386 matches
-
gând și-i Îndrăgeam. Obligat oarecum de snobismul interlocutorilor mei, Îi prezentasem ca pe niște personaje de desene animate. Poate că era vina lui Guillaume din Tyr, istoriograful acela incredul. Nu erau chiar așa, acești cavaleri ai Templului, ci erau bărboși și Înflăcărați, cu frumoasele lor cruci roșii pe mantiile albe ca zăpada, săltând În șa la umbra stindardului lor alb cu negru, vestitul Beaucéant, gata oricând să meargă - și Încă splendid - la petrecerea lor de moarte și de cutezanță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi au tras Într-un fel foloase din aceste zvonuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae dignitatis opprobrium, În fine, se dedau la Împreunări reciproce, unul cu altul, spune textul. Orgie. Apoi le era arătat capul unui idol bărbos, iar ei trebuiau să i se Închine. Acum, ce răspund acuzații când sunt puși În fața acestor denunțuri? Geoffroy de Charney, cel care mai apoi va muri pe rug Împreună cu Molay, zice că da, i s-a Întâmplat, l-a renegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
patron, un individ oacheș, probabil din Orientul Mijlociu. - A fost o femeie pe aici mai devreme? întrebă ea, făcând un semn către cele două articole de călărie. - Da, dar a plecat. Acum zece minute. Era... - Era însoțită de un bărbat? - Da. - Bărbos și îmbrăcat în trening? - Exact. Și-a uitat pălăria și biciul. Căzuseră sub scaun. - Știi unde s-au dus? apăru și Bell. - Ce se întâmplă? E vreo... - Știi unde? insistă Sachs. - L-am auzit când îi spunea să meargă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îl cuprinseră din nou. Dar atunci îi răsunară în minte cuvintele mentorului său, după ce făcuse o greșeală pe scenă pe vremea când era doar un copil, o greșeală care ar fi putut fi hotărâtoare pentru performanța acestuia. După spectacol, iluzionistul bărbos cu figură demonică îl luase deoparte. Își aminti cum îl podidiseră lacrimile și cum nu-și putuse ridica privirea din pământ. Fusese întrebat atunci: - În ce constă iluzionismul? - În știință și logică, fu răspunsul instantaneu al lui Malerick. Mentorul își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a avut de-a face cu asta. Am vorbit cu cineva de la LAPD și va fi audiat astăzi. Am verificat și pe NCIC și VICAP și nu are cazier. Cheryl Marston îl descrisese pe Magician ca fiind slab, dar puternic, bărbos, cu cicatrici pe gât și pe piept. - A, da, și victima a confirmat că avea degetele deformate, după cum bănuiam. De fapt, lipite. A ținut sub tăcere numele cartierului în care locuia și s-a prezentat drept John. Băiatul vostru e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nimic nu-l mai lumina, și care i se părea, de aceea, infinit de departe de el. Începură apoi zile stranii. Era în continuare război, poate mai mult ca oricând: drumurile deveneau dârele unui nesfârșit furnicar cenușiu, plin de fețe bărboase și epuizate. Zgomotul tunurilor nu se mai oprea, zi sau noapte, și ne marca existența ca un orologiu macabru ce învârtea cu limbile lui imense trupurile rănite și viețile moarte. Cel mai rău este că ajunsesem să nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și să ne aruncăm privirea peste stepă. Ce zărim? Scoală, Cetitoriule! La o oarecare depărtare de tabără, trei oameni pe trei cai veneau încet, la pas. Caii abia mai mergeau, călăreții abia se mai țineau. Cel din mijloc, mai gras, bărbos, bine îmbrăcat, cu o căciulă de jder pe cap, ofta și se uita des în urmă. îl însoțeau doi tovarăși: unul înalt, spătos, întunecat la chip, altul mai tinerel. — Lasă gândurile negre, mărite Doamne! - grăi cel spătos. Nu sunt vremile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
violacei se vedea violaceu. Parc-ar fi evacuat orașele pentru această pajiște rock, cu păr cârlionțat, cu busturile goale, era ca și cum s-ar fi luat pulsul sonor al Americii călare pe ogari cenușii. Aveau inele mari pe degete, chiar bărbații bărboși, și pantaloni cu modele orientale, și o țâră de Marijuana, venise chiar și un guru negricios, erau acolo păroșenii încinse, sandale aproape romane, și ritmul bătut cu tălpile pe scena înaltă de doi metri, unele unghii erau mai mari ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
și umple cu lemne gura sobei, în care jarul abia mai mijește. Se vede că face un efort pentru a continua : Spuneam deci că oaspeții tatei au început să fie la un moment dat diferiți. Erau bărbați, doar bărbați singuri, bărboși, flămânzi, rău mirositori. Veneau după lăsatul serii, vorbeau în șoaptă... Când reușeam să deslușesc șoapta lor îmi dădeam seama că ei nu se exprimau ca țăranii din sat ci aveau și ei o vorbă aleasă, asemănătoare cu cea a oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un album legat în piele. Uitați-vă ! Poate vă spune ceva... Dora scoate un "Ah !" plin de uimire, constatând că privește una și aceeași fotografie cu cea pe care o are și ea în poșetă, fotografia cu cei șapte bărbați bărboși sub care este o cruciuliță în dreptul celui de al treilea bărbat din dreapta în care îl recunoscuse, cu greu, pe tatăl ei. Fotografia din fața ei are două cruciulițe în dreptul celui de al treilea și al patrulea bărbat din dreapta. Ciprian scoate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un prunc când a sunat mobilizarea generală și deci nu are cum să și-l amintească pe cel care plecase. Și-l amintește bine în schimb pe cel care a revenit atunci când ea începuse deja buchea cărții. Un bărbat străin, bărbos și slab, de care i-a fost frică atunci când a strâns-o cu putere în brațe. Au trebuit ani ca să înțeleagă că sub aparența bărbatului posomorât se ascundea o duioșie fără seamăn. Iar acum... Cu numai o zi în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar victime nevinovate!). Unul dintre autorii Manifestului Partidului Comunist, Engels, scria unui contemporan că românii lui Avram Iancu ar trebui, pur și simplu, exterminați, pentru că se opun „revoluționarilor” unguri, de fapt, luptă pentru drepturile lor de națiune liberă. Făcea parte bărbosul ideolog dintr-o conspirație anti-românească, ori nu era decât un fanatic al ideii de „revoluție mondială”, în numele căreia trebuie sacrificate drepturile națiunilor și libertățile individuale, mergând până la eliminarea fizică a unor întregi etnii? Dacă e să mergem pe tiparul de gândire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
doar victime nevinovate!). Unul dintre autorii Manifestului Partidului Comunist, Engels, scria unui contemporan că românii lui Avram Iancu ar trebui, pur și simplu, exterminați, pentru că se opun „revoluționarilor” unguri, de fapt, luptă pentru drepturile lor de națiune liberă. Făcea parte bărbosul ideolog dintr-o conspirație anti-românească, ori nu era decât un fanatic al ideii de „revoluție mondială”, în numele căreia trebuie sacrificate drepturile națiunilor și libertățile individuale, mergând până la eliminarea fizică a unor întregi etnii? Dacă e să mergem pe tiparul de gândire
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
placa fotografică a memoriei mele e, hotărât lucru, palidă. Era mai curând blond, robust, cu ochi buimaci; Își cunoștea locul: se repezea mereu să-mi deschidă ușile. În schimb, nu pot, deși ar fi de dorit, să-l uit pe bărbosul și apoplecticul colonel Harrap, reprezentantul tipic al neșovăielnicei vulgarități a unei țări care, deși uriașă, ignoră nuanțele, acele nuances pe care nu le uită nici cel din urmă golănaș al unei trattoria din Neapole și care sunt marca de fabricație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și punând ochiul la gaura cheii, am Început să fredonez confidențial Mon ami Pierrot. Din pașnicul răgaz pe care luptătorul Îl câștigă În toiul unei bătălii cum este viața m-a deșteptat puritanismul demodat al colonelului Harrap. Într-adevăr, ghiujul bărbos, relicvă a piraterescului război purtat În Cuba, m-a luat pe după umeri, m-a ridicat la o Înălțime considerabilă și m-a lăsat jos În fața toaletei pentru domni. Am ripostat pe loc: am intrat Înăuntru și i-am trântit ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pentru ca fericirea acestuia să atingă perfecțiunea, iar numărul mobilelor procreate să-l Întreacă pe cel al permutărilor unei persoane În jurul câtorva mese. În lupta cu greața și fandacsia, ea a acceptat cu abnegație apropierea nemijlocită a chipului lui de occidental bărbos, deși, ca să-și aline martiriul, prefera să dea nas În nas cu el În beznă sau la cinematograful Loria. Nobilul regim a legat pe vecie de fabrică miriapodul prosperității comerciale. Trădându-și admirabila zgârcenie, Nemirovsky arunca pe inele și vulpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
se uitau la mort, parcă ar fi vrut să-l întrebe ceva. Oare de unde să fie, moș Gheorghe? — De unde să știu eu, măi țâcă? Ia, dintr-un sat, de la deal, cine știe!... Băieții nu se clintiră de la locul lor. —E bărbos tare, zise cel smead, căruia îi mijea mustața. Poate-i rus... Poate să fie și de-ai noștri, răspunse celălalt întorcându-se spre moșneag. Dar moș Gheorghe, cu pipa în gură, nu răspunse; nici nu se uita la mort. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și deodată, la o portiță îngustă, printre spinii gardurilor, răsări un cap spăriat, un cap negru, cu barba și cu părul ca-n spulber de vânt. —Stăi! zise doctorul. Și dădu să coboare. La portiță, în clipa aceea, obrazul omului bărbos parcă se umfla de bucurie. Două mâni negre se ridicară, glasul ascuțit izbucni deodată: A! ce mai faci, iubite!... Încotro? Încotro? Și întindea și scutura acum o mână prin aer, întinzând-o spre ambulanță. Doctorul sări din trăsură. Părea mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici lucru curat? La un han vechi și mare cât o cetate, nu-s lucrurile curate niciodată... Să vedem ce are să zică ciocoiul? că eu de temut nu mă tem... Cum păși lângă prag, ușa grea se deschise și obrazul bărbos al hangiului i se puse dinaintea ochilor. Auzi glas gros: Mă rog, dumneata pleci la vreme așa de târzie? —Plec, zice Petrișor Dămian, mă duc să spun boierului cum a fost... —Faci rău că pleci la vreme de noapte... Petrișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cornul Caprei văzu că obloanele odăii aceleia mari sunt închise. Focul ardea în vatră, și hangiul sta c-o friptură înaintea focului. Dacă ți-i foame, iaca, frige-ți și tu un pui!... vorbi Mogoș, fără să-și întoarcă obrazul bărbos. Petrișor găsi o frigare; un pui sta pe o măsuță în lumină; îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îl puse în țapă, se apropie liniștit de jar, rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
chipul puicii mele!". Monorimă și pes octosilabic (precum în poezia populară), cacofonie, diminutive hilare, expresii tocite, toate concură la coagularea unui șablon sentimentalist de care s-ar fi rușinat până și Văcăreștii sau Costache Conachi. Și, credeți-mă pe cuvânt, bărboșii boieri aveau standarde relativ modeste, fiindcă poezia neotrubadurescă din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea nu este cu mult superioară manelelor de azi. Acum, să aruncăm o privire și asupra a două episoade înfățișând muzica și petrecerile în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vălurea în jurul lui ca o mantie din franjuri de mătase. Cei mai tineri dintre bărbați se aruncară după el și căzură pe covor. Femeile și fetele, împiedicate de propriile lor fuste, ajunseră și ele tot acolo, țipând cu mare plăcere. Bărboșii boieri divaniți, incomodați de greutatea anilor, a caftanelor și a calpacelor tivite cu blănițe de jder, doar se răsuceau pe călcâie la dreapta sau la stânga, urmărind fuga micuțului rebel care reușea să scape mereu. O potaie atât de simandicoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întârziat, un idiot s-a dus să Înoate În port și a uitat să Își ia rotulele cu el. Dumnezeule, e al naibii de frig afară. Nici Înăuntru nu era prea cald, dar măcar nu ploua. — Bună, Billy, spuse Logan În timp ce fotograful bărbos Începu să se dezbrace. Fularul lung, În dungi albe și roșii, fu Îndesat Într-un buzunar al gecii, urmat de un fes cu moț roșu având cusută inscripția „UP THE DONS“. De sub el se ivi capul chel al lui Billy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]