineața: „Cum o fi dormit mititica? Acolo, prin străini, nu-i ca acasă.” Lui nu-i trecea prin cap că „mititica
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dormit mititica? Acolo, prin străini, nu-i ca acasă.” Lui nu-i trecea prin cap că „mititica” o fi dormit alintată și legănată? a întrebat Vasile Hliboceanu în râsul general. Uite că prin capul lui nu adia nici un fel de bănuială. Din „mititica” n-o scotea. Iar patronul: „Ce om, domnule! Cine ar face ce face el pentru Dinuța mea?” Dar nici alta nu ar fi făcut ce făcea „mititica” pentru patron, nu-i așa, Pâcule? a întrebat moș Dumitru. Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
găsea perechea. Ce-o să fie lumea asta fără Lionel? Nici nu vreau să mă gândesc. Părerea generalului din Nantes (numele e secret militar) Nu mă pot pronunța despre alte neveste din Nantes, dar nevasta mea e mai presus de orice bănuială. Mai ales că nici nu știe să danseze. Abia de curând - ca să învețe - s-a înscris la un salon de dans. De lângă gară. Părerea lui Robespierre Nu numele îl face pe un câine, ci atitudinea. Oricum m-ar fi chemat
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
este răspunsul cultural dat unei absențe, Întrucît niciodată Kokkos nu a așezat un trunchi adevărat pe scenă.[...] Copacul este o valoare centripetă, pădurea -o valoare centrifugă. [...] Copacul, spre a-l parafraza pe Kokkos, vorbește despre Încrederea În teatru; ușa, despre bănuială”(p.140). CÎt despre scară...voi apela la povestirea lui Andrei Șerban, inclusă-n volum: lucrînd la Don Carlos, privind machete realizată de Kokkos, sesiza că spațiul nare fluiditate, ceva rupea atmosfera: la un moment dat, scenograful scoate scara din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
sale. 2.2. Emiterea ipotezelor În metodologie, ipoteza reprezintă un enunț referitor la relația dintre două sau mai multe fenomene. Ipoteza este o explicație plauzibilă care devine teorie dacă cercetarea o confirmă. Ipotezele nu trebuie confundate cu presupunerile sau cu bănuielile, deoarece se bazează pe un număr mare de observații sistematice. Rolul ipotezelor este de a orienta activitatea de cercetare, În sensul că va fi concepută Încât să permită testarea lor În vederea atingerii unor explicații. Pentru aceasta, J. Galtung, amintește câteva
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
biată conversație. te iubesc atât de în detaliu și atât de încet încât te rog să fii prietena mea. minune Țasta spun cu o cuvioasă plecăciune). nouă în primul loc: prietenia noastră, la poarta dragostei pure. fără nici o umbră de bănuială, de gelozie. șase în al doilea loc: prietenia fiecăruia dintre noi cu alții este făcută din altceva, din cânepă, de exemplu, nu din mătase. și vine din altă parte, de exemplu din asemănare, nu din molecule și celule. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
justiție penală. Studiu comparativ, București, p. 90. footnote>. În „Glava Pervaia” stă scris: „Cade-se judecătorului... să fie tuturor miloser, neaducătorul aminte de rău, nemânios, nefățarnic, neluător de mită, drept, să nu creadă lesne, fără de întrebare, propunerile și pârile și bănuielile”. Oricare abatere de la aceste reguli era sever pedepsită. Miron Costin în Letopisețul Moldovei spune că domnii erau severi nu numai față de popor, dar și față de judecătorii care se lăsau corupți, aceștia fiind pedepsiți după vechile legi. În a doua jumătate
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui era profesor, sau cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul nume. Ghindoc avea o bănuială ascunsă că el însemna ceva mai mult decât atât. Și atunci descoperise că era mecanic de locomotivă, ceea ce, orice s-ar spune, însemna ceva. Plus de asta, a fost în replică. S-a scos. Nu bei, mă, ceva? a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Ungaria. Am trecut vama simplu, nu ne-a întrebat nimeni nimic. Dar din spate, la un moment dat, o mașină roșie ne tot semnaliza. Ce, pizda mă-sii, vor ăștia? Era poliția. Că să treci la patru dimineața, intraseră la bănuieli. S-au uitat prin portbagaj la toate cutiile alea: ce avem, droguri, alcool? P-ormă a luat copiii. Vezi Doamne, știau că țiganii noștri vând copii. Mit frühstück Am ocolit tot lacul Balaton, că Budapesta am zis s-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Elysées. La Strasbourg a început și acolo o ploaie. La vamă, actele. După ce ne-au controlat, ne-au băgat într-un birou, ne-au luat la puricat. Declarații cum că nu ne vindem copiii. Se speriaseră ăștia mici, intraseră la bănuieli. Cum că nici io, și nici nevastă-mea nu suntem de acord să-i vindem. Că cunoaștem legile statului. Ne-a ținut vreo oră în vamă. Cum am plecat din Strasbourg, n-am mai avut benzină. Mă, dacă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când, se auzea doar câte un geamăt, venit ca din altă lume. În cele din urmă, s-a gândit să-l trezească pe Grigorosu, dar o bănuială l-a oprit: „Dacă îi în cârdășie cu legionarii? Pentru că numai ei ne-au aținut calea”. În cele din urmă, s-a hotărât. „Fie ce-o fi. Îi musai să l ridic pe Costăchel din glodul drumului... dar pentru asta
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
târgul. Parcă au trecut tătarii. Și unde-s târgoveții? Costache, aici îi mâna unor haidamaci puși pe distrugere. Nu știu dacă ai văzut că au fost alese prăvăliile și casele evreilor și ale celor mai avuți dintre ceilalți. Pe măsură ce înaintau, bănuiala lor se adeverea pas cu pas. Ce-o fi oare la hanul lui Froim? Îmi închipui că n-o scăpat - s-a îngrijorat Petrache. Știi ce cred eu? Ce crezi tu? Eu cred că aici îi mâna legionarilor - a lămurit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
inamici prieteni și tovarăși de luptă... Schimbarea prea-i cusută cu ață albă. Ăștia ne iau prizonieri. Nu ne lasă ei cu arma în mână. Și primii care vor fi luați la întrebări vor fi ofițerii. În special ofițerii superiori... Bănuiala am spus-o și unui sergent din părțile mele... Norocul meu a fost că el era de aceeași statură cu mine... M-a îmbrăcat... Și iată-mă-s aici”... Am vorbit multe... La un moment dat, colonelul mi-a zis
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
loc. Ea căuta mereu cărările care s-o conducă spre un drum larg deschis pe care să pășească fără nici o temere. Nici o clipă nu abdica de la gândurile ce încolțiseră cândva în mintea ei, alungând cu bună știință, departe de ea, bănuiala că acestea ar putea fi țesute pe o canava iluzorie. Se culca seara cu aceste planuri pe care le punea sub perna ei plină de vise, ca dimineața, când se scula, să le cu ia cu dânsa pe căile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se frângă din cauza vântului, iar dumneavoastră ați sprijint-o cu ajutorul unui bețigaș și floarea a rămas în picioare. Nu știu ce semnificație are... dar așa am visat!", întărise ea. Prin mintea Doinei se învălmășiră fel de fel de idei. O fi o simplă bănuială, își mai spuse ea, deși știa bine că bănuielile sunt și ele alimentate de fapte din viața curentă și depozitate în subconștient. Acestea se păstrează în străfundurile minții și apar ca martori la proces, aduși numai la solicitarea instanței. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
unui bețigaș și floarea a rămas în picioare. Nu știu ce semnificație are... dar așa am visat!", întărise ea. Prin mintea Doinei se învălmășiră fel de fel de idei. O fi o simplă bănuială, își mai spuse ea, deși știa bine că bănuielile sunt și ele alimentate de fapte din viața curentă și depozitate în subconștient. Acestea se păstrează în străfundurile minții și apar ca martori la proces, aduși numai la solicitarea instanței. Cu siguranță acest vis fusese rodul unei născociri, al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cu gândul că, dacă Costache ar fi aflat taina cea mare, n-ar fi putut s-o ierte. Taina aceea avea s-o ducă cu ea pe cea lume și dacă se va întâlni acolo cu Costache, având o vagă bănuială că toate cele făptuite pe pământ sunt iertate, îi va spune, poate. Poate nici acolo... * Când Simona ajunse în gară, se simți strivită de cele întâmpinate acasă. Petrecu câteva ore bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mai mult acel cui al îndoielii înfipt în sufletul ei. Era acum pusă sub semnul întrebăriii însăși conviețuirea lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale și știa bine că niciodată nu iese fum fără foc. În același timp, se mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă ,,să treacă caravane la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ei nu venise la masă. Mâncarea era neatinsă în frigider. Dădu un telefon la spital și află că are niște urgențe. Îl așteptă până seara, clocotind toată, dând în foc ca o oală sub presiune. Veștile de la coafor puseseră capac. Bănuielile ei aveau acum un suport pentru a fi rostite cu glas tare. Îl aștepta pe Teo, furioasă ca o leoaică căreia i s-au răpit puii, totuși curioasă să vadă ce subterfugii va găsi acesta pentru a ieși la liman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
loc printre oameni, pentru a coborî la următoarea stație și, în calea sa, spre ieșire, numaidecât, reușea să curețe buzunarul sau gentuța pe care și-o ochise. Imediat, autobuzul se oprea și hoțul cobora, fără să lase vreo urmă de bănuială. Celălalt hoț mai rămânea ceva timp, pentru a vedea ce se întâmplă. Erau oameni care descopereau repede că li s-au furat banii, dar erau și din cei care observau după ce coborau sau chiar poate și mai târziu, ajunși acasă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cerut tratativele, nimeni nu putea să precizeze. Se gândi că cel mai înțelept lucru este să părăsească șatra fără a isca suspiciuni. Timpul... numai timpul deținea răspunsul căutat. Locotenentul, care-și propusese să nu-și mărturisească deocamdată, cu glas tare bănuielile, dădu binețe celor prezenți, dar, după câțiva pași, se întoarse din drum, se apropie de stăpânul șatrei și-i spuse pe un ton ce nu putea fi socotit un ordin, dar nici o rugăminte: - Bulibașă, câteva zile ar fi bine să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]