968 matches
-
măcar și pentru o clipă!”. Sprijinit de brațul tânărului, bătrânelului îi veni aproape să leșine, căci poarta era întredeschisă. Pe aleea înzăpezită ce ducea spre ușa de la intrare, se vedeau urme de pași. „Sigur m-au călcat hoții!”, își zise bătrânelul, în gând. Dar, nu de hoți îi era frică, sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil și, în afară de un câine și o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
sigur n-ar fi avut ce să ia, căci era umil și, în afară de un câine și o pisică, nu avea nimic. Tânărul de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
de lângă el ridică găleata și o așeză pe holul întunecos de la intrare, pe un taburet. Ținându-l pe bătrânel de mână, îl împinse către odaia din spate, unde se retrăsese de gerul de afară. Deschise încet ușa la cameră și bătrânelul amuțise. Odaia era caldă, focul își arăta limbile roșietice, prin zăbrelele portiței de la sobă. Pe perete, candela era aprinsă, împrăștiind în jur pace și liniște. Masa de la perete era gătită deja de sărbătoare și bucatele aburinde stăteau frumos aliniate! Mirosea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
odată. Se trezi buimac, luat pe sus de feciorul său cel mare - Nicolae. Erau cu toții acolo - copiii și nepoții săi, care veniseră de departe, să-i facă o surpriză, chiar de ziua lui. O putere de neimaginat îl cuprinse pe bătrânel. Uitând pentru o clipă de copii, el căută cu privirea pe tânărul care-l însoțise. Alergă încoace și încolo ca să-l găsească! Dar, în zadar! Ajungând la ușa de la intrare, zări dincolo de poartă silueta unui bătrânel, îmbrăcat în haină de
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
neimaginat îl cuprinse pe bătrânel. Uitând pentru o clipă de copii, el căută cu privirea pe tânărul care-l însoțise. Alergă încoace și încolo ca să-l găsească! Dar, în zadar! Ajungând la ușa de la intrare, zări dincolo de poartă silueta unui bătrânel, îmbrăcat în haină de arhiereu, ce se depărta prin neaua sclipitoare. Avea în mână un toiag mare, cu o cruce în vârf, iar fața îi strălucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o păstra în camera din față
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
depărta prin neaua sclipitoare. Avea în mână un toiag mare, cu o cruce în vârf, iar fața îi strălucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o păstra în camera din față. Abia atunci, cu lacrimi mari în ochi, bătrânelul realiză: „Era El ... era chiar Sfântul Nicolae! Venise să-l ajute, să-i aducă din nou pe copii aproape, să-i pună belșug pe masă. Venise să-i spună: LA MULȚI ANI ... NICOLAE!” După ce-l petrecu pe sfânt cu privirea
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
un om de 72 de ani decât anost? Nici nu e grav. Nici idioțenia nu este o boală întotdeauna. Vezi IDIOTUL lui Dostoievski, cel mai bun roman citit de mine vreodată. Un individ de vreo 27 de ani mă numește bătrânel necunoscut, el însuși fiind un anonim. Eu am avantajul că nu mai pot fi un ratat. Tot ce s-a putut rata, s-a ratat. Rău este când un tânăr se ratează. Mai am un exemplu și termin. Un bun
RESPECTĂ-ŢI APROAPELE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363302_a_364631]
-
să-l vezi, și-ai să-l și cunoști! Când auzi răspunsul străinului, Mitru se supără pe loc. Nu-i convenea deloc ce se întâmplă. Era convins că acesta îl lua peste picior, vorbindu-i așa. Și pe deasupra, faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
tocănița de ceapă cu pasăre, varza și cartofii și așa mai departe. Carnea de porc sau vită se găsește mai rar, nu este măcelărie să te poți aproviziona. Eu mai mergeam la oraș și cumpăram de la hală pește și carne. Bătrânei îi aduceau copii, mai ales fiul, că doar conduce un ditamai restaurantul. O vizitează săptămânal câte unul dintre ei. În timp ce coborau treptele magazinului, s-au oprit la telefonul public să o sune pe Maria. Încă era la vilă. I-a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior și privesc pe ferastră. Sunt în Brașov, supranimit, pe drept, Regele orașelor din România (așa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior și privesc pe ferastră. Sunt în Brașov, supranimit, pe drept, Regele orașelor din România (așa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
sau singuri, pe aleile parcului, încercând în același timp o eliberare de energiile negative acumulate peste zi. Cred că ațipisem. Am tresărit, am deschis ochii și primul lucru care m-a frapat a fost semiîntunericul care mă înconjura. Al doilea, bătrânelul astenic cu barbă albă de lângă mine. Când apucase să se așeze ? Și de ce alesese tocmai banca pe care eu stăteam, când erau atâtea bănci goale împrejur ? Cu toate astea, simțeam ceva extrem de familiar în privirea lui, care mă ațintea fix
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
barbă, unul o avea albă, celălalt încă neagră. O doamnă frumoasă coboară ca o prințesă. Nu putea să facă parte din acest peisaj, în niciun caz. Bărbații au intrat, printre ulucii de lemn, în curtea pustie. Ajunseră în fața casei. Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
Bărbații au intrat, printre ulucii de lemn, în curtea pustie. Ajunseră în fața casei. Doi bătrânei, un moșuleț și o babă, stăteau întinși pe prispă, amețiți de băutură. Duhneau a tutun și a rachiu ieftin. - Sărut mâna mamă! Sărut mâna tată! Bătrâneii abia au putut să deschidă ochii. - Ai greșit poarta, domnule dragă! Oricum, rachiul l-am gătit, nu am cu ce să vă servesc, răspunse bătrânul cu vocea hodorogită de mahorcă, ridicând pălăria găurită de molii de pe ochii încețosați. - Sunt eu
ŞI TOTUŞI... SÂNGELE APĂ NU SE FACE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367396_a_368725]
-
are farmecul unei corăbii între atâtea vapoare, niște ferotenii lipsite de personalitate. Navele de astăzi nu se mai prea deosebesc unele de altele. Parcă-s făcute la presă!... Râsese prelung după observația sa, ca de o glumă bună. Era un bătrânel ceva mai scund, dar vânjos, cu o pilozitate pronunțată pe piept și pe umeri, ochii săi mici, apropiați, căutau sfredelitori de sub sprâncenele stufoase, ridicate mefistofelic în sus către tâmple. Își proteja de soare capul pleșuv cu o batistă înnodată la
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
Vapoarele dispar în unități de flotă Ferească Dumnezeu să ne-arătăm mânia! Ce e atât de mare , că nu există cota Din trenurile țării dispar mii de vagoane Le-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palate În timp ce bătrâneii cerșesc printre peroane Au palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coate V-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge ... Citește mai mult SĂ NU UITAȚI NICICÂND: AICI E ROMÂNIA! Ne-ați dat pământul țării și ne-ați vândut avereaIar
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
află-n RomâniaVapoarele dispar în unități de flotăFerească Dumnezeu să ne-arătăm mânia!Ce e atât de mare , că nu există cotăDin trenurile țării dispar mii de vagoaneLe-ați dat la fiare vechi și v-ați făcut palateîn timp ce bătrâneii cerșesc printre peroaneAu palmele zbârcite și sunt zgâriați pe coateV-am dat petrol, finanțe, acum lațul de strânge... VII. SĂ NU TAXAȚI ICOANA..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014. Ne-ați omorât cu
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior și privesc pe ferastră. Sunt în Brașov, supranimit, pe drept, Regele orașelor din România (așa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case, în care suntem găzduiți!). Mă aflu la punctul zero al minunatului oraș, de la poaele de Carpați, mai precis lângă muntele Tâmpa. Coamele verzi de brazi înfiorează firea, îmbie gândul, mângâie inima. Iar cerul este pictat cu albastru
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
termine căpreala lui Ilie și eu am intrat zâmbind înapoi în post și gândindu-mă: „ Ce figuri?! Doamne, ce figuri!” ACCIDENTUL Într-o dimineață mă pomenesc că intră în biroul meu nea Ilie (zis Lișcă) al lui Pecingine . Era un bătrânel simpatic, gârbovit de cei 93 de ani pe care îi căra în spinare, care avea o barbă lungă și albă ca patriarhii biblici. Era hâtru la vorbă și înțelept: la două, trei vorbe te atingea cu un proverb sau cu
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
era de acum cea mai bună scuză pentru a refuza invitațiile la cină. Când a făcut un împrumut la bancă să-și cumpere Fordul se credea cea mai fericită femeie. A făcut primul drum acasă, la părinți. Și-a îmbarcat bătrâneii în eleganta mașină și n-a oprit decât la mănăstirea Văratec. Simțea ca tot ce are mai scump pe lume sunt tot părinții. A sfințit mașina și a mai citit pentru cine știe a câta oară versurile dăltuite în crucea
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
ceea ce face cel cu care conviețuim: familie, colegi de școală, de serviciu, colaboratori ocazionali. Cât de falși suntem. Într-un tren Rapid ascultam istorisirea a două doamne, trecute cu mult peste patruzeci de ani. Înconjurat de patru femei și un bătrânel nostim, pus pe glume, răsfoiam o revistă. Însă, când povestea de viață a aceleia, care stătea în dreptul ferestrei în direcția opusă mersului trenului, începuse să atragă atenția, liniștea se așternu peste întreg compartimentul. Își depăna cazul cu voce tare întoarsă
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
florale din marmură albă, la arcadele ferestrelor, prinsă în cercul unei grădini de flori, se prezenta maiestuoasă, dar nu atât de primitoare. Două uși din lemn negru, se dădură la o parte în momentul apropierii celor două femei. Vocea unui bătrânel uscățiv le atrase atenția: - Jupâniță, sunteți așteptată. - Eu!?, se miră Ana privind-o pe doică. De unde știe jupân Cristoroceanu că vin la dumnealui? - Jupân Cristoroceanu știe tot ce se întâmplă în acest oraș și, mai ales, despre sosirea unei persoane
MĂRGELELE DIN CHIHLIMBAR (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366889_a_368218]
-
Mitică s-a oferit să-l ajute și l-a eliberat pe bietul om de povară. Deși aflase că până la casa omului mai erau câțiva kilometri buni de parcurs, n-a dat înapoi și a continuat să-l ajute pe bătrânelul evreu. „Mike, vrei să cumperi casa asta?” - au fost cuvintele bătrânului imediat ce au ajuns la destinație. Mirat, nea Mitică i-a spus că el nu are bani pentru așa o casă. Evreul însă nu s-a dat bătut asigurându-l
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
Da' cu o mașină mică, ar fi fost mai bine, maică, a zis bătrâna doamnă fără să se adreseze cuiva anume. - Lasă, vezi de treabă! Ar fi costat mult aia mică, mamă, a intervenit o altă femeie de pe scaunul din dreapta bătrânei, dând din mână a pagubă. Ajungem repede, s-a simțit ea obligată să aducă puțină alinare când a văzut mișcarea de nemulțumire a mâinii care strângea în neștire batista mototolită. De, maică... dacă n-or fi bani nici în casa
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
și câtă în ochii mei, Blând ,fiorul să-i aducă amintirea fetei ei, C-a plecat în țări străine,iar inima i-a secat, Omul ei din asta lume de curand a fost plecat... Flori de câmp i-am dat bătrânei,un buchet de amintiri, Ochii ei sclipeau de lacrimi,iar în flori sclipeau văpăi... Referință Bibliografica: UN BUCHET DE AMINTIRI / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2305, Anul VII, 23 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana
UN BUCHET DE AMINTIRI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368598_a_369927]