511 matches
-
deasupra celuilalt Noimann. Cinicul și penitentul se târau În genunchi, unul În fața celuilalt. Fusese aceasta doar o scurtă iluminare? Galeria oarbă palpita În urmă. Drumul ales fusese unul ce ducea În beznă. Oare mai exista și un altul, mai puțin bătătorit? Acum Între bărbat și femeie se căsca din nou aceeași veche și mereu nouă prăpastie de carne. Biciuindu-se, stomatologul Paul Încerca să-și treacă armata de costume peste hăul căscat Între un eu și alt eu... Rochia Mathildei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amintea de curtea unei case la țară, o curte uriașî, un maidan aproape. Vara, bălăriile o podideau și o transformau Întro pădure de nepătruns (totul redus la scară, firește, dar și el era mic pe atunci), traversată de câteva drumuri bătătorite, poteci de lățimea a două tălpi desculțe puse una lângă cealaltă. Dacă În curtea aia creștea și vreo plantă cultivată de mâna omului? Îi e greu să răspundă la o asemenea Întrebare acum, când nu știe exact câți ani au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
senin. Se bucura că cineva luase o hotărâre fără ca el să fi dat un ordin. Calul său pornise spre nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit. Erau doar poteci făcute de animalele pădurii În căutare de apă proaspătă. Șuvoaiele pârâului se Învolburau mai jos, bolborosind printre bolovani. Pe ambele maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a trecut, fratele Petrea s-a stins din viață, revenirile mele în satul copilăriei s-au rărit, deși amintirile mă cheamă cu aceeași forță. Mă întorc cu emoție la fostul cuib părintesc în care am simțit pentru întâia oară pământul bătătorit al ogrăzii sub tălpile goale, unde am pipăit prima dată blana moale a pisicii, părul aspru al câinelui, puful fin al puișorilor, unde mi-am oglindit chipul în ochii mari ai vițelului și i-am mângâiat botul umed și rece
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu pielea bătătorită și-l imploră să-l scape de blestem. Charlie Privett-Clampe se trezește dis-de-dimineață, dornică să călărească devreme, înainte de a începe treburile zilei. Îl ia pe Bradywine la o plimbare rapidă și este deja înapoi, spălată și pregătită pentru chota hazri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aici. Face un semn spre stradă, spre Liniile Civile. Încearcă să imite felul de a vorbi al lui Privett-Clampe . — Plec, le spune. Mă simt foarte bine. Soldații rămân pe loc, privindu-l. Bărbatul de pe jos râcâie în praf cu călcâiele bătătorite. — Mă simt foarte bine. Plec. Chiar acum. Pran pleacă. Sergentul strigă în urma lui: — Ai grijă! Pran se întoarce și înclină din cap încercând să se stăpânească, să n-o ia la goană după primul colț. Dar imediat ce nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
șiragul său, continuându-și incantația, sub forma unui ritual în fața unei nișe din stâncă. În nișă, se află un altar plin de obiecte de tot felul. Tigvele în care se află resturile lipicioase ale libațiilor. Sunt acolo lame de cupru bătătorite, mănunchiuri de ierburi, un craniu de câine învelit în iarbă uscată. Nișa este împroșcată cu praf de cretă, sânge și bere de mei, ceea ce face dificil să vadă celelalte lucruri; briceagul, oglinda de mână, cutia goală de conserve și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sunt din ce în ce mai uimită de curiozitatea pe care o arată în legătură cu ceea ce se petrece între un bărbat și o femeie. Acesta are să devină blestemul lui An-te-hai. Privesc prin ceața dimineții cum sunt instruite gărzile imperiale. Sute de oameni mărșăluiesc peste noroiul bătătorit. Ei amintesc de niște broaște care sar pe un câmp de orez în timpul secetei. Aerul e rece și soarele mai are puțin până să răsară complet. Aveți grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să fiu lăsată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ar fi putut ține piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intră Inuchiyo, căutându-și soția, și îl văzu pe Hideyoshi. — Ăsta nu-i un loc în care să te primesc cum se cuvine. Înainte de orice, cel puțin scoate-ți, te rog, sandalele și nu mai sta pe podeaua de pământ bătătorit. Soțul și soția făcură tot ce puteau pentru a-l convinge să se urce pe podeaua de lemn, dar Hideyoshi refuză, vorbindu-le la fel de firesc ca înainte: Mă grăbesc foarte tare să ajung la Kitanosho și zău că acum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
parte celelalte informații din atâtea domenii științifice pe care le-ai abordat și care, în ultimă instanță, mi-au îmbogățit orizontul cultural-științific. Uitam să amintesc un lucru esențial: am constatat cu uimire că și eu am hoinărit pe aceleași meleaguri bătătorite repetat de mata. Și eu am străbătut locurile dintre Herculane - Râmnicu-Vâlcea și Făgăraș, am înnoptat și eu pe la stânile din munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului Capra din Făgăraș, am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe care nici la ei acasă nu le știau. Vara pe la ora 4 deja bătea în ușa fiecărui părinte și până la ora 7 când începea slujba în biserică toți trebuiau să lucreze în grădină. Duminica când slujea îi vedeam mâinile bătătorite, aspre și crăpate de muncă și obrajii roșii de la statul în soare și mă miram de devotamentul cu care îl slujea pe Dumnezeu, Cetățuiei și dădea ascultare starețului. La mormintele acestor părinți, noi, astăzi, ne găsim puterea și curajul de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
nostru și au început să-și încropească locuințe (colibe săpate în maluri). Oameni. Dar arătau altfel. Până în ziua aceea văzusem oameni cu chipul blând, cu zâmbetul întipărit pe buze. Nou-veniții ne speriau prin asprime și înfățișare. Erau duri, cu mâinile bătătorite, cu hainele transpirate și murdare, iar ceea ce era și mai înfricoșător la ei erau bărbile albe, încărunțite sau negre, care le treceau de brâu.Lipovenii. Așa îi numeau oamenii satului. -Nu vă fie frică de ei. Sunt și ei oameni
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îl luam la iazuri, ca să mă ajute să găsesc pești și țestoase... Vorbește mai departe și o trage la pieptul lui, strângându-i mâinile. Ea ține minte că încăperea avea tavanul înalt. Pereții de culoarea noroiului. Pe jos erau pietre bătătorite. Semăna cu spinarea unei țestoase uriașe. Îmi place acest chip, fața cu frunte plină. Un cap minunat. Un cap care, pentru Chiang Kai-shek, valorează milioane în aur și argint. Mă uit în ochii aceștia. Pupilele de un căprui închis. Formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îi atrase atenția un zgomot surd ce devenea tot mai intens pe măsură ce înainta, un zgomot monoton și constant pe care nu reușea să-l recunoască, dar îi amintea de zgomotul unei pietre uriașe lovite ritmic de o suprafață de pământ bătătorit. Traversă o amplă promenadă cu care părea că se sfârșește orașul și când trecu de linia felinarelor înalte ce se înălțau chiar la marginea nisipului, putu vedea la lumina lor plaja lată, la capătul căreia se spărgeau cu furie valuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Cine și-ar pune mintea cu nevasta aia de milițian? Blondă vopsită și cârlionțată artificial, ușor sărită de patruj’ de ani, înaltă și masivă, cu o constituție atletică întru câtva, de aruncătoare de disc, și cu palmele alea de caratistă, bătătorite, și cu falangele pietrificate de descinderile printre copii. În ruptul capului nu s-ar cruța, n-ai ce-i face, pasionată-n draci de munca ei, madam Trifu, mai cu milă, mai trageți naibii sufletu’ că tot banii ăia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lui, era cartierul nostru. Și la dreapta pornea o alee. Aceea nu mă interesa. De la monument începea parcul propriu-zis, teritoriul meu de hoinăreală. Acolo dalele de piatră erau rare și năpădite de iarbă și mușchi. Rămânea destul loc pentru pământul bătătorit și negru. Coroanele copacilor se răsfirau acoperind totul, și pe jucătorii de șah aplecați peste mesele de beton, și pe cei adunați grămadă în jurul lor. Jucătorii de șah erau mai fideli parcului decât mine. Oameni bătrâni, aveau timp. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Închis Înăuntrul ei pe Cagliostro, Într-o celulă fără ușă (se intra, pentru prima și ultima oară, printr-un chepeng din tavan), cu o ferestruică prin care condamnatul putea vedea doar cele două biserici ale satului. Pe patul de pământ bătătorit unde dormea Cagliostro și unde a murit am văzut un buchet de trandafiri, și mi s-a explicat că mai există și azi mulți adepți ai lui care merg În pelerinaj la locul martiriului. Mi-au spus că printre pelerinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scotea imediat din amorțire. După maximum trei săptămâni, musai se întorceau cu nașul la origine - doar nu erau nebuni să dea banii de cultură pe bilet. O lună de zile nu mai știa nimeni de ei. Când reveneau, aveau palmele bătătorite și accentul moroșan și mai puternic. Munciseră la coasă ori în construcții, iar acum se întorceau victorioși, îmbogățiți cu un sac de fasole, altul de cartofi și câte două sfori de usturoi. Blaturile de slănină erau aranjate în traiste precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ne privea de pe geam și ne făcu și-un semn cu mâna. L-am salutat și noi, cele mai multe zîmbindu-i dulce, bineînțeles ironic. Gemenele îi făcură și o reverență și-apoi pufniră în râs. De la foișor până la magazie era destul loc bătătorit ca să ne putem juca în voie. Acum era acum. În câteva minute trebuia să născocesc un joc interesant. Toată răspunderea zilei acesteia îmi revenea mie. Îmi suceam și-mi răsuceam inelul pe deget. Ce-aș fi putut să fac cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
rece, albastru, iar țiglele verzi de pe acoperișul Papucului scânteiau de parcă-ar fi fost ude. Boabele de rouă de pe iarbă sticleau în soare ca diamantele și urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se temea Alex. Pearl o convinsese pe Hattie să iasă afară și acum stătea în spatele ei, în pragul casei. Peste rochia-i cafenie purta un șorț, pe care ținuse să nu-l scoată când văzuse pe fereastră grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsești foarte plicticoasă. De ce crezi asta? Eu nu știu nimic. Atunci e în regulă, pentru că eu știu, totul. Dacă dorești să știi ceva, sunt în măsură să te lămuresc. Ești istoric? Da. Desigur, nu cunosc decât fapte și câteva idei bătătorite care aderă la ele. Cred c-ar fi mai bine să-i căutăm pe domnișoara Meynell și pe domnul McCaffrey. Prietenul meu se numește Tom, iar pe prietena dumitale o cheamă Hattie. Nu poți renunța la „domnișoara“ și la „domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
stăruitor. Hei, Neti! Neti se apropia cu pași mărunți, ușurică, parcă abia atingând pământul cu tălpile goale. Un băiat niciodată n-ar fi umblat ca ea. Îl auzise, iar acum îl și vedea. Veni drept spre el pășind de pe pământul bătătorit și încălzit de soare al aleii în iarba umedă și rece pe care Dragoș o cam tăvălise cu picioarele tot așezând la crengi verzi de jur-împrejur. Tu ai făcut casa asta? Dragoș o lăsă înainte. Trecură aplecați printr-un tunel
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum, unde să plece, prin iarnă? Pe parbriz căzuse promoroacă și el punea în funcțiune ștergătoarele în timp ce înăuntru începea să vină aer cald. Nu pot
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]