827 matches
-
nu a fost un lucru înțelept. Ceea ce era o porcărie... Am intrat pe ușă. Pe jumătate orbit de întuneric, am zărit o scară abruptă și m-am, îndreptat spre ea. Apoi am auzit în urma mea pași și scârțâitul ușilor în balamalele țepene și zgomotul mortal al lanțurilor agitate. Ascultă la mine, am urcat scările alea mai repede ea un curist fript, mânat de o cumplită spaimă diuretică provocată de spatele meu expus... Ușa grea din capăt nu a cedat decât după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apucau durerile de dinți. Silueta mi s-a ivit mătăhăloasă în ușă. — Unde e Barry? am întrebat eu. — E plecat. Aveam vocea groasă, dar la fel era și a ei. Se mișca doar falca de jos. Se mișca încet, ca și cum balamaua era supralubrefiată și ar fi putut să alunece. Își îndreptă spatele și mă privi cu alți ochi. Îți vrei banii, John? — Și cât stă? — O veșnicie. Se întoarse spre ceasul cu forme ascuțite. Cotul îi alunecă și râse fără motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
case vechi s-ar fi prăbușit până acum? Nu crezi că pământul acela atât de fertil ar fi sărăcit până acum? Te-ai întrebat vreodată de ce domnului Gribb nu i se termina niciodată hârtia de scris sau unde erau făcute balamalele de metal ale ușilor? Vultur-în-Zbor, adevărul e că o Dimensiune Conceptuală cum este insula Calf are nevoie de grijă permanentă și de câte o reconceptualizare la intervale regulate pentru a-i menține existența. Dacă e să mor fără urmaș, insula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici dacă m-ai ruga în genunchi! — Sigur, sigur. Deci la aceeași oră săptămâna viitoare? am urlat răzbunător. A scos un sunet care semăna cu un mârâit și a trântit ușa în urma lui. Cât pe ce s-o scoată din balamale, noroc că îi pusesem unele mai zdravene. Se pare că bărbații au obiceiul să plece de la mine în felul ăsta. Pun asta pe seama farmecului meu de învingătoare. Ei bine, eram trează acum. Era și cazul: era trei după-amiază. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a Înaintat cîțiva metri, ținînd flacăra deasupra capului. Un covor de praf ni se așternea la picioare, fără alte urme decît ale noastre. Pereții, goi, se aprindeau la chihlimbarul flăcării. Nu existau mobile, nici oglinzi sau lămpi. Ușile rămăseseră În balamale, Însă clanțele din bronz fuseseră smulse. Vila Își arăta doar scheletul despuiat. Ne-am oprit la baza scărilor. Privirea lui Julián s-a pierdut În sus. S-a Întors o clipă să mă privească și am vrut să-i zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Într-un alt salon, În care, din pricina neglijenței personalului de la ghișeu, a fost transferat a doua zi. Aici a dat peste bărbatul-lumânare și femeia-colivă, peste omul-lingură și omul-toacă și mai ales peste ușa de biserică, ce stătea atârnată Într-o balama, scârțâind Îngrozitor din toate Încheiturile posibile și imposibile. Înhăitându-se Între ei, toți aceștia terchea-berchea, care puteau fi de obicei văzuți la Înmormântări, s-au apucat să-l ia peste picior pe Oliver, astfel că masterandul, care stătuse până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale fuste Înflorate, rămânând doar Într-un combinezon trandafiriu, intra Într-o transă atât de profundă, Încât, rotindu-și cele o mie de brațe tatuate În jurul capului, Își lua zborul peste oraș. Profesorul vorbi și despre femeia-ușă care, scârțâind din balamale, se deschidea dintr-un univers În altul, făcând posibilă trecerea dintre lumea perceptibilă și cea imperceptibilă, dintre cea vizibilă și cea invizibilă, dintre cea veche și cea nouă, dintre prezent și trecut, dintre viața de aici și cea de apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de Apoi nu-și găseau ecou În inimile păcătoșilor. Da, era timpul să revină În salon. Aflată la intrare, femeia-ușă Își sumețise fustele, așteptându-l pe masterand să treacă, foșnindu-și frunzișul galben, printre picioarele ei de lemn, prinse În balamale. Scoțând un ultim urlet, Oliver Îi lăsă pe ceilalți trei În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua picura din cer. Deasupra lui ardea, ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă "adorabilă", declarau Mini și Nory. O ladă de acelea, zise brașovenești, legată în cercuri de fier, cu balamale mari și cu lemnul lustruit ca un emaliu, lucrat cu mozaic de flori galbene pe fond verde. Pe masa de mâncare oblă, pătrată, Lina așternuse peste macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ale lui Pran, adăugând că acest băiat blestemat tocmai a provocat moartea timpurie a tatălui său. Apoi trântește poarta și trage zăvorul metalic cu zgomot. Pran se ridică și lovește cu pumnii în poartă, acea poartă bine-cunoscută, cu piroanele și balamalele ei de fier, albastră, cam scorojită. Mulțimea îl cercetează cu atenție, încercând să identifice trăsăturile de englez și indicându-și unul altuia semnele aparte care dintr-odată li se par atât de evidente. — Vă rog! îi imploră el. Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu bine și de poarta hărtănită, cu sârme În loc de balamale și Încuietoare. De-acolo Începea Valea. De gât le atârnau, ca niște lațuri de cotarle ori ca niște cravate boierești, armele de care se arătau amândoi tare mândri: cele două praștii. Așa cum se cuvenea, arma Blondului, pentru că era molatec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
etica și echitatea socialistă din zilele noastre, luau de la bogați și dădeau la săraci - asta ca să vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate avea acel sipet Încrustat cu motive simple, dar ancestrale, ferecat În cercuri de fier, cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade meseria) -, toiagul lustruit În care tata s-a sprijinit În ultimul an de viață, ferestrele cu tot cu mușcate, coșul cu zdrențe În care fătase pisica - cu tot cu pisică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de rugină. Cheful Învierii se ținuse la atelierul lui Nicu Fieraru și mai luaseră parte Ion Găman și Nae Cuțitaru. Ectoraș se nimerise și el din Întâmplare pe acolo, trimis de tată-său să dea la reparat o pereche de balamale străvechi ce păreau a fi fost făcute pentru porți grele de cetate. Fierarul se uitase o clipă la ele, apoi le azvârlise Într-un colț și, pe nepusă masă, pentru că Îl privea pe Ectoraș ca pe un pui de intelectual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cutie din catifea. Asta ca să risipească orice fel de emoție. — Deschide-o! îmi ordonă ea. Eu fac ceea ce mi s-a cerut. În ultima vreme am dezvoltat acest obicei prost. Desfac încuietoarea micuță și ridic capacul cutiei luptându-mă cu balamalele înțepenite. Pe o pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic pe care am ținut-o vreodată în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Au zis că trecem printr-o zonă cu turbulențe. Normal că așa au zis ! Îmi remarc isteria din voce. Doar n-or să ne zică „OK, scumpilor, asta e, v-ați dus pe copcă !“ Avionul se scutură iar din toate balamalele și mă trezesc apucând mâna bărbatului, terifiată. N-o să supraviețuim. Știu sigur. Asta e. Pentru numele lui Dumnezeu, am douăzeci și nouă de ani. Nu sunt gata să mor. N-am făcut nimic important În viață. N-am nici un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gândesc s-o trezesc pe Fairlynn. Dar mă răzgândesc. Nu vreau să fiu făcută, iar, Domnișoara Burgheză. Mă deplasez ținându-mă cu mâinile de zid. Când ajung la poartă, disconfortul din stomacul meu crește. Împing poarta, dar nu se deschide. Balamalele nu se clintesc. Grăbită, mai încerc o dată și poarta se deschide, în sfârșit. M-am rătăcit. În fața mea, e ograda goală. Nu-mi pot aminti unde e haznaua, știu doar că nu e departe. * Nu e așa cum le-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Jenny. Femeia a oftat discret de ușurare atunci când Bill a intrat și el în bucătărie, ținând-o de mână pe Milly. Instantaneu, ochii bărbatului s-au luminat la vederea unei uși de la dulap care atârna puțin într-o parte, din cauza balamalei stricate. Ia uite în ce hal e ușa asta, a remarcat el țâțâind din buze, în vreme ce palmele uriașe se ridicaseră ca să așeze ușa în poziție corectă. O s-o repar cât ai clipi. —Mulțumesc, Bill, dar nu e nevoie. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
orice caz, Susan rămânea cu Tusea în spinare pentru cel puțin o oră. Zece minute mai târziu, ceilalți plecaseră, iar Bill își adusese din mașină mereu prezenta trusă cu scule, iar acum se așezase la picioarele ei, uitându-se la balamaua stricată și chinuindu-se să îndese un șurub la locul lui. Să știi că n-o face cu răutate, a bolborosit el cu o voce înfundată, din cauza ușii de la dulap care făcea zis în calea sunetelor. —Poftim? Susan era sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
al cuvântului, a răspuns Susan prudentă. Îmi închipui că-i e foarte greu. De fapt, că amândurora vă e foarte greu. —Așa. E gata! Bill s-a ridicat în picioare și-a mișcat ușa de câteva ori, ca să demonstreze că balamaua funcționa așa cum trebuia. —Mulțumesc. Susan i-a zâmbit și i-a oferit, din nou, cana cu ceai. Nu neg faptul că și mie mi-a fost greu, a oftat Bill mergând să se așeze la masă. Dar Jenny a suferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă și își tunse părul negru, creț și sârmos atât de scurt, că aproape nu se mai recunoscu după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ieși Înțepată din cameră. Derek Își retrase mâna vinovată și-o urmă În grabă. În liniștea de mormânt care se așternuse imediat după neașteptata scenă cu cei doi, auzirăm ușa de la biroul Lindei trântindu-se și sărind din nou din balamale. Linda urla ceva; nu puteam distinge cuvintele, dar conținutul general era inconfundabil. O clipă mai târziu, ușa zbură iarăși În lături, izbindu-se de peretele exterior, iar ea zbieră: — Ei bine, atunci pleacă, dacă asta ai de gând! Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
până nu te liniștești. În regulă? L-am auzit traversând cu pași mari zona de la intrare. Ușile principale se Închiseră cu zgomot după el. Linda ar face bine să treacă În viitorul buget și plata pentru câteva seturi noi de balamale. M-am uitat la Lesley. Era tot sprijinită de pervaz, iar țigara ce-i servise drept pretext pentru a se apropia de Derek ardea mocnit, uitată printre degetele ei. Pe chip avea o expresie de mulțumire de sine, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
În afara cazului În care i-ar Înșira pe coridoarele palatului, ar sfârși prin a umple și În final prin a nu mai Încăpea În panteonul unde fuseseră depuși antecesorii lor muritori, care n-ar mai fi decât oase desprinse din balamale sau rămășițe mumificate și mucegăite. Mult mai logic ar fi să avem un președinte al republicii cu salariu pe termen fix, un mandat, cel mult două, și apoi să se descurce cum o putea, să-și vadă de viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Solimaneee! că ce baștan erai tu: gajâci bulănoase, mașâni bengoase, case dă case! Haoleu, șăf dă Hoccident ce erai tu! Tot timpul ăsta Ulrich ascultase încremenit, doar bâțâind din pumn din când în când. Eu cu Cristina tremuram din toate balamalele să nu sară bătrînul din sicriu și să se ia cu țiganii, așa cum făcuse toată viața. Șatra, însă, satisfăcută de umilința îndurată de alaiul jerpelit, se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî pă jegăriții ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
blestematul de șperaclu. De', când te smucește ața... Te omor cu mâna mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]