546 matches
-
și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu o auzise căzînd. Atunci cu ce se aruncase ? Se aplecă spre urechea Bărzăunului și-l întrebă încet: Tu cu ce crezi c-a aruncat? Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu o auzise căzînd. Atunci cu ce se aruncase ? Se aplecă spre urechea Bărzăunului și-l întrebă încet: Tu cu ce crezi c-a aruncat? Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
voce mai tare se transforma într-o împletire de ecouri prelungite, ca niște chemări stăruitoare ale adîncurilor. Cît e de frumos! rosti Ilinca plină de entuziasm. Eu cred că nu mai există așa ceva în toată țara, își dădu cu părerea Bărzăunul. Asta s-o crezi tu! îl contrazise Virgil. La noi în țară sînt foarte multe peșteri renumite prin frumusețea lor: peștera Scărișoara, peștera Polovraci,... Dar eu n-am zis că nu mai sînt și alte peșteri, ci că nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păcat, zău, să pierdem o asemenea ocazie, cu care cine știe dacă ne mai întâlnim vreodată! Și... cine știe?... Poate că dăm dee... Dar nu mai termină ce avea de spus, că tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai întâlnim vreodată! Și... cine știe?... Poate că dăm dee... Dar nu mai termină ce avea de spus, că tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și îndreptară lanternele spre acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea Virgil. Mi se pare mie că-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea Virgil. Mi se pare mie că-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă. Cum adică, fildeș? întrebă Bărzăunul. Nuțu însă nu mai avu timp să explice, căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape cît un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de ăsta la un muzeu din București, acum doi ani. Și eu am văzut unul, dar mai mic, la Iași! strigă Bărzăunul străduindu-se din răsputeri să răstoarne craniul. Și, în timp ce analizau cît mai minuțios acea descoperire uluitoare, Virgil profită de lipsa de atenție a celorlalți și se retrase sub o altă boltă. Și poate că totul s-ar fi terminat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
păr o di-dihanie ca aia? Vlad o pr-pr-prinde-n brațe și-i zice: t-taci, tu, că nu te m-mănîncă! E un liliac mic. Dar ea, cînd aude, au și au mai t-tare. Dr-dracul l-a mai pus atunci pe Bărzăun să î-î-înceapă a plînge și să zică c-c-că Virgil a rămas în peșteră?... Și că d-dacă l-au omorît pietrele a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
acest punct mi-a povestit Nuțu, cu destulă greutate, bîlbîindu-se parcă mai tare ca niciodată. N-a putut continua, deoarece l-a chemat doctorul Pompiliu Stănescu să-l panseze. Eu am plecat, foarte îngrijorat de cele auzite, direct acasă la Bărzăun. L-am găsit în grădina din spatele casei, întins pe o pătură și încercînd să citească "Legendele Olimpului". Cu greu l-am convins să-mi vorbească. Dar pînă la urmă mi-a povestit, cu destulă tristețe în glas, cît de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea lor dramatică și mai ales faptul că Virgil, de rușine, nu mai scoase nici o vorbă pînă-n sat. Atîta i-a spus doar Bărzăunului, înainte de a se despărți, că el s-a hotărît să nu mai iasă din curtea casei pînă la sfîrșitul vacanței. Adevărul e că Virgil a fost totdeauna extrem de rușinos. Și m-a mai durut un fapt care m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
hotărît să nu mai iasă din curtea casei pînă la sfîrșitul vacanței. Adevărul e că Virgil a fost totdeauna extrem de rușinos. Și m-a mai durut un fapt care m-a pus în mare cumpănă: tot în seara aceleiași zile, Bărzăunul mi-a spus cu toată convingerea posibilă că asta a fost ultima lor expediție în grup... Avea o voce înceată Bărzăunul, cu modelări stranii, de parcă atunci l-ar fi operat de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Și m-a mai durut un fapt care m-a pus în mare cumpănă: tot în seara aceleiași zile, Bărzăunul mi-a spus cu toată convingerea posibilă că asta a fost ultima lor expediție în grup... Avea o voce înceată Bărzăunul, cu modelări stranii, de parcă atunci l-ar fi operat de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat prelung, și-a rezemat capul în palme și a privit cu multă nostalgie către munții din depărtare. Nu se poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
final așa de trist, m-am împotrivit eu. Odată ce ați făcut o descoperire așa de însemnată pentru știință, nu vă puteți retrage din acțiune! Trebuie să continuați. E singura cale ce vă poate reda curajul și veselia! Ehe! a clătinat Bărzăunul neîncrezător capul, zadarnic! De ce zadarnic?... Ce vorbă-i asta? Așa-i, cum spun eu, a ridicat el vocea împletită cu un tremur aparte. Cînd ne întorceam de la peșteră, Ilinca și-a dat de 4 ori cuvîntul de onoare că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ne întorceam de la peșteră, Ilinca și-a dat de 4 ori cuvîntul de onoare că nu mai intră în văgăuna aia nici dacă ar ști că acolo stau ascunse comorile lui Ali-Baba și ale celor 40 de hoți. Și, continuă Bărzăunul foarte amărît de-o asemenea perspectivă, dacă nu vrea să mai meargă Ilinca, nu mai merge nici Virgil... nu mai merge nici Vlad... și... A tăcut cîteva clipe privind cu ochi de prizonier străfundurile albastre ale cerului, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de mine a zîmbit mai mult forțat și m-a salutat ridicînd degetul mîinii drepte pînă la frunte zicînd "vivat". L-am întrebat ce vrea să facă cu frînghia, dar mi-a răspuns tot printr-o întrebare: Bursucul ăsta de Bărzăun o fi acasă? Dar ce ai cu el? În loc să-mi răspundă măcar de data asta ca oamenii, a strîmbat buzele ca și cum ar fi băut zeamă de aguridă, apoi așa, tam-nesam, mi-a spus: Nuțu ăsta al lui Răstoacă e tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tare, zi-i lume și pace. Și porni de lîngă mine lăsîndu-mă total nedumerit. Urmărindu-i statura înaltă și slabă cum se depărta indiferentă, mi-a venit să-l asemui cu un cocostîrc. Și n-a intrat nici acasă la Bărzăun, așa cum m-a făcut să cred la început. Înainte de-a ajunge a capătul uliței, a trecut printr-o spărtură a gardului într-o grădină, de unde putea să ajungă mai ușor în ulița unde-și avea casa nu el, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
junglei E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de cei nepăsători, cu mintea-n hopuri și cu simțire de dulap, dar Bărzăunul nu era din ăia. Nici pe departe! Și, la drept vorbind, dacă n-ar fi și situații grele, n-am putea cunoaște întregul gust al binelui. Păi nu? Cîteva zile nu s-a mai putut discuta cu nici unul din participanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la treaba asta se referise Vlad cînd a spus că "Nuțu e tare trăsnit". Dar nu-s eu în măsură să judec lucrurile astea. Ba, atunci cînd am auzit exact ce-a putut face, aproape că i-am dat dreptate Bărzăunului, care s-a exprimat la un moment dat în felul următor despre Nuțu: Noroc de el că-i bîlbîit, că altfel ar părea și mai prost! Bineînțeles că asta e-o răutate de-a Bărzăunului, cu care eu personal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că i-am dat dreptate Bărzăunului, care s-a exprimat la un moment dat în felul următor despre Nuțu: Noroc de el că-i bîlbîit, că altfel ar părea și mai prost! Bineînțeles că asta e-o răutate de-a Bărzăunului, cu care eu personal nu-s de acord întru totul și chiar nici n-am vrut s-o mai fac știută, dar, uite, m-a apucat și pe mine ciuda pe Nuțu. Auzi tu minte la el! Văzînd că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
întru totul și chiar nici n-am vrut s-o mai fac știută, dar, uite, m-a apucat și pe mine ciuda pe Nuțu. Auzi tu minte la el! Văzînd că nici Vlad, nici Ilinca, nici Virgil și nici chiar Bărzăunul nu mai dau vreun semn de viață, a spus doctorului de la dispensar, lui Pompiliu Stănescu, despre care zic unii că-și face injecții cu vin ca să uite total de existența apei, ei bine, i-a spus despre ce-au descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
flacon de plastic, a zis că poate și-ar aminti dacă s-ar mai duce o dată acolo. Ei bine, imediat după ce doctorul a ascultat și a doua relatare a lui Nuțu, s-a dus în vizită la Iancu Răgălie, cumnatul Bărzăunului, care era și arheolog pe deasupra, autor al unor lucrări de specialitate considerate foarte importante mai ales de către Pompiliu Stănescu. Tot Iancu Răgălie începuse săpăturile și la cetatea de pe Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Dealul Ursului și, într-o conferință pe care o ținuse îndată după aceea la căminul cultural, tunase și fulgerase împotriva "mucoșilor" care umblă după comori ca niște bezmetici și produc mari pagube în patrimoniul arheologic național. Tot în aceeași zi Bărzăunul a făcut o declarație publică, de față fiind Ilinca și Virgil, că nu vrea să mai audă de el cît o trăi, deși îi este cumnat. (Soția sa, adică sora Bărzăunului, era profesoară de franceză tot acolo, în comună). Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pagube în patrimoniul arheologic național. Tot în aceeași zi Bărzăunul a făcut o declarație publică, de față fiind Ilinca și Virgil, că nu vrea să mai audă de el cît o trăi, deși îi este cumnat. (Soția sa, adică sora Bărzăunului, era profesoară de franceză tot acolo, în comună). Ba chiar s-a dus și la soră-sa și i-a comunicat următoarele: Să-i spui lui mister Răgălie (de obicei îi zicea pe nume, deși era mai în vîrstă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]