1,589 matches
-
i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
vinul, niciodată! Nu ai trăit de n-ai simțit, în cântecul păsărilor, o muzică a stelelor și nici inimă n-ai avut, prin crâng, de nu te-ai abătut! Nu ai trăit de n-ai simțit mirosul frunzei jeluite-n bătătură și nici de n-ai adulmecat mireasma primăverii-n arătură! Nu ai trăit de n-ai simțit, aroma sfintelor gutui îmbălsămând în iarnă, casa și nici de nu te-ai odihnit în fân, la coasă! Poetului la moartea sa Lui
SECVENTE IN ALB SI NEGRU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367358_a_368687]
-
și dătătoare de ordine. Proiectul noii societăți în loc să se clarifice, se destramă și se compromite singur. Greu de spus, dacă intenționat sau nu. Discuțiile ușor glumețe de la mesele foștilor analfabeți, ajunși patroni cu acte în regulă și Jeep-uri în bătătură, mi se par pasibile de binecunoscutul, celebrul gest al spălării mâinilor. Unii se enervează numai când citesc sau aud acești termeni, stânga sau dreapta, această împărțire dihotomică a unor concepții, în esență de viață, dar devenite opțiuni și strategii politice
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
durută, eu am rămas necunoscută și de mirare parcă mută... Atâtea întrebări fără răspuns, o Penelopa încă mai deșiră și toți în jurul ei se miră cât e de pură și fragilă. Nu inventez un rost acum, când tălpile au prins bătătură și timpul nu are măsură... din noi bucăți mereu ne fură. ------------------------------- Miracolul acesta încă-i viu din seva lui acum îți scriu dau mărturie îngerii de veghe, că-n fir de timp este o lege. foto sursa internet Camelia Cristea
MIRACOL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367440_a_368769]
-
pe câțiva chirpici din tizic. Tizicul era un material combustibil pe care părinții mei îl obțineau din dejecțiile de la animale, amestecate cu paiele de la așternutul așezat de tata, atât la vaci, boi, cai sau oi, cât și cel împrăștiat în bătătură , iar când grosimea stratului ajungea la 20-30 cm, se trecea cu tăvălugul tras de cai peste el să se taseze. Vara, după fermentare și evaporarea umidității din dejecții, se tăia cu un satâr special, în bucăți de 40x40 cm, care
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce mișcau în țărâna bătăturii, luându-le pe rând în plisc și înghițindu-le cu plăcere. Samson era curcanul care ne făcea masaj nouă, copiilor, pe spate. Ne așezam în mijlocul curții, cu burta în jos și el venea, se urca pe noi și ne bosolea
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
icoane pe perete spun ruga pe tăcute cu chipuri prea cernite nu vor să mai asculte în patu-n care clipa părea fără sfârșit s-a cuibărit destinul cu trup neregăsit fantome pe la praguri șoptesc povești din vieți la mine-n bătătură cresc astăzi doar scaieți nici soba nu-ncălzește la fel ca altădată nici fumul nu înalță povești grăite-odată pe prispa cu iluzii un putinei bătrân își plânge nemurirea făr-a avea stăpân grăbită închid ușa trecutul mă apasă privesc un fir
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]
-
înalță povești grăite-odată pe prispa cu iluzii un putinei bătrân își plânge nemurirea făr-a avea stăpân grăbită închid ușa trecutul mă apasă privesc un fir de iarbă nu-i mână pe o coasă să umple de lumină un colț de bătătură străbunii mei sunt îngeri au strigăte în gură plec capul în rutină mă copleșește dorul visez că voi fi înger și pun pe timp zăvorul Referință Bibliografică: casa cu amintiri / Carmen Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1499, Anul
CASA CU AMINTIRI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367775_a_369104]
-
frază putându-se întâlni în viața de zi cu zi în sute de variante: „Mă, io știu de ce ați vinit, da spuneți-mi ce vreți”! Ca tata Teofil vor fi scăpat din mână securea și dacii când și-au văzut bătăturile călcate de romani. Vor fi fost în istoria noastră multe juninci care au trebuit să uite drumul spre casa stăpânilor legitimi și să învețe drumul spre alte ocoale... Când mama Iuliana „l-a prins speriată de braț, plângând și strigând
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
și ne-au arătat apoi darurile aduse pentru noul născut. Un alt jalon al procesiunii religioase la care se încumetau credincioșii înaintea Crăciunului pe aceste meleaguri californiene și care deveniseră de peste 20 de ani un obicei al locului, într-o bătătură organizată ca un mic saivan unde se încălzeau la foc câțiva păstori, pentru ca nu mult după uzualele schimburi de binețe, un înger proiectat pe o pânză în spatele colibei să anunțe cu un glas sideral că Domnul se va naște în
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
sufletul celor morți, iar bărbații or să beie, Numa” doară patruzeci, de pahare cu vin, mici Și-o să mînce toată lumea, unși cu miere, mucenici! Cîrceie - lanț scurt, gros, cu zală pentru prins lemne mari; bobotaie - foc cu flăcări mari; ocoale - bătătură; coace - plăcinte din apă drojdie și făină coapte în ulei. Referință Bibliografică: Patruzeci de sfinți / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2260, Anul VII, 09 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cornelia Neaga : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PATRUZECI DE SFINȚI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368784_a_370113]
-
la noi, la români! A reușit să se înalțe la cer, așa simte el românul, cu curul... Sunt sus de tot, peste toți și pe voi vă văd mici și umili. Eu, nene, mi-am lepădat tălpile crăpate din colbul bătăturii și al uliței, apoi m-am și purificat pe asfaltul impecabil al autoband ulilor românești. România miroase a noi, uni zic: " a oi și-a capre", sunt dejecții, torente, burniță și barbarie scuipate peste Daci, și, acceptate de noi actualii
CA LA NOI, LA ROMÂNI! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363604_a_364933]
-
Stoica și viitoarea ei soacră, lucru la care nici nu se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler[4], au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
anul de ucenicie, unde muncea opt ore într-un atelier de pe bulevardul Carol, lângă „Botul Calului” cum îi spuneau clienții bodegii din intersecție. Stătea soldatul în gheretă și-i păzea de credeai că cine știe ce unitate militară importantă era acolo. Avea bătături în palmă de la pilă, de nu-și mai simțea mâinile de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler[7]. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu aveau nici o grijă. Apă aveau la teică, grăunțe primeau seara și dimineața, doar câte o râmă mai puteau să găsească și ele ca desert, sau câte o gâză rătăcită
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
buruienile și mă arăta cu degetul că sunt leneș. - Mi-a venit până la poartă, s-a uitat prin uluci, doar să vadă ceva de care să râdă. Pusesem mâna pe cazma, scosesem un pui de vișin care răsărise chiar în mijlocul bătăturii și pe care l-am plantat mai departe. Eh, pentru gropița aia de o palmă pe care nu o mai astupasem, a fost în stare să-mi spună în față: - Ai săpat în curte, la fel ca ăia proștii care
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364593_a_365922]
-
sistem autopoietic, care nu poate funcționa în afara unei relații dialectice între ordine și dezordine: ” Ne liniștim în ceasul de noapte întârziat/Dând peste cap licoarea fiartă-n oală,/Aflând că spaimele ce crud ne-au scuturat/ Erau în noi, iar bătătura-i goală” (Viscol). Mizele celor 57 poeme din cuprins se regăsesc din plin într-o zonă indistinctă, în care interioritatea se manifestă fulgurant și inconsistent. Suntem purtați într-un univers lent, subteran și colcăitor, aflat de asemenea la limita dintre
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
2)iertarea celor cărora noi le-am greșit, 3)iertarea de sine, 4) iertarea păcatelor și a greșelilor de către Dumnezeu. (17) Greșiților noștri le iertăm greu. Sau dacă iertăm nu uităm. (Și iertarea fără uitare e ca și cum nu ar fi, bătătură fără câine, gură fără dinți). Ne iertăm și mai greu pe noi înșine. Și această ținere de minte otrăvește. Spre a dobândi pacea lăuntrică trebuie să ajungem prin căință, dincolo de căință: la a ne ierta. Cel mai greu ne vine
O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A LUI NICOLAE STEINHARDT de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349628_a_350957]
-
tapetul luna vibrează peste case spartane răscoală de fulgi, de suflete pierdute intră și ies din case albastre la galop, persoane apretate pe ață, oarbe cu mâini efemere, fantome electrice măscărici adormiti în lumi ferecate Iarna II Albul mărșăluiește în bătătura cea veche zăpada se sfărâmă în himere de plumb voci se fac auzite în foișoare și ziduri la banchetul fantastic țurțuri atârn-apretați la Poarta de la Răsărit în Turnul de Veghe turniruri de sărbători la fântana cântătoare, înghețată în curtea castelului
POEZII de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350291_a_351620]
-
noapte? Auzi păianjeni văduva-neagră sugând vlaga pomilor la umbra lor născătoare? Auzi cum țărna se întoarce pe dos? Cum livada Domnului Ion se preface într-o gaură neagră? De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Cavalerii mărșăluiau în bătătura cea veche castelul se sfărâma în himere de plumb Vânătorii de găini plantaseră foișoare de grâu voci și semințe și crengi de măslin enclavă de putori de o putreziciune fină La banchetul fantastic Masca Principesei atârna apretată la Poarta de la
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
autenticitatea. Așa că, dacă aveți șansa să-l vedeți la vreo lansare , nu-i ratați ”recitalul”. Fragment edificator:”Femeile sînt urîte cînd se fac frumoase. Să privești o femeie care se epilează, se pensează, își taie pielițele de la unghii, își scoate bătăturile ori efectuează vreuna din cele zece mii de operații curente necesare pentru înfăptuirea miracolului frumuseții feminine, mie unuia mi se pare deplasat. E motivul principal pentru care mi-e cu neputință să pricep ultima modă în materie din minunata noastră capitală
”UN ROMAN DE RAHAT”-ADRIAN SUCIU de DALELINA JOHN în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350426_a_351755]
-
cu pietre în luceferi Și-n poporul tău român, Sau sunt sămânță aruncată, Venit la pradă de-un păgân Ce a-ntinat o biată față? Și pește secole apare Primitivu-i iz de ură, Umplând totul de putoare, Chiar la tine-n bătătura. Sau e zdreanța împuțita De o mană mișeleasca, Pește gardu-ti azvârlita, Ce-avem sfânt, să pângărească ? Să te-ntrebi e treaba ta, Ca de-aia ești și unde ești. De nu te-ntrebi și-a fost așa, Mă faci sa
TU CINE ESTI? de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349184_a_350513]
-
cu o sapă, șarpele părea mai degrabă plictisit decât speriat, a pornit agale să treacă pe sub gard, ceea ce i-a dat posibilitatea vărului să-l taie cu sapa iar coada lui a mișcat până la apusul soarelui. O fetiță lăsată în bătătură să mănânce lapte fiert cu mămăligă, a auzit-o mama ei care avea alte treburi: Mâncă și micați, mâncă și micați - dumicați evident. S-a apropiat mama să vadă cu cine vorbește fata și a văzut un șarpe atras de
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
bine răsucite. În schimb puteam să fac coșuri mai mici, panere, ghiozdane din foile de porumb de la depănușare că acestea trebuiau doar să fie ușor umezite și să-ți pregătești forma dorită din scânduri. În rest,: împletești, bați cuie, urzeala, bătătura și continuai țesând, ținând strâns, tăind mustățile și terminând de regulă cu baierele care trebuiau să fie ceva mai groase. Erau bune pentru orice, chiar pentru cărți să mergi cu el la școală. Aduceam din zăvoi și taulă pentru târnurile
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
două iepe negre cât a putut de repede și a tras căruța în fața porții. - Moare, fă, a zis către moașă o babă pripășită pe acolo, simțind cumva că e rost de colivă. - Uș cotoroanțo, ieși din curtea mea, altfel târnuiesc bătătura cu tine. Fir-ai a necuratului, ieși fă, piază rea, urla Nicuță la babă, după care i-a tras un picior, cu bocancul ăla mare al lui. - Tot moare bă, tot moare. Și chiar dacă scapă și naște, copchilul ăsta-i
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]