398 matches
-
acea răsturnare de la Începutul anilor ’70 te puteai camufla În spatele unei bărbi adevărate. Se putea minți spunând adevărul, ba chiar se putea face ca adevărul să devină enigmatic și lunecos, pentru că În fața unei bărbi nu se mai putea argumenta ideologia bărbosului. Dar În seara aceea barba strălucea și pe fețele spâne ale celor care, fiindcă nu o purtau, lăsau să se Înțeleagă că ar fi putut s-o cultive și că renunțaseră la ea doar ca ripostă. Divaghez. Dar la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
forma atunci când cineva intra la el în casă. Din nou, se auzi vocea operatorului de la 112: - Domnule, mai sunteți acolo? Ați putea să... Calvert se ghemui în ușa bucătăriei și nu-și putu reține un țipăt când îl zări pe bărbosul cu bara de fier la câțiva metri de el scoțând calm din priză telefonul. Ușile! Cum reușise să treacă? Se retrase cât putu de mult în spate, dar curând simți frigiderul și își dădu seama că nu mai are unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
paralitic transpirat mimând a fi o chitară cu What do I do în pantofi din steagul patriei, with a little help from my friends, would you believe in a love of a saint? Și au venit norii, vântul, ploaia, dar bărboșii și fetele tot n-au plecat de pe pajiște, făpturile s-au acoperit cu pungi să se ferească de umezeală, și strigătul lor de luptă, No Rain, și fetele-ciuperci cu sutiene sau fără sutiene de baie, ba unii au rămas chiar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e Dumnezeu - spuse cu blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mircea Ivănescu și să-i dorim sănătate și liniște sufletească... în izolarea lui dureroasă și superbă... VERBA WOLANd Woodstock (I) Ruxandra CESEREANU Într-o vale cu pajiști, cu fermieri bătrânei și bonomi, s-a strâns cândva o puzderie de pletoși, bărboși și fete cu rochii largi ori blugi strânși pe șolduri. S-au strâns să cânte și să fumeze și să trăiască vreo trei zile la îngrămădeală. Și erau legați la frunte cu niște eșarfe, și-aveau dinți frumoși de tinerețe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul sub care este marcată cruciulița. Imaginea neclară nu îi spune nimic. Caută cu înfrigurare lupa și analizează încă și încă o dată chipurile necunoscuților. Nu, imaginile decolorate ale celor șapte bărbați nu îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca el să nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în picioare în mijlocul încăperii. Ca în transă am deschis ușa și trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trei umbre șovăielnice s-au strecurat în casă. Aparent nimic nu îi deosebea pe cei trei bărboși îmbrăcați în zdrențe. Numai inima mea l-a simțit, chiar înainte de a-l privi. Simion ! Cine în afară de mine ar fi putut recunoaște în bărbosul scheletic și tăcut pe tânărul sensibil și plin de viață cu care mă iubisem în nopți îmbălsămate cu parfum de liliac ? Ființa mea accepta că această schimbare nu avea nici o importanță. Pentru mine important era doar că revenise. Emoția revederii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la o parte; matale o să spuneți că io bat câmpii, da acolo ierau Izedin, cu moaca lui dă străinar, și Halil, care ie subșef la Parolista, și Yusuf, cumnatu lu fonfănitu, și Ibrahim, alb găleată cu var ca mortu și bărbos, știți care, ușchitu care ie asociat cu Abenhaldun. O sută și juma dă druzi și cu ei ăia patru maeștri! Doctoru Abenhaldun iera gata să mă prinză În brațe; da ăilanți, candriii care zic că alba-i neagră, plini stup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
faci, iubite!... Încotro? Încotro? Și întindea și scutura acum o mână prin aer, întinzând-o spre ambulanță. Doctorul sări din trăsură. Părea mirat. Se apropie și întinse și el mâna. Ce mai faci? nu te-am văzut de mult! zise bărbosul, și nu mai putea de bucurie. —Bine! zise încet, nedumerit, doctorul Andronescu. —Ce? nu mă mai cunoști? — Ba da, ba da, cum nu... Străinul negru își scutura capul buhos, râzând fericit. —Bine, foarte bine! strigă el ascuțit și foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plin de fericire. Să-i spui așa, când l-ei întâlni: multe complimente de la mine!... Doctorul întinse repede mâna: —La revedere! La revedere! o să-i spun. Acu mă grăbesc. Trebuie să ajung coloana. —Care coloană? care coloană? ce coloană? bolborosește bărbosul, tremurându-și în toate felurile brațul ce părea uriaș. Mă aplecai de după pânza trăsurii, ca să-l văd mai bine. Într-o clipă mă zări; începu să strige, înălțând mânile: „A! ce mai faci, doctore! Comment ça va?“. Mă azvârlii îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când s-a arătat prin odăile de dindos, Cristina, fata pândarului, cu fusta ei înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos între cucoană și boier, după care s-a înfățișat Alexa Grecu ș-a cerut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-l întrebă dacă nu poftește cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită cu alămuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mă rog, pentru a fi sincer până la capăt, am crezut până în seara fatidică de 24 decembrie 1986, când, la zece ani, mi-am surprins părinții ascunzând neatent jucării sub brad și, prin aceasta, furnizându-mi dovada de netăgăduit a mitului bărbosului subversiv. Am hotărât pe loc să nu mai cred în nimic altceva decât în om: tocmai văzusem că, grație rațiunii, el poate descifra orice mister, iar, datorită voinței, lumea însăși, în toate coordonatele sale, devine mai limpede și (de ce nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi lipsește ț-ul din semnificant; mai precis, virgula, sedila de sub t, marcă indelebilă a castrării sale aurorale. Rața, ea, nu ratează. Tautologic exprimându-ne, sau comițând o judecată analitică, adecă reperând subiectul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Era deja mult prea cald În oraș. Primăvara ieșea de sub influența iernii și căpăta exuberanța verii. Între stâlpii de pe 116th Street Sammler privi În interiorul curților pătrate de cărămidă. Aproape că se aștepta să Îl vadă trecând pe Feffer sau pe bărbosul În Levi’s care spusese că nu i se mai scoală. Văzu verdele care creștea. Dar verdele din oraș nu se mai asocia cu liniștea de sanctuar. Poezia de odinioară a parcurilor fusese surghiunită. Demodată, umbra deasă care Îndemna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu el e, cel cu geanta verde mare? Și celălalt nu e partenerul lui Wallace? — Feffer? — Puștiul acela grăsan. Față rozalie, barbă. Se bate. Nu Îl vedeți? Unde anume? Pe stradă? E Eisen? — Nu el, celălalt tip are probleme. Tânărul, bărbosul. Cred că o Încasează. De cealaltă parte a străzii În pantă era oprit de-a curmezișul trotuarului un autobuz care bloca traficul. Sammler putea vedea acum că unii se Încăieraseră acolo, În mijlocul unei mulțimi. — Unul din ăia e Feffer? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o găsească, răstumînd cutie după cutie cu fotografii din copilărie. La un moment dat a găsit-o. M-a lovit drept în creștet. Imaginea mi-a provocat o revelație. Dar nu eram încă sigur. în fotografie erau doi tineri, un bărbos și o hipiotă cu codițe flower power, ținând într-un rucsac un copilaș de câteva luni. În spate se distingea o plajă pustie pe care o recunoșteam, nu știu după ce, care îmi era familiară. Și fețele celor doi mi-erau
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pe părinții ei nu-i mai văzusem niciodată în viața mea. Am avut impulsul să-i sun. Și ce aș fi putut să le spun? "Sînt eu, nu vă mai aduceți aminte, cum, cel roșcat cu plete, care, cu celălalt bărbos, prietenul meu din poza pe care tocmai m-am făcut că nu o recunosc, v-am agățat pierduți în gara din Mangalia și v-am dus la Vamă, pentru că acolo era singurul loc care vi se potrivea vouă. Da, eu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prețioase... Gosseyn își mușcă buzele. ―- Nu la asta mă refeream. Voiam să-ți vorbesc despre fresca de pe pereți! Ai văzut-o? ― Nu-mi amintesc. Ea nu părea să realizeze că răspunsul era deplasat. ― Dar l-am văzut pe domnul acela bărbos... cum naiba îl cheamă? Directorul?... ― Lavoisseur? Gosseyn se încruntă în întuneric. ― Credeam că a murit într-un accident, acum vreo câțiva ani. Când l-ai văzut? ― Anul trecut. Era într-un fotoliu rulant. Gosseyn se posomorî. O clipă avusese impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
petrecere cu garmoșca, cu balalaica și cu votcă din belșug. M-au luat gaspadinii la un Kazaciok și îmi ziceau că eu sunt acel John Thomas din manual, adică fiul văduvei negrese de pe plantațiile de bumbac din Texas... Și râdeau bărboșii cu gurile până la urechi, după care cântau Balalaika, balalaika v sinie more poplâvla! Între timp au trecut la microfon și câțiva oameni maturi, dornici să adreseze și ei oarecari întrebări legate de viața americanilor. Stimate gospodin posol, spuneți-ne dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să șil aleagă, și pe ajutorul de șef de grupă. Bărbosu interveni. Ăsta e atributul meu. Îmi pun adjunct pe cine-mi poftește inima, și, inima mea, Îl poftește pe Victor Codobatură. Pădurarul satului. Prietenul și omul de casă al bărbosului. Atmosfera de Început de drum era, deci, tensionată. Tensiunea creștea cu fiecare nouă vânătoare organizată. Codobatură bracona. Mistreți, căprioare, fazani, mai rar - și iepuri. Îi bracona, și Bărbosu venea, pe ascuns, cu mașina, și lua vânatul, astfel scos din efectiv
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mașina, și lua vânatul, astfel scos din efectiv, pe care-l valorifica, În propriul restaurant pensiune. Cum de nu era depistat, de către forurile În drept, pentru ca, mirosîndu-i pe braconieri, să le aplice, operativ, strict și drastic, legea? Păi, la pensiunea Bărbosului, se Întâlneau, zi de zi și seară de seară, inspectorii, polițiștii, sereiștii, silvicultorii și alți granguri de pe la gospodărirea apelor, protecția mediului ș.a., care ar fi trebuit să aibă a face, Între altele, și cu lacomii braconieri ai locurilor! Într-o
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ceaiul încântată. Mmm. Dacă tot ești aici, hai să vorbim un pic ! Să vedem cum stăm. — Ăă... bine. Cămașa de noapte i se cască și-i văd începutul sfârcului. Îmi feresc repede privirea și mă trezesc uitându-mă în ochii bărbosului contorsionat din Bucuria sexului. Fără să vreau, mi-i închipui automat pe Trish și pe Eddie în exact aceeași poziție. Nu. Încetează. Îmi simt fața arzând de jenă. Ce poate fi mai suprarealist decât să mă aflu în dormitorul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai. — Bineînțeles, doamnă, nu, nici un deranj. Da, am vorbit încă ieri, l-am întrebat. Peste o lună, peste o lună la control. O iritație, atât, nu e decât o alergie. Luați pastilele, sigur. Seara, da, puteți suna seara. Oricând, seara. Bărbosul Marga își flutură halatul roșu, se întoarce spre turmentatul Tolea, dar telefonul sună din nou. — Eu sunt, lasă copilăriile, doar așteptam telefonul dumitale. Alternate, cum am scris pe rețetă, alternate. Garantez, tovarășe colonel, dau semnătură. Absolut sigur, vom avea vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]