798 matches
-
-i pună serioase probleme de înțelegere. La sfârșit, le rugă să aștepte și dispăru îndărătul ușii înguste care ducea spre interiorul propriu-zis al internatului. Se așezară și așteptară vorbind încet, intimidate atât de decorul de cazarmă, cât și de primirea bănuitoare a călugăriței, dar zâmbind totuși la gândul că or s-o vadă dintr-o clipă în alta pe Dorina M. năvălind, cu buclișoarele ei negre pe care cozile nu izbuteau să le cumințească. Din când în când, Nel, surâzând toată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cinstea ultimului romantic european, asupra poemelor căruia el și Margareta își plecaseră capetele, la fel ca și un anume cuplu pe care iubirea de lectură l-a dus la iubirea propriu-zisă: "Eminescu!" Ahile își frecă în sinea lui mâinile: soțul bănuitor ignora slăbiciunea lui pentru Petöfi, Margareta nu-i suflase o vorbă! Discreție de bun augur. Eminescu? Perfect, să luăm asta ca pe o politețe față de țara gazdă! Goli demn paharul în cinstea poetului național și, generos, îi întoarse politețea pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spre a-și simți carnea sfâșiată cu biciul din porunca celui de pe urmă dregător...pieri întru-însul simțul dreptății omenești ÎDeprins să-și vad dreptatea, oricât de mare și netăgăduită, totdeauna nesocotită, față de samavolnicia sau de trecerea celui mare, el deveni bănuitor, neîncrezător și prefăcut. Iar când evreii veniți din Polonia învățară pe boieri să clădească velnițe și să facă horincă, rănimea începu să caute întru-însul o mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
direcția biroului lui Patta. — Ce-o să zică dacă-i arestăm prietenul, pe signor Important Politic Viscardi? — O, fii serios, Vianello, știi ce va face. Odată ce Viscardi e În spatele barelor și cazul pare destul de puternic, Patta va vorbi despre cât de bănuitor a fost el Încă de la Început, dar a rămas În termeni buni cu Viscardi pentru a-l conduce mai bine În capcana pe care el Însuși a conceput-o. Știau amândoi dintr-o lungă experiență că acesta era adevărul. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mai greu lui Patta de făcut decât i-ar fi fost să-i dea lui Brunetti primul său fiu născut. Ia darul așa cum este dat. — Mulțumesc, domnule. — Desigur, am clarificat faptul că urmai sugestia mea, te anunț, că am fost bănuitor față de Ruffolo de la bun Început. În definitiv, a fost eliberat din Închisoare cu doar o săptămână Înainte să-l omoare pe american. Da, domnule. Patta deveni volubil. — Păcat că n-am găsit tablourile lui signor Viscardi. Am să-ncerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
insectă, nu? A zis: "Nu știu Șefu'. Eu nu sunt deșteaptă ca matale. Dă-mi mata un nume!" Spusese "deșteaptă", deci își asuma condiția feminină, așa cum intuisem. Și gândăciță, gândăciță, dar părea unsă cu niscaiva alifii. Ori eram eu prea bănuitor? În sfârșit, o să văd eu mai încolo ce fel de... tipă e. Nu-mi era tocmai simpatică, așa că am început să mă gândesc la un nume mai haios și care să i se potrivească. Ia să vedem ce nume să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta, că doar am încuiat-o cu cheia, dă-o dracu'! Mi-aduc aminte perfect." " Da' nu-ți aduci aminte că, după aseară, bănuitor și ofticos cum ești, az-dimineață, dă la prima oră, mi-ai zis să-ți dau cheia d-aci?", făcu triumfătoare și totodată jignită secretara. "Ba da", făcu tânărul manager, evitându-i privirea acuzatoare. Deschise sertarul de la birou și zări cheia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mâna mamei, încercând să facă față agitației din jur. Sanda avusese dreptate. Toate fetițele purtau "cornițe" din funde albe. Una mai uriașă decât cealaltă. Cu cât "coșmarurile" erau mai mari, cu atât fetele se arătau mai mândre. Se priveau sfioase, bănuitoare, se măsurau pe furiș. Băieții, mai comunicativi și mai practici, lăsaseră ghiozdanele lângă gard și încinseseră un joc diavolesc de fotbal cu șapca unuia dintre ei. Pe Luana o mâncau tălpile și dacă nu s-ar fi ordonat adunarea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de evenimente din cele mai năstrușnice. Ieșiseră de la cursul de radio plictisite. Luana propuse să facă ceva deosebit. Ce anume? Nu știu, ceva ieșit din comun. Să se uite toată lumea la noi. În ciuda firii dotate cu umor, Anita o privi bănuitoare, pe sub sprâncene. Nu te uita așa la mine. Hai să facem ceva. Și strigă, deodată: Știu! Descalță-te! Poftim?! Hai, descalță-te! Anita se opri din mers și înțepenită în mijlocul drumului se uită la domnișoara Leon, gata să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acum e prea tîrziu să mă duc la bancă. Voi trece pe la două. Pe urmă, dacă mai trebuie, merg iar la gară. Maigret făcuse și el pe vremuri treaba asta, bătuse ore În șir pavajul Încins sau ud, interogase oameni bănuitori și cărora trebuia să le scoți vorbele din gură cu cleștele. Hai să ne bem apa... În timp ce Trigaud se răcorea probabil cu un pahar mare de bere! — La izvor, pe la unsprezece, sper să fiu acolo. În vocea lui se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
MARCO SALVADOR LONGOBARDUL Traducere din limba italiană și note de GEO VASILE Pentru Aurora Epilog în chip de prolog Călugărul cu numele de Teja mă fixa bănuitor. Am crezut că din pricina veșmintelor mele, prea scumpe pentru un preot. Dar nu era vorba despre asta, acum știu. Pur și simplu el nu avea încredere în cei care puneau piciorul în biserica al cărei nou custode era. Teja era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
citește în continuare. Puțin timp după aceea mi-a răspuns: - Până acum câțiva ani era un soi de joc, acum nu mai e același lucru. De ce-mi pui o asemenea întrebare? Și-a ridicat privirea din carte, fixându-mă bănuitor și jenat. Mi-am dat pe loc seama că fusesem un prost, drept care am încercat să mai repar ceva cu trucul obișnuit: - Rotari, tu poți să-nțelegi chestiile astea, ești bărbat. Simt că nu mai pot fără să am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unui mic ocol de ziduri. Poarta de la intrarea în curte era ferită de soare printr-o boltă de vie. Cu o mână tremurătoare, am ridicat ciocănașul. După trei lovituri, poarta s-a deschis, și servitorul nostru Augusto s-a ițit bănuitor. M-a recunoscut imediat. - Stăpâne! a exclamat el și mi-a luat mâinile să mi le pupe. Îmbătrânise, se stafidise, era adus de spate și parcă intrat la apă, degetele de la mâinile noduroase i se deformaseră și i se strâmbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aceeași înălțime. Cu alte cuvinte, mi s-a părut că aveam de-a face cu o minte tulburată. În timpul judecății trecea pe nepusă masă de la hohote de râs la o cruntă agresivitate, mâinile îi tremurau, și privirea, când și când bănuitoare și sfredelitoare, i se golea brusc de orice expresie. Când mi-a venit rândul să iau cuvântul, m-au apucat palpitațiile. Mi-a cerut să intervin chiar regele în persoană. - Tu, m-a apostrofat el, ești împuternicitul ținutului lui Faroald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
eram oripilat și îngrozit. Bandiții, după un schimb de priviri, și-au zis că eram niște imbecili de pelerini străini și au început să râdă ca niște mojici. Căpetenia a descălecat și s-a apropiat de noi. S-a uitat bănuitor la giganticul Gundo și-a întrebat: - Aveți bani? Am lăsat jos, ca să atragă atenția, cele două burdufuri cu vin otrăvit și m-am prefăcut că scotocesc febril în desagi. Cei patru au remarcat micile burdufuri. M-am oprit din scotocit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
totuși o vom face, să ne abținem de la orice fel de critici, căci peste tot existau iscoade. L-am întrebat dacă putea să trimită pe cineva să dea de veste unui prieten că am ajuns în acel loc. A devenit bănuitor, dar explicația pe care i-am dat-o l-a făcut să aducă la împlinire imediat cererea mea. - Nu prea avem cu ce să te plătim, și prietenul respectiv o să vină cu bani. Unul din fiii săi a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un veteran cu o față adormită și cu cicatrici pe pomeți. - Ce mai vreți și voi? a întrebat el prea puțin ospitalier. I-am răspuns pe un ton ferm: - Am venit cu vești pentru Andras. S-a uitat la noi bănuitor. - Trebuia să sosim de ieri, dar au fost probleme. Du-te și spune-i lui Andras că suntem aici, am insistat. Soldatul nu știa ce să facă. A bolborosit: - Excelența Sa a plecat la Ravenna. Căutați-l acolo. M-am arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să ne-ntoarcem la colibă, un bătrân s-a apropiat de Massellio și, într-o latină stricată, i-a spus: - Tu ai febră, bea asta. I-a întins un castronaș plin cu un lichid tulbure. - Ce-i asta? a întrebat bănuitor tânărul. - Scoarță de salcie albă și alte ierburi. L-am îndemnat și eu să bea, ceea ce a și făcut, nu fără să se strâmbe din pricina gustului respingător. A doua zi nu mai avea febră. În vreme ce, odată cu răsăritul soarelui, mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în consiliu. Eu, care preferam să nu-mi fac dușmani în nicio tabără, am refuzat, scuzându-mă că misiunea mea în serviciul lui Rotari nu luase sfârșit. Drept care multe fețe s-au înseninat, și unii, care până atunci mă priviseră bănuitori, mi-au surâs. Ne-am aranjat în casa pe care ne-o puseseră la dispoziție. Ansoald a fost admis ca elev la cancelaria ducală, iar Garibaldo a plecat pentru câteva zile la Aquileia și la Grado, ca să cerceteze niște cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
S-au întâlnit zadarnic de trei ori, după care Rotari, Rodoald și Grimoald i-au poruncit lui Romilde să nu se mai arate pe glacisuri și să aibă grijă de Gumbert. Fapt e că după discuții devenea tot mai agitată. Bănuitor, le-am întrebat pe slujnice în ce stare sufletească se afla stăpâna. Mi-au zis că de la obișnuita ei indiferență trecea la o stranie tulburare numai auzind chemările lui Bayan. Cea mai flecară dintre ele mi-a spus la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea“, și pentru Rodoald. În fine, ne-a dezvăluit motivul invitației sale. Dorea să știe amănunte despre regele Arioald și despre cel care-l otrăvise. A vrut să știe toate câte s-au petrecut, și s-a uitat la mine bănuitoare, temându-se să nu-i ascund vreun lucru, La sfârșitul discuției, și-a pus o mână în chip confidențial pe genunchiul lui Rotari, care stătea lângă ea, și a spus: - Prietene, trebuie să ne gândim la succesiunea tronului. Binele regatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vreme după soție. Rodoald le-a primit pe cele două femei foarte politicos, dar parșiva de Wuldetrada și-a lăsat grabnic verișoara singură cu regele și s-a întors sub un pretext oarecare în odaia unde deja aștepta un Eribert bănuitor. Prefăcându-se uluită, i-a spus fără ocoliș: - Dragă vere, eu nu știu ce să mai cred: regele ar da orice ca să rămână singur cu nevestica ta. Spre a-și face și mai credibilă minciuna, l-a dus la o fereastră de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
succes. Așa se face că în timpul școlii o provocase să muncească din ce în ce mai din greu și să aibă rezultate din ce în ce mai bune. Singura problemă, din punctul de vedere al lui Darcey, era că nimănui de la școală nu-i plăceau copiii-minune. Oamenii deveneau bănuitori dacă cineva dădea semne că ar fi mai deștept decât trebuie. Nu era absolut deloc mișto să ai răspunsul la toate. Și numai mulțumită faptului că infinit mai populara Nieve Stapleton îi era prietenă bună, reușea Darcey să se bucure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putut abține, răspunse Darcey. Prima oară când ai adus vorba de el, ai zis că e drăguț sau ceva de genul ăsta - n-am putut să-ți povestesc toate astea. A fost o prostie. Îmi pare rău. Anna o privi bănuitoare. Tipul ăsta mai reprezintă vreo problemă pentru tine? —Mă întrebi în calitate de prietenă sau în interes de serviciu? — Darcey McGonigle, fii serioasă! Ca prietenă, bineînțeles. Puțin îmi pasă de firmă, dar de tine să știi că-mi pasă. Darcey înghiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
treburi. Numai belele, spuse Onaka, după ce auzi despre ultimele escapade ale lui Hiyoshi. Scoase un oftat adânc. Expresia băiatului era nepăsătoare. Îl privi, fără pic de mustrare În ochi. Mai degrabă, era impresionată, cât de mult crescuse În doi ani. Bănuitor, Hiyoshi aruncă o privire spre pruncul care sugea la sânul mamei sale. La un moment dat, familia lui se Înmulțise cu un membru. Fără veste, luă capul copilului, desprinzându-l de sfârc, și Îl privi. — Bebelușul ăsta când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]