381 matches
-
trei moșnegi, foști ceapiști, acum pensionari. Stăteau față în față, așezați pe câte un taburet și pisau scuipatul ce se tot aduna în țărâna din fața lor cu niște toiege cu măciuliile lustruite de atâta purtat în mâinile lor aspre și bătătorite de muncă. Din când în când, iar lansau câte un scuipat țâșnit printre dinți, în direcția știută. Scuipatul frământat mereu cu vârful toiegelor, făcuse un mic noroi, cam dizgrațios la vedere, dar lor nici că le păsa. Dacă erai mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pământ, am ajuns ce sunt. Grijă pentru ziua de mâne n-am, oleacă deoparte este, datorii nu, cinstea- i cinste ! Rabde cine nu știe trăi !... Apropiindu-se de patul cu tăblii afumate din stejar, omul văzu că Zalomir ațipise. Prevenitor, bătători perna cu palma și zise cu glas scăzut : Dacă este nevoie de ceva, la noapte strigați la Marghiolița. Doarme în perete cu odaia asta. După puțin adaose cu un ton mai jos : Puteți s-o chemați pentru orice ; e sănătoasă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
bătătorindu-mi zăpadă pe picioare, apoi din ce în ce mai sus, pe glezne, pe burtă și în ochi. Am simțit o mânuță scotocindu-mi inima și punându-mi în locul ei un cub de gheață. Cu cât simțeam răsuflarea lui mai aproape, cu atât copiii bătătoreau mai multă zăpadă în jurul ochilor, urechilor și inimii mele. Prin gaura din dreptul gurii i-am șoptit : te rog să nu mă săruți aici, de față cu copiii. Nene, pleacă de-aici, ne strici omul de zăpadă ! strigară copiii. Da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
limpede - nemairepetat vreodată - că visez. Că, poate, toată viața mea de până atunci fusese un vis. Dar în noaptea următoare, când D. și cu mine am stat până dimineața într-un lan de lucerna, golind o sticlă de vodcă și bătătorind lucerna pe o suprafață de necrezut de mare (eu aflând pentru prima dată atunci cât de dulce la mângâiat e părul pubian al unei fete) - a fost un hi-pervis, iar anii care au urmat - vise unul într-altul, precum casetele
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mă delectam cu câteva castronele pline cu orez cu lapte, garnisite deasupra cu o Îngrămădire fabuloasă de - dulceță de vișine...! Având Încă destul timp la dispoziție, derulam promenadă Între cinematografele Aro și Scala, iar uneori intram să vizionez un film. Bătătorind drumul Între cele două cinematografe și căscând gura la te miri ce, am intrat În vorbă cu niște soldați germani ce uneori se afișau În fața clădirii “Ciclop” unde erau cantonați,admirând româncele noastre frumoase. Din aproape În aproape, aveam unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcut posibilă țâșnirea unor spectacole de bar substanțial diferite, fiecare însă cu o estetică clar cristalizată, mă gândesc doar la agitatorul Stop the Tempo, în regia Gianinei Cărbunariu sau la alveola comică - Kinky ZoOne, regizată de Afrim. Teatrul LUNI a bătătorit un climat underground în absența căruia multe dintre salturile și sincronizările teatrului românesc de astăzi ar fi fost imposibile. Fără LUNI am fi fost mult mai amorțiți și blazați și am fi resimțit acut lipsa unor guri de aer atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Când nu mai putea nici să zvâcnească, am început să jucăm tenis cu el, cu paletelele noastre grosolane de plastic. Apoi l-am înmormîntat, încă viu, într-o cutie de vin tonic, peste care am turnat pământ și l-am bătătorit. Între noi era același lucru. Toată ziua ne urmăream prin șanțurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dai o bucățică de pâine, o picătură de lapte la culcare, să-l adapi din pahar și să-l culci pe pernă, lângă tine, ca să ai vise afectuoase, cu muieri... ) Divaghez!!! Însă ăsta-i chiar șpilul revenirii pe un text bătătorit de zeci de ani: se completează, se dezvoltă notații insignifiante. Dilatându-le, ai șansa să scrii tu însuți un roman, pornind de la faptul, de exemplu, că Lukian Timofeici Lebedev, personaj carnavalesc, „mai mult plânge și ne citește din Sfânta Scriptură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Biserica nouă a fost terminată în 1943. Părintele Arsenie a absolvit Facultatea de Teologie, iar acum este student din nou. L-am întrebat de ce urmează Silvicultura. “Pentru a pătrunde și mai adânc natura, ca lucrare a lui Dumnezeu”. Are mâinile bătătorite de muncă. «Ascultările» din mânăstire îi țin departe pe ucenici. Preferă să plece ca să nu lucreze. “Am vândut animalele ca să nu mai fie prea mult de muncă și călugării tot nu vin”, regretă părintele Arsenie. Însă, pentru omul orașelor de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Este, este! - Oameni ai? Câți oameni ai? - Am douăzeci! Douăzeci de bulgari! - Să trimiți la curte o căruță de pepeni, ai înțeles? - 'Țeles... trăiți!... răspunse ecoul. Pascalopol dădu iar bici cailor, părăsind pe stânga roata și reapropiindu-se treptat de drumul bătătorit de căruțe. Brișca sări deodată, lovindu-se de un mal, căzu într-o albie și se ridică iar pe câmp. Dăduse de pârâu. Nu era decât o șerpuire de șanț mai îngust sau mai lat, în care prezența apei era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Moș Crăciun. Cristina își arată costumul de fîș tip cosmonaut și încearcă să-i explice Marei cum stă situația cu dreptul ei de coautoare. Bucuros de fericirea copiilor, Mihai așteaptă ca Adrian și Carmen să împingă săniuța la vale și bătătorește mereu între palme cîte un bulgăre de zăpadă, pe care îl aruncă aiurea. Cînd aude pe cineva la spatele lui, înțelege că trebuie să fie Tamara (a văzut-o pe Mara făcînd din mînă) și se întoarce. Un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și munții înconjurători.Astfel de case se construiau din pământ batut cu nuiele, așa numita paiantă.Practic see făcea un cofraj din nuiele sau scânduri , în care se punea pământul fărâmițat care apoi se uda cu apă astfel încât să se bătătorească mai bine și să poată rezista în timp. Un astfel de perete odată consolidat era greu de disetrus. Toamna, după terminarea lucrărilor agricole, începea munca torcătoarelor din sat.La războaie obișnuite de la sate, se Țeseau pături de lâna. Lâna provenea
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
multe. Știai sau nu că e în legătură cu Aglaia? — N-am știut deloc, se miră și chiar tresări prințul. Cum, ziceți că Gavrila Ardalionovici e în legătură cu Aglaia Ivanovna? Nu se poate! — De foarte puțin timp. În privința asta soră-sa i-a bătătorit drumul toată iarna, precum șobolanul a lucrat. — Nu cred, repetă prințul ferm, după câteva clipe de chibzuință și tulburare. Dacă ar fi adevărat, aș fi aflat. — Doar nu te așteptai să vină la tine, să se-arunce la pieptul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lumină, ca niște licurici, însemnînd case nevăzute. Drumul șerpuia cenușiu în beznă. În pârâu, din când în când, fulgera cîte-o lucire argintie. Deși n-a umblat pe aici decât o singură dată, Apostol avea impresia că merge pe o cărare bătătorită de mii de ori. Nu dibuia deloc. Pășea prin întuneric ca pe trotuar ziua în amiaza mare. Nu era obosit. În inimă simțea, ca o înțepătură, dorința de-a ajunge mai degrabă. Dar niciodată nu-i apăru în creieri întrebarea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
acela aveam să fiu singur toată viața. La cimitir, eram șase oameni: preotul, Ostrane groparul, Clămentine Hussard, LĂocadie Renaut, Marguerite Bonsergent - trei bătrâne care mergeau la toate înmormântările - și cu mine. Părintele Lurant rosti ultima rugăciune. Ostrane puse mâinile sale bătătorite pe lopată. Eu priveam peisajul, pajiștile care se întindeau spre Guerlante, costișa cu arbori goi și cărări cafenii și murdare, cerul acoperit. Bătrânele aruncară o floare pe sicriu. Preotul făcu semnul crucii. Ostrane începu să arunce pământ. Am plecat primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
alta. Zăpada a scăzut, s-a topit... Chiar pe pântece de m-aș așeza, n-aș putea săpa tunel. Adun, strâng de sub gardul dinspre Moș Iacob, acolo n-a atins-o Încă soarele; o iau, o mut, o clădesc, o bătătoresc, tipăresc, o, cu mâinile: să deie un fason de tunel. Ceva-ceva tot am făcut. Numai că e mai degrabă inel decât tunel; un fel de arc-de-triumf - am văzut În cărți: nici n-apuc să intru cu totul, că partea intrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pentru care mi-am lăsat mașina la scara ei, puțin mai Încolo de al doilea stîlp de telegraf (o lăsasem sub pretext că băusem, dar acum eram și mai și), Începuse să devină din ce În ce mai șubred. Am luat-o pe cărarea bătătorită de iarbă veștejită, scurtînd distanța dintre mine și fereastra lămîiatică. În cele din urmă, de la colțul clădirii 3, aproximativ treizeci și doi de pași... mi-am ridicat privirile... șirul de lumini - ochi de sticlă ce nu mai știau nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este, dar nu chiar plăcută... de una singură... Mă scuzați! Nu trebuia să spun asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care fata încă nu o preluase. - Încântată! Eu sunt Laura, se prezentă și ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
faptul că în Quebec, vajnicile blonde canadiene, cu umeri de sportive și sâni robuști stăteau la coadă la ușa băieților din echipa de atletism a Universității Laval (te las să ghicești singur proveniența lor). Cât despre studentul canadian, cu mâna bătătorită de la joystickul consolei de jocuri, acesta se ducea să moară puțin, depresiv și alcoolic la 20 de ani (cam 6-8 cazuri de sinucidere în campus pe sesiune). Gata, generalizăm și nu este politic corect. Mă întorc la scârbovnicul Bucarest, inepuizabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
înălța filoane de fum care desenează forme fantastice pe cerul fără pată. De pe omăt, mii de diamante prefac în sclipiri orbitoare lumina soarelui generos. Dora înaintează pas cu pas pe urmele lăsate de Dragoș. Pe drumul din centrul satului este bătătorită o potecă care îngăduie în sfârșit ca cei doi să poată păși alături. Înainte de a intra pe ea, Dragoș se întoarce și o privește îndelung pe Dora. Într-un târziu și ea îndrăznește să își ridice privirea. Lumina orbitoare face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu două ochiuri de geam, era aproape terminat. La mijloc trona un fel de cuptor făcut din pietre de îndemânatecele mâini ale celor trei femei tinere și puternice al căror ritm încercam să îl țin și eu. Pe jos am bătătorit frunze și iarbă care, uscate în lutul clisos, au devenit o pardoseală convenabilă. Copiii căpătaseră culori și prinseseră puțină carne pe oase. Colecția lor de plante se îmbogățise cu mănunchiuri parfumate de sânziene și cimbrișor. Minodora și Vasili au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care, la insistențele ei l-am băut și am adormit aproape imediat. În zorii zilei următoare, Gerhard a încălecat unicul cal al spitalului și a luat drumul spre Cingaly unde se găsea și o secție a "Gumzakului". Toată ziua am bătătorit din nou drumul până la poartă și înapoi. Spre seară Gerhard s-a întors, mai înnegurat decât plecase, și i-am scos cu greu câteva cuvinte din gură : "Cu greu am pătruns la căpitanul-comandant Antonov, care mă cunoaște. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și frumos; avea un păr negru... — Nu, răspunse celălalt, era bălan... dar, ce-i dreptu, voinic român... Cum s-a dus... parcă nici n-a fost! Apoi plecară. Cerul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dincolo de sîrma ghimpată, ci și să se pună la curent cu orice nouă activitate de pe aerodromul Lunghua. Scara ce ducea la balcoane era parțial blocată de bucățile de tencuială căzute din acoperiș, dar Jim se strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul sprijinit pe genunchi, savură pe Îndelete cel de-al doilea cartof. Sub el, arcada avanscenei fusese bombardată și transformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe cap prețiosul ișlic din blăniță de samur siberian, ignorând cu totul oglinda. PAGINĂ NOUĂ 4 La palatul lui Ienăchiță Văcărescu, beteala prinsă în brazii înalți de la poarta mare și grea licărea vesel sub ninsoare. Zăpada de pe alei fusese bine bătătorită cu maiul și apoi acoperită cu un strat de paie. Strădanie inutilă. Ninsoarea țesea de acum un nou covor de omăt. Numai fulgii care nimereau în vâlvătăile jarului din marile masalale de tombac suflat cu aur, înfipte printre tufele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]