32,586 matches
-
Adevărul e slab. O poveste inventată care stă în picioare e de o mie de ori mai valabilă decât una adevărată, dar șubredă din punctul de vedere al narațiunii.” (p. 203) Numai că nu e vorba de povestirile însăilate ale bătrânului centenar, ci de discursul romanului în întregul lui care presupune mai mulți naratori și, implicit, cadre și perspective multiple. Prima parte, introducerea în arhitectura acestui roman, construit pe pretextul și cu ajutorul unui jurnal, este un eșec. O serie întreagă de
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
Ne uităm în Timp ca prin capătul mic al ocheanului; unghiurile de fugă se adâncesc și dau o alură nobilă peisagiilor.” (p. 254) După un început greoi, romanul își găsește pe parcurs un ton mai potrivit și, pe alocuri, relatările bătrânului Ozias sunt captivante. Probabil, cei care îl cunosc mai bine pe Ion Vianu vor depista în această carte și câteva elemente de autobiografie deghizată, dar asta este deja o altă poveste. Ion Vianu, Caietele lui Ozias, Postfață de Matei Călinescu
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
ridicat de trei ori la rînd! (microcosmosul reproduce macrocosmosul: aceeași e relația dintre televiziune și evenimentele planetare) A doua zi Înainte de Înviere. Cuscrul diabolic îi ia pe tineri la mare; “vă urez la amîndoi un Christos a-nviat anticipat”, le spune bătrînilor rămași acasă. După ce și-a înmormîntat un fiu, Niki realizează, difuz, că își pierde și fiica. A treia zi Ca o presimțire stilistică, un preludiu figurativ al viitoarei crime: Niki și Flo, față în față: colonelul cu un ciocan în
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
rîuri, descoperă într-o zi sub apă un bărbat în vîrstă purtînd pe piept, cu un lanț petrecut în jurul gîtului, o tăblie cu inscripția Hier Himmel - Aici cerul. Mirat, străinul îl întreabă pe cel aflat sub apă: Cum adică cerul? Bătrînul dă din umeri și arată inscripia de pe tăblie... Filmul cineastului german începe însă cu imaginea grotescă, macabră, a unui monstru-dragon, scos din decorul iarmaroacelor, imagine proiectată pe un fundal soror, un leit-motiv, reamintindu-ne deopotrivă de muzica din manej și
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
era abrogată. Să citim ce trebuie în discursul istoricului latin, modelator al comportamentului social european. Ei bine, aborgarea legii Oppia, aplicată sever timp de două decenii, s-a obținut după un adevărat spectacol oratoric susținut în contradictoriu de Cato cel Bătrân și Valerius Potitus. Totul ar putea fi o lecție pentru legiuitorii noștri de astăzi, care ignoră tot ce s-a întâmplat înaintea lor. Pierderea e a tuturor, și a celor amorali care fac legea și nu o respectă și a
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
scurtează taclaua cu tine și îți promite că te mai caută. Deunăzi, îi telefonez la Bacău lui Sergiu Adam, să-l întreb cum se mai simte după infarct. Sergiu e un om de o seninătate uneori enervantă. Infarctul? “Un semn, bătrîne, un simplu semn!” Trecem la ale literaturii. Cu optimismul păgubos al moldovenilor pățiți, îmi spune că a mai publicat și el o carte. N-a luat nimic pe ea, dar nici n-a trebuit să plătească să-i apară... Sergiu
Birul pe talent by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13291_a_14616]
-
potențial prieten) să scoată la un moment dat o carte proastă. Ce face atunci criticul? Menajează autorul pentru a-și păstra prietenul sau spune adevărul, cu orice riscuri? Amintiri și portrete literare este o carte de suflet care demonstrează că „bătrînii” criticii literare mai au încă multe lucruri de povestit. Din atenta lor ascultare tinerii cronicari de azi ar avea numai de cîștigat. Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Editura Eminescu, București, 2003, 276 pag.
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
formă benignă de didacticism, de demonstrativism, minează și Bunicul s-a întors la franceză, avînd drept temă chestiunea spinoasă a recuperării trecutului, pe care toți l-ar vrea ținut la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i cere bătrînului să-și scrie cartea în franceză, în speranța că-l va descuraja, și nepotul care-l crede senil definitiv, și bătrîneii din parc, prea puțin dispuși s-asculte „perorații” revizioniste în limba lui Robespierre. Cu totul alta e atmosfera Istoriei
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
tabloul bizar pentru care ea îi pozase, tablou care ar fi putut ascunde un tâlc mai mare sau care ar fi putut fi nodul semnificațiilor din roman. În schimb, dialogul uneori viu și antrenant sau povestirile despre lumea veche a bătrânilor de la țară arată disponibilități nu îndeajuns folosite. Deși debutează în forță, cu două cărți și cu o activitate susținută în revistele de literatură de pe net, Cornel Mihai Ungureanu deocamdată doar promite. N-ar strica să-și propună și să încerce
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
nu i se pot aduce rezerve critice serioase. Subiectele prozelor sale sunt, în mare parte, comune și decupate din cotidian, sunt scene de viață autenticiste, majoritatea fără tramă: istorisirile unui copil, o relație, o conversație dintre doi tineri, viețile unor bătrâni... Dincolo de frazarea fără cusur și ușurința cu care alternează vocile narative, Sorin Catarig este un bun observator de detalii și, mai ales, sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
reînvie arte și maniere de mult uitate - Școlile pentru Plimbare (cu sau fără baston), Școlile pentru Plecăciuni, Reverențe și Sărutatul Mîinii, Școlile pentru Evantaie, Școlile pentru Insulte și Școlile pentru Onoare. Instructorii de scrimă s-au trezit cu clase supraaglomerate. Bătrînul general Victor Gonzel, autoritatea supremă în domeniul folosirii corecte a pistolului cu încărcare la țeavă, a oferit îndrumări zilnice pentru cincizeci de curteni aspiranți. Pépin a privit consternat toate aceste pregătiri. O delegație venită cu propunerea înființării unei companii de
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
formele cu aspirație sînt atribuite, invariabil, graiurilor muntenești, în parte și unora ardelenești. V. Rusu, în Graiul din Nord-vestul Olteniei, 1971, arată că „h protetic” e frecvent, în haripă, homidă etc.; informatorii precizează însă că respectivele forme sînt folosite de bătrâni și femei: „acuma nu le mai zice hăripi, că rîde lumea” (p. 97). În notele la Țiganiada, editorul Florea Fugariu adopta o poziție polemică extremă, negînd valoarea de diferențiere a fenomenului: „De reținut că toate fonetismele cu h reprezintă o
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
au făcut niciodată — rapoarte limpezi privind costurile unor astfel de desanturi demne de maharadjahii plesnind de bogăție din „O mie și una de nopți”. Dar e sigur că măcar întreținerea și hrana pe-un an de zile a căminelor de bătrâni se evaporă pe diurnele grase ale sepepiștilor și-ale inevitabilelor sugative ce roiesc în jurul oricărui centru de putere. Că banii irosiți doar pentru a ne arăta ce frumos și deștept prezident avem ar putea să meargă în sănătate sau în
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
se mai înșurubează în creier Anticristul ăsta! Bine că de problemă s-a ocupat și Nietzsche, ceea ce mai atenuează din păcat... Și mai departe: din jurnalele Tv reiese că, din cauza traducerii sintagmei (Hi-hi-hi! se aude un inexplicabil râs homeric), unii bătrâni mor de foame, tinerii se îndoapă cu droguri, o parte din containere au fost transformate în maternități, zeci, sute, poate chiar mii de tone de motorină dispărute dintr-o conductă probează sclipitoarea inteligență a românilor atunci când e vorba de mârșăvii
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
cu o soluție, femeia nu s-a lăsat: “Am o soluție. Mă primiți în audiență și v-o dau.” De la piață, premierul a făcut următoarea haltă la Sediul Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Timișoara unde îl așteptau cățiva bătrîni la intrare: “Să nu-mi spuneți că pensiile sînt mici!” le-a luat-o înainte Adrian Năstase.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
la noi în Balcani/ emblema ei e șoricul de porc// stau la fereastră și privesc țurțurii de ghiață/ iată-mă iarăși în colivia copilăriei/ cînd mîncam compot de prune afumate și doream/ să ajung ofițer de marină// acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet/ sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet/ nu eu mi-am ales o asemenea meserie stupidă/ sînt victima parcelor// orătăniile dorm de mult/ amintirea se spulberă și apa îngheață// în soba mea țărănească focul e-o
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
În același iunie torid din vara lui 2000, autoarea ajunge la Ioan Spânu, cel de-al patrulea povestitor, a cărui istorie de viață o aflase mai înainte, de la ceilalți interlocutori. Nu e nevoie de nici un pretext, de nici o întrebare, ca bătrînul să înceapă să spună, cuminte, cu vocea calmă, dar plină de forță, cum a „pietrecut în Războiu’ cel Mari...“, cum a ajuns la Odessa... Și ce o uimește pe autoare e faptul că Ioan Spânu vorbește ca și cum n-ar povesti
Povestea altor copilării by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13378_a_14703]
-
sonor. Regia și-a asumat în concepție o prezență masivă a baletului (Enescu nu a compus decât câteva minute, “dansul păstorilor” în tabloul 1). În fapt, coregrafia semnată de Francisc Valkay, el însuși foarte bine în rolul creat de regizor, bătrânul tăcut contemplând, dintr-un alt timp, o experiență a vinovăției involuntare care pândește etern destinul uman. Dar vocabularul coregrafic, figurile aici minimal expresive ale dansului academic sunt în permanentă divergență cu flexibilitatea ritmurilor, cu suplețea evoluțiilor armonice, cu provocările solo
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
razele lunii preasfinte. Se mișcă-un mormînt, și un altul apoi: Apar un bărbat și-o femeie în noi Și albe cămăși ce atîrnă. Se-ntind și nu vor să mai steie cuminți, în horă se rînduie glezne De tineri, bătrîni, cerșetori și de prinți, Dar dansul sub văluri nu-i lesne. Și, cum de rușine aici nu mai pot, Cu toții se scutură,-și leapădă tot Și-s movile albe de giulgiuri. Picioare ezită, sar coapse acum Și toți în mișcări
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
cur și găsește acolo cîte ceva. Dacă aș ști asta. Aș putea să mă bucur de muscă cu sentimentul plenar că am grijă de ea. Eu, în situația mea mizerabilă, un binefăcător. Uneori musca mă privește. Ochii ei spun: Ei , bătrîne? Totu-i O.K.? - Ochii mei spun: Hallo, fato, cum merge treaba? Cum de m-ai găsit? Uneori, cînd lîncezesc așa fără nici un gînd, îmi apare în față sexul unei femei. Nu mai știu cum o cheamă pe femeie. îi
Hans Joachim Schädlich - Musca e întreținuta mea by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/12013_a_13338]
-
ține din nou companie lui Bacovia. Stăruitor în detalii, Constantin Călin ajunge la concluzii incitante, aforistice, despre percepția bacoviană a timpului, chiar dacă invocă explicații prozaice, din zona biograficului și a geograficului: "Un ins epuizat prematur, Bacovia percepe timpul ca un bătrân (l-au îmbătrânit eșecurile și celibatul prelungit), locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră. Pentru bătrâni, provinciali, ânordici> timpul trece greu, âmonoton și chinuit>. Sentimentul de âtârziu> le modifică atât ritmul mișcărilor, încetinindu-le, cât
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
chiar dacă invocă explicații prozaice, din zona biograficului și a geograficului: "Un ins epuizat prematur, Bacovia percepe timpul ca un bătrân (l-au îmbătrânit eșecurile și celibatul prelungit), locuitor al unui târg de provincie dintr-o regiune cu climă aspră. Pentru bătrâni, provinciali, ânordici> timpul trece greu, âmonoton și chinuit>. Sentimentul de âtârziu> le modifică atât ritmul mișcărilor, încetinindu-le, cât și valorile afective ale cuvintelor care se referă la timp" (p. 81). De nenumărate ori, temele și motivele bacoviene sunt integrate
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
de dl Tiberiu Avramescu, vechi prieten și coleg statornic la Editura Minerva. Volumul se intitulează simplu, ca și celelalte culegeri de articole, Medalioane de istorie literară (1999-2001), și are 730 de pagini, arătând marele efort intelectual și documentar depus de bătrânul cărturar, demn de cel mai înalt respect. Dl Tiberiu Avramescu a făcut o muncă exemplară de editor profesionist, ca un gest de ultim omagiu. A adăugat articolelor lui Z. Ornea o introducere explicativă, un foarte util tabel cronologic înfățișând sobru
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
al fixării anului 2007 ca an al integrării depline. Ce este Europa, dincolo de expresia geografică? Există un "spirit european" și cum se manifestă el? De ce trebuie, după o istorie zbuciumată ce avea ca țintă formarea statelor naționale, să se transforme "bătrânul continent" într-o entitate unitară pe toate planurile și din toate perspectivele? Cum se va realiza o asemenea întreprindere și ce consecințe va avea pentru grupurile etnice implicate, grupuri deosebite cultural, religios, economic? Cât de extinsă ar trebui să fie
Ce înseamnă Europa? by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12081_a_13406]
-
acest fel, ce par convingătoare așa cum pare de bun simț și rezonabil totdeauna scepticismul, de orice factură ar fi el. Și la noi, la Contemporanul - Ideea europeană, sectorul deficitar este cel al criticii; bineînțeles, vina e a noastră, plătim mizerabil! "Bătrânii" s-au îndepărtat mai mult sau mai puțin de critica curentă - dar nu-i surprindem publicând monografii sau lucrări de sinteze atât de necesare azi, măcar prin imitație a pieții literare franceze ce abundă de astfel de lucrări, pe teme
Starea criticii literare, azi by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/12101_a_13426]