592 matches
-
dădeam o mai mare atenție decât, de pildă, șifonierului. Sensibilitatea duduii Sofica mă umplea de sfiiciune, mai ales atunci când ne privea cu zâmbetul unor amintiri duioase din vremile apuse. După protocolul întâmpinării, o zbugheam repede la zbenguielile mele. Și totuși bătrânica asta intrase în liniștea și bucuriile simple pe care le-am avut atunci. Nici n-am știut când a murit. A dispărut pe nesimțite, ca o adiere, ca o umbră a copilăriei mele. ALEXANDRU ARȘINEL Nu, nu e vorba de
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
compoziție care era George Popovici, maiestuoasa Ani Braesky, Margareta Baciu, artistă a poporului, comicul Ștefan Dăncinescu, inegalat în Revizorul lui Gogol, Constantin Sava, Ion Lascăr, Nicolae Șubă, Remus Ionașcu, fratele marelui penalist Traian Ionașcu, Marioara Davidoglu specializată în roluri de bătrânică, Nicolae Veniaș, Al. Blehan, Eliza Nicolau, Alfons Radvanski, blonda Virginia Bălănescu care a reușit până la o vârstă înaintată roluri de ingenuă, diva scenei ieșene, Puica Stambuliu, Ion Schimbinschi memorabil ca interpret al personajului Al. I. Cuza, alcătuiau o trupă atât
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trudea la ecarisaj. Chiar așa a și fost: profesorului și scriitorului Chelariu i s-a oferit, la ieșirea din pușcărie, un unic loc de muncă: la ecarisaj. După moartea remarcabilului intelectual iconar (autor de proză, eseuri, teatru, poezie, traduceri...) o bătrânică modestă și puțintică la trup, Ecaterina Chelariu, mi-a adus Jurnalul soțului ei. În care se puteau citi însemnări cutremurătoare, de genul "dimineața am tradus din Verlaine, după amiază am lucrat, în tura II-a, la ecarisaj". Eram directorul Editurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
chiu, cu vai, cerșind cu privirea, de un pîlc de oameni așezați în jurul unui "prie-Dieu". Printr-un fel de minune a fenomenului de compresie și printr-o culme a bunăvoinței omenești, aflu un petic de loc. Mă strecor între o bătrînică zbîrcită ca o smochină, cu părul ca beteala de pe bradul de Crăciun și o pereche de tineri de cel mult douăzeci de ani, care țin pe genunchi un coșuleț de nuiele înlăuntrul căruia doarme dus un boț de om despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Poate că în drumul tău Vei trece prin satul meu. La marginea satului Pe șoseaua dorului Este’o fântână cu roată Te oprește și bea apă ! Și este’o casă bătrânească Cu mușcată la fereastră Și-n casă-i o bătrânică Slăbuță și mărunțică Ochi albaștri, păr de nea Asta e măicuța mea. Cântecul eroilor E liniște în codrul verde și în sat la noi Și tata-i dus de multă vreme nu s-a ’ntors înapoi. Tăticul meue la război
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
fim la spital. Între timp, În Încăperea mizerabilă a Giocondei care servea ca bucătărie, restaurant, spălător, sală de mese și veceu pentru cîini și pisici, se adunase o gloată pestriță: proprietarul, cu filosofia sa elementară de viață; Doña Carolina, o bătrînică surdă și săritoare care ne-a făcut ceainicul de mate să arate ca nou; un bețiv, un mapuche∗ greu de cap care arăta ca un ucigaș; doi clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
în cadrul culturii de carnaval și în satiră. În cadrul operei literare, Marchizul de Sade joacă un rol principal în folosirea oximoronului pentru oferirea unor imagini neutre dar cu efect. Dar oximoronul este prezent și în pictură, de exemplu în F. Goya - Bătrânele sau timpul unde sentimentul exprimat este ironia satirică. Apoi, parafraza desemnează o expresie descriptivă ce acționează prin înlocuirea unui obiect sau a unei persoane cu atributele sale. Obiectele de artă dobândesc prin parafrază o descriere atributivă indirectă. O analogie vizuală
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
diluviană ce a urmat în dupăamiaza acelei zile. Bunicile de pe lângă Adjud au toate copii și nepoți emigrați în Italia. Pe aceștia nu-i mai interesează pelerinajul la Sfânta Parascheva, chiar și așa mai vin acasă doar atunci când se nimerește, mărturisesc bătrânele cu o voce tristă. Oamenii politici care vin să se facă văzuți an de an la Iași sunt percepuți ca o fatalitate, „o încercare pe care ne-o dă Sfânta în fiecare an”. Chiar așa au spus, cu neprefăcută sfială
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toți până la capăt, nu dăm înapoi”. Apoi începe să povestească cu sârg diferite întâmplări din pelerinajele la care a participat „după Revoluție, că altfel nu se putea”, după cum singură recunoaște, vindecări miraculoase operate asupra ei și prietenilor din jur. O bătrânică din apropiere, după ce cumpără câteva iconițe colorate, la un leu bucata, spune cu voce tare, pentru a se face auzită de către cei din jur, prietenii săi efemeri de pelerinaj : „Of, mamă, mamă. Așa-i la pelerinaj, scoți bani și iar
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de peste 40 de ani și nu demult m-am întors în România, unde am sărutat pământul țării mele și mormintele părinților de prin ținutul Tecuciului. La vărul meu dintr-un sat am stat de vorbă într-o chilie cu o bătrânică pe care o cunoșteam încă de când era tânără. Printre altele mi-a povestit din viața ei de călugăriță la mânăstirea Adormirea Maicii Domnului din comuna Tudor Vladimirescu Tecuci. Cum cele 300 de maici și surori și-au adus toată zestrea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un timp se reașterne liniștea. Mai avem o bătrînă care vă roagă s-o primiți. Nu este înscrisă la audiențe, îmi spune secretara. Să intre și bătrîna, spun cu un glas obosit. În sala de audiențe își face intrarea o bătrînică, impecabil îmbrăcată. Sînt Catinca Căpușă... Tresar ca atunci cînd te sperii în somn. Fiul meu, Ionuț, continuă aceasta, își bate joc de mine, în casa mea. Cum așa? Mă forțează să trec totul pe numele lui. Casă, grădină și tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aveam ce face. După mausoleu s-a terminat urcușul și mi-am pus flaneaua groasă, fiindcă la vale nu mai era nevoie să dau din picioare și m-ar fi putut lua frigul. Dintr-o casă stingheră a ieșit o bătrânică, (probabil stârneam interesul cu bagajului special), care spre bucuria mea, a pronosticat că "azi nu va ploua, fiindcă e frig și bate vântul”. Pedalând de zor, străbăteam locuri singuratice, fără sate. Atmosfera era sumbră, fiindcă se întunecase din cauza norilor negri
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Pe drum ne-am alăturat unui grup mai mare și mai umblat prin acele locuri. Printre aceștia, fostul președinte al fostei Asociații Regale de Alpinism - Pepi... - renumit fotograf la vreo șaptezeci de ani - și tovarășa lui de o viață, o bătrânică puțină la trup, dar deosebit de energică și de plăcută. Erau însoțiți de o nepoată de-a lor, domnișoară între două vârste, foarte tăcută, doctoriță de meserie undeva la Tecuci, care-și petrecea concediul de odihnă în acest decor somptuos și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Salutări tuturor! 5 august 1954 Dragă Mămică, Iată-ne a doua zi la Satulung și ne simțim minunat. Am început astăzi tratamentul meu obișnuit, la care am mai adăugat un ceai din salvie și o altă plantă groaznic de scârboasă. Bătrânica ne caută în coarne grozav: gătește, spală vasele, face curățenie. A pregătit paturile cu perne, rufărie, plăpumi de vată. Azi am luat masa acasă: cartofi fierți cu unt și caș și salată de fasole verde. La desert - piersici și griș
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
voia să meargă să doarmă în gară. Nu avea loc de muncă, nu avea unde dormi. Am mers mult cu ea peste tot, m-a plouat, eram udă și simțeam răceala, dar la finalul zilei a început munca la o bătrânică. Mi-a mul țumit. Stând apoi singură în stația de autobuz, se apropie de mine o fată de vreo 20 de ani și se oferă să împărțim umbrela. Cred că era studentă. Vorbim de vreme și îi spun că, uite
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit pe terasă, singură, cu o țigară, am privit artificiile altora și am ascultat râsetele lumii, veselia și țipetele de bucurie. Cerul era înflorit în toate culorile. Bubuiturile nu conteneau; Ana (bătrânica) ar fi vrut să vadă și ea. — Așteaptă, că-ți povestesc artificiile! i-am zis. Acum sunt verzi și sub balcon a trecut un grup de băieți! Acum s-au aprins spre Montegrillo, roșii-roșii! Da’ nu plânge, Ana, că nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
moment să fiu prinsă. Când am intrat pe ușă, două capete albe s-au întors spre mine zâmbind. Erau Maria și Bocio, părinții a trei copii de-o seamă cu mine, mândri de a-i avea pe toți în preajmă. Bătrânica semăna cu cea din desenele alea animate unde apare și-un canar. E o bătrânică mereu uimită de faptul că micul canar reușește să scape de motan. Am fost ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
spre mine zâmbind. Erau Maria și Bocio, părinții a trei copii de-o seamă cu mine, mândri de a-i avea pe toți în preajmă. Bătrânica semăna cu cea din desenele alea animate unde apare și-un canar. E o bătrânică mereu uimită de faptul că micul canar reușește să scape de motan. Am fost ca vrăjită. Maria avea o inimă atât de bună, încât o lumina o aureolă. Ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, m-au poftit la masă și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
timp am primit alte două oferte de muncă. Prima dată a venit o doamnă de vreo 60 de ani, m-a con dus cu mașina la mama ei. Era un apartament de oameni mici de statură (și de suflet). O bătrânică de vreo 80 de ani, cu privire vicleană, îmi arăta camera de zi, camera mea, bucătăria și simțeam că e genul care ți se uită în farfurie când mănânci. Ea era micuță și toate obiectele păreau și ele liliputane. Probabil
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
șmecherește, ca și cum, ca și când... Muncești orice, cei din țară așteaptă bani, ai nevoie de acești bani să-ți justifici propria dezrădăcinare. Într-o toamnă oarecare l-am sfătuit pe un tânar din România să meargă la cules de struguri la o bătrânică din vecini. Plătea bine. Răspunsul a fost: — Da’ ce, sunt fraier să mă duc la cules? Chiar așa am ajuns? Am rămas fără cuvinte! Insatisfacția profesională e doar a unora! Scrisoare Anumite voci din țară susțin că îndreptarea tinerilor spre
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
picioarele pe trotuar, imagine vie a acelei „Mors Syphilitica“ din gravura lui Félicien Rops. și o mai Întâlnesc Încă și astăzi pe la princesse, altă veterană din echipa de haute galanterie a Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În sfârșit, spunându-mi: „Să cadă păcatul meu pe tine!“... Dacă nu-s chiar bisericoase, sunt totuși mai toate ființe miloase, fiindcă dau de pomană mai mult decât toți regii pământului la un loc și adună În jurul lor câte o bătrânică rămasă fără rost pe lume, ajutând-o cu gologani, cu vreo rochie demodată și cu pantofii lor prea mult purtați pe ulițe. (Îmi vine să las cât colo pe Stendhal și pe Jules Michelet, cu ale lor analize clasice ale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cum trec toate... Niculaie lasă ciocanul și trage o dușcă: O trece, moș Melinte... Am făcut cărare la codru și tot n-am pierit, spune el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și se duce la casa mirelui, se joacă și se cântă fiecare lucru din zestre. Druștele și nevestele tinere bat palmele în ritmul melodiilor și nu încetează până nu au "scuturat" fiecare "piesă" din lada de zestre. Pe de lături, bătrânele, cu mâna la gură, își exprimă nedumerirea: Oare s-a scos toată zestrea? Mai este încă multă? Nu vezi dragă, ce înzestrată este mireasa? Cinste mamei care a lucrat-o! Multe dintre ele, se duc cu gândul la fata lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în trenurile de noapte, neluminate, încercam să desprind experiențe poetice din singu rătatea cu mine însumi (întîlnisem, în sensul ăsta, și nu știu ce cugetare în Caietele lui Camus) sau mă gîn deam la tipul din Pivnițele Vaticanului care-i făcuse felul bătrînicii ăleia - și, ajuns în Capitală, pierdeam ore întregi căutînd din hotel în hotel o cameră liberă (am dormit în mai toate hotelurile bucureștene și am avut ocazia să stau în cameră cu tot felul de oameni - de la tipi sănătoși care
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]