KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

o lespede mare, dar nu prea groasă, ca să se poată înfierbînta bine. Cînd sfîrîie picătura de apă pe piatra încinsă, pui păstrăvii pe ea, apoi te dai deoparte și numeri pînă la 500. De ce pînă la 500? întrebă Virgil nedumerit. Bărzăunul abia așteptase întrebarea, mai ales din partea Iui Virgil. Zîmbi cu înțeles spre Ilinca și răspunse imediat: Ca să nu te-adoarmă mirosul de pește fript și să te trezești cu el făcut scrum. Și trase un hohot de rîs cum numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
numai el se pricepea, stîrnind ecouri prelungi în toate părțile. Ceilalți nu rîseră, ci-l priviră cu ochi aburiți de pofta păstrăvilor fripți, așteptîndu-l parcă să continue. Virgil nu se supără, ci se mulțumi doar să-i tragă o pleasna Bărzăunului peste scăfîrlie. Ei nu, zău, se rugă Ilinca puțin iritată, vorbește serios și nu mai umbla cu trăsnăi de astea, că nu sîntem copii! Cît lași păstrăvii pe piatră? Păi... nu-i lași prea mult, că pe urmă își pierd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
întorci pe cealaltă, apoi îi iei frumos de pe piatră și-i pui lîngă mămăligă. Pe urmă... G-g-gata, dragă! strigă Nuțu înnebunit de poftă. Hai să mai vorbim și d-d-despre altceva, că eu... Eu cu tata și cu frate-meu, continuă Bărzăunul fără să ia în seamă chinul lui Nuțu, am făcut așa de mai multe ori și, cînd mi-aduc aminte cît de buni erau, îmi vine să mă arunc iar în apă! Nuțu vru să mai spună ceva, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
vine să mă arunc iar în apă! Nuțu vru să mai spună ceva, dar nu reuși decît să scoată un fel de sîsîit ca de gînsac, apoi se lăsă păgubaș. Și, pentru a nu-l ucide pofta stîrnită de povestea Bărzăunului, vîrî mîna în plasă și mai luă un măr. Numai ochii lui, săracul, rotunzi și umezi, vorbeau despre suferința năprasnică pe care o trăia. Știi ceva, Bărzăune, se rugă de el Ilinca apucîndu-î de braț, nu vrei să venim odată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
despre suferința năprasnică pe care o trăia. Știi ceva, Bărzăune, se rugă de el Ilinca apucîndu-î de braț, nu vrei să venim odată aici numai ca să prindem păstrăvi și să-i frigem așa cum zici tu? Cum să nu vreau? sări Bărzăunul fericit. Venim cînd vrei tu și-ți prind o mulțime de păstrăvi... Dacă ții neapărat, îți prind și acum, că pentru mine nu-i greu. C-c-cum să-i prinzi f-fără undiță? se miră Nuțu. Bine... Cu mîna, din cotloanele stîncilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu glas stins și încărcat de regrete... Hai să lăsăm pe altă dată... cînd o să venim special pentru asta... Acum trebuie să mergem unde ne-am pornit... Vin și eu atunci la prins păstrăvi! îi asigură Virgil ciufulind prietenos părul Bărzăunului. Păi venim cu toții, ce naiba, se arătă de acord și Vlad, căruia nu-i convenea deloc întorsătura pe care o luau lucrurile. Hotărîm pentru altă dată, cînd să venim numai pentru păstrăvi și venim. Cine n-ar vrea să mănînce păstrăvi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai tăcut și mai posac devenise Nuțu. Mergea în urma tuturor, preocupat parcă de teama ca nu cumva vreo mînă străină să fure păstrăvii din bulboană și să-l vitregească de-o bucurie atît de mare, ca cea despre care povestise Bărzăunul. Era aproape amiază și tot grupul părea ostenit. După cîteva culmi mai mici, pe care le trecură fără prea mari eforturi, zăriră un alt perete de stîncă, mai mic decît Piatra Domniței, în care se contura un fel de intrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
așa ca acum... Cel mai bun lucru e să pătrundem înăuntru, că nu ne mănîncă nimeni. Numai așa putem să ne dăm seama exact. Doar n-am venit aici să stăm ca vițelul la poartă nouă. Bravo, Virgil! strigă vesel Bărzăunul, căruia începuse să-i fie teamă de-o renunțare generală. El, în orice caz, n-ar fi renunțat pentru nimic în lume. Și eu voiam să spun același lucru, continuă apropiindu-se de intrare. Dacă tot am ajuns pînă aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
cu toții că de undeva, dintr-un loc nedefinit, ori de pretutindeni, ajungea pînă la ei un vuiet înfiorător. Așa s-auzea și la cu-cu-cutremur! explică Nuțu căscînd gura și înroșindu-se de groază. Ce cutremur, dom'le? îl contrazise imediat Bărzăunul. Nici atîta minte n-ai?... Tu nu-ți dai seama că ăstă-i zgomotul unei ape care cade de la înălțime?... Înseamnă că pe-aici, pe undeva, este o cascadă, ori cam așa ceva. Se uitară în toate părțile, dar nu zăriră nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și pătrunseră cîțiva metri în interiorul nu prea primitor. Tavanul, în loc să se ridice, cum se așteptau, cobora, dîndu-le impresia că în curînd nici nu vor mai putea înainta. Tăceau înfiorați și pășeau încet pe malul pîrîiașului. În frunte era Vlad, apoi Bărzăunul, Ilinca, Virgil și Nuțu. Acesta din urmă avea o lanternă mare, chinezească, pe care o întorcea mereu în toate părțile pentru a-și face mai mult curaj. La un moment dat se opriră încremeniți de spaimă. Pe lîngă ei trecu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mînă nevăzută. Asta putea să însemne că cineva vrea să-i atace. Abia atunci își dădură seama și că zgomotul acela, pe care-l auziseră înainte de a pătrunde în peșteră, răsuna acum și mai puternic. Stați! strigă Vlad apucîndu-l pe Bărzăun de mînă și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu o auzise căzînd. Atunci cu ce se aruncase ? Se aplecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și strîngîndu-1 cît putu de tare, fără să-și dea nici el seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu o auzise căzînd. Atunci cu ce se aruncase ? Se aplecă spre urechea Bărzăunului și-l întrebă încet: Tu cu ce crezi c-a aruncat? Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
seama de ce. Cineva a aruncat în noi cu... Vru să spună "cu o piatră", dar nu o auzise căzînd. Atunci cu ce se aruncase ? Se aplecă spre urechea Bărzăunului și-l întrebă încet: Tu cu ce crezi c-a aruncat? Bărzăunul se gîndi doar o clipă și răspunse cu o siguranță și un curaj care treziră admirația tuturor: Nu cred c-a aruncat nimeni, cu nimic. A fost ori o pasăre, ori un liliac. Sigur că da! strigă și Virgil convins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
voce mai tare se transforma într-o împletire de ecouri prelungite, ca niște chemări stăruitoare ale adîncurilor. Cît e de frumos! rosti Ilinca plină de entuziasm. Eu cred că nu mai există așa ceva în toată țara, își dădu cu părerea Bărzăunul. Asta s-o crezi tu! îl contrazise Virgil. La noi în țară sînt foarte multe peșteri renumite prin frumusețea lor: peștera Scărișoara, peștera Polovraci,... Dar eu n-am zis că nu mai sînt și alte peșteri, ci că nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
păcat, zău, să pierdem o asemenea ocazie, cu care cine știe dacă ne mai întâlnim vreodată! Și... cine știe?... Poate că dăm dee... Dar nu mai termină ce avea de spus, că tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai întâlnim vreodată! Și... cine știe?... Poate că dăm dee... Dar nu mai termină ce avea de spus, că tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
tocmai atunci toată peștera se umplu de exclamația Bărzăunului: Extraordinar! Ia uitați-vă ce-am descoperit! Toți se întoarseră nedumeriți spre Bărzăun așteptîndu-se parcă să-l vadă cu lampa lui Aladin în mînă. Ia uitați-vă ce-i aici, continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
continuă Bărzăunul cu fața iradiind de bucurie, chinuindu-se să ridice de după o stîncă un fel de obiect curios, ca o stalactită, mai groasă la un capăt și apoi din ce în ce mai subțire. Ce-o fi asta oare? Îl înconjurară cu toții pe Bărzăun și îndreptară lanternele spre acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea Virgil. Mi se pare mie că-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
acel obiect. Ăsta nu-i de piatră, sută-n sută, își dădu cu părerea Virgil. Mi se pare mie că-i os. E un fil-fil-fildeș! strigă Nuțu fericit că poate da o explicație atît de savantă. Cum adică, fildeș? întrebă Bărzăunul. Nuțu însă nu mai avu timp să explice, căci în aceeași clipă ochii tuturor se îndreptară spre un craniu uriaș, aproape cît un frigider, înnegrit de piatra depusă pe el de-a lungul vremurilor și înconjurat de mai multe oase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de ăsta la un muzeu din București, acum doi ani. Și eu am văzut unul, dar mai mic, la Iași! strigă Bărzăunul străduindu-se din răsputeri să răstoarne craniul. Și, în timp ce analizau cît mai minuțios acea descoperire uluitoare, Virgil profită de lipsa de atenție a celorlalți și se retrase sub o altă boltă. Și poate că totul s-ar fi terminat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
păr o di-dihanie ca aia? Vlad o pr-pr-prinde-n brațe și-i zice: t-taci, tu, că nu te m-mănîncă! E un liliac mic. Dar ea, cînd aude, au și au mai t-tare. Dr-dracul l-a mai pus atunci pe Bărzăun să î-î-înceapă a plînge și să zică c-c-că Virgil a rămas în peșteră?... Și că d-dacă l-au omorît pietrele a-alea? Idiotul! Nu putea s-să tacă? Ilincăi atîta i-a t-trebuit s-audă. A-nceput să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
acest punct mi-a povestit Nuțu, cu destulă greutate, bîlbîindu-se parcă mai tare ca niciodată. N-a putut continua, deoarece l-a chemat doctorul Pompiliu Stănescu să-l panseze. Eu am plecat, foarte îngrijorat de cele auzite, direct acasă la Bărzăun. L-am găsit în grădina din spatele casei, întins pe o pătură și încercînd să citească "Legendele Olimpului". Cu greu l-am convins să-mi vorbească. Dar pînă la urmă mi-a povestit, cu destulă tristețe în glas, cît de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
intre nimeni cu el. Toți erau înfricoșați și extenuați. Pe mine personal m-a îndurerat foarte mult întîmplarea lor dramatică și mai ales faptul că Virgil, de rușine, nu mai scoase nici o vorbă pînă-n sat. Atîta i-a spus doar Bărzăunului, înainte de a se despărți, că el s-a hotărît să nu mai iasă din curtea casei pînă la sfîrșitul vacanței. Adevărul e că Virgil a fost totdeauna extrem de rușinos. Și m-a mai durut un fapt care m-a pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
hotărît să nu mai iasă din curtea casei pînă la sfîrșitul vacanței. Adevărul e că Virgil a fost totdeauna extrem de rușinos. Și m-a mai durut un fapt care m-a pus în mare cumpănă: tot în seara aceleiași zile, Bărzăunul mi-a spus cu toată convingerea posibilă că asta a fost ultima lor expediție în grup... Avea o voce înceată Bărzăunul, cu modelări stranii, de parcă atunci l-ar fi operat de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Și m-a mai durut un fapt care m-a pus în mare cumpănă: tot în seara aceleiași zile, Bărzăunul mi-a spus cu toată convingerea posibilă că asta a fost ultima lor expediție în grup... Avea o voce înceată Bărzăunul, cu modelări stranii, de parcă atunci l-ar fi operat de amigdalită. După ce mi-a prezentat hotărîrea lui, a oftat prelung, și-a rezemat capul în palme și a privit cu multă nostalgie către munții din depărtare. Nu se poate să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]