423 matches
-
de-al casei, cu alte cuvinte, mi s-a părut atunci un gest important pentru înțelegerea funcționării intime a mecanismului pelerinajului. Final de zi. Stau cu capul aplecat deasupra unui gard metalic al jandarmilor, contemplu curgerea neobosită a pelerinilor pe sub baldachin, pas lângă pas, furnici umane perseverente, ude de ploaie, obosite, pentru care niciun efort nu contează pentru a fi câteva secunde în contact cu sacrul. Lângă mine, o femeie de circa 65-70 de ani, de o frumusețe pe care vârsta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Trăsături foarte fine, aristocratice, fostă profesoară de franceză într-un liceu de elită din Iași. Se uită la ceea ce se întâmplă dincolo de gardurile metalice cu un soi de detașare superioară. Participă de la distanță, scurtcircuitând mental barierele ce o separă de baldachinul plin de flori și de oameni. Acceptă dialogul. Cântă vocalele, ezită îndelung, ca și cum ar căută nuanța cea mai bună : „Pelerinaje se organizau și în anii 1980, dar totul era limitat strict la perimetrul Mitropoliei. Autoritățile nu permiteau accesul cu racla
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oală de sarmale, expusă grandios privirilor pofticioase a celor din jur, dar fără ca mâncarea să fie împărțită și cu ceilalți pelerini, așa cum se întâmplă de regulă cu recipientele pline cu sarmale, din diferite surse, ce ajung în perimetrul pelerinajelor. Lângă baldachin, observație directă. Strategii utilizate pentru a evita așteptarea. Lângă raclă, grilajul este mai solid, barierele sunt mărite, calculate să suporte presiunea uriașă a mulțimii. Spațiul dintre pelerini este mult mai strâns, sunt de-a dreptul com pactați, umăr lângă umăr
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pentru a evita așteptarea. Lângă raclă, grilajul este mai solid, barierele sunt mărite, calculate să suporte presiunea uriașă a mulțimii. Spațiul dintre pelerini este mult mai strâns, sunt de-a dreptul com pactați, umăr lângă umăr, pas lângă pas. Podeaua baldachinului este fabricată din tablă groasă de câțiva milimetri, cu striații, menită să reziste la trecerea și uzura continuă a sute de mii de pași. Eu mă aflu acum în foișorul unei clădiri administrative a Mitropoliei. De acolo am o foarte
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
de câțiva milimetri, cu striații, menită să reziste la trecerea și uzura continuă a sute de mii de pași. Eu mă aflu acum în foișorul unei clădiri administrative a Mitropoliei. De acolo am o foarte bună linie vizuală asupra „deversorului” baldachinului, pe unde ies pelerinii care s-au închinat, iar studenți și seminariști împart flori și busuioc. O echipă a unei foarte cunoscute televiziuni comerciale din București, cameraman și reporteriță, se apropie de acest punct sensibil al mecanismului pelerinajului, păzit de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
meu, sunt conștient de faptul că reprezint o țintă ușoară pentru cei ce supraveghează ansamblul pelerinajului, dacă voi mai sta mult timp așa cu binoclul la ochi ațintit asupra mulțimii. Renunț deci, dar această „breșă” în sistemul de acces la baldachin mi se pare că spune mult despre dorința de a ajunge cu orice preț la raclă și despre strategiile folosite, adaptate la condițiile locale. Cele două corturi. Crucea Roșie și „Cazare Pelerini”. Cortul de prim-ajutor al Crucii Roșii, filiala
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
preț la raclă și despre strategiile folosite, adaptate la condițiile locale. Cele două corturi. Crucea Roșie și „Cazare Pelerini”. Cortul de prim-ajutor al Crucii Roșii, filiala Iași este amplasat nu foarte departe de punctul zero, acolo unde se află baldachinul și racla Sfintei Parascheva. Din experiențele anterioare de teren, știu că discuția cu reprezentanții Crucii Roșii, voluntari, medici, personal auxiliar, este foarte dificilă, dacă nu de-a dreptul imposibilă. Așa că pregătesc la rândul meu „artileria grea”, legitimația mea legată în
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
două fetițe protestează, la fel și mama, pelerinii din jur intervin și ei, ies din apatia indusă de un rând calm și fără evenimente. Jandarmul cedează, familia este întregită, se reintră în „normalitatea” așteptării. Partea finală a rândului, putem zări baldachinul plin de flori. Timp de ars, lupta cu așteptarea : cei din jur schimbă rețete regionale de sarmale, stimulați de mirosul de la bucătăria de la subsol, cea unde i-am întâlnit acum două zile pe cei doi bucureșteni, soț și soție. Eu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în ea toată bunătatea Pământului. Spre deosebire de mulți dintre noi, el chiar părea convins de Adevăr. După ce ascultă scurta lui povestire, provocată de mine, cei din jur își feresc privirile, înspăimântați și increduli. Eu unul l-am crezut. Ajungem la piciorul baldachinului, la întâlnirea atât de dorită cu sacrul. Moaștele „invitate” ale Sfântului Maxim Mărturisitorul se găsesc amplasate oarecum la „picioarele” raclei Sfintei Parascheva. De altfel, o studentă din ASCOR responsabilă cu evacuarea muntelui de flori ce se adună neîntrerupt ne roagă
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinilor, flori, miros de tămâie, un jandarm atent, lumină puternică de la lămpile cu sodiu, emoția celor din jur, îngrozitor de multă emoție, ca un zid compact de sentimente. Starea de microcomunitate forjată de-a lungul așteptării dispare imediat ce se iese de sub baldachin. Oamenii deveniți pelerini pentru câteva ore nici măcar nu-și spun la revedere, parcă ar ieși din sala de cinema. Formele de socializare mai durabile (în afară de microgrupurile de origine, gen pelerinaj cu parohia de care aparțin pelerinii) se consumă în afara rândului
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aceste ore petrecute împreună. Așteptarea mea se sfârșește efectiv în jurul orei 17.00. Observ în jur mulți preoți tineri, familii, mulți copii mici ținuți în brațe și tineri din Iași. Nu stau la rând, sunt agățați de gardurile metalice din jurul baldachinului, ca și cum ar vrea să simtă sacrul de la distanță, să fie în preajma sa, fie și pentru câteva clipe. Încerc să-mi fac ordine în gânduri, ce a reprezentat de fapt această așteptare pentru mine ? Am impresia că mulți dintre pelerinii consacrați
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și saci de plastic plini de resturi diverse. Toată acțiunea a durat cam 30-40 de minute, pe ceas. Eu rămân în zonă, mă așez pe o bordură și continui să privesc RÂNDUL, așa cum curge el ca o apă liniștită spre baldachinul cu raclele celor doi sfinți expuși acolo. Când se ridică penultima barieră metalică înainte de final, jandarmul plasat acolo lasă să treacă maximum 40-50 de persoane, numărându-i din ochi. Mai face excepții doar pentru familiile numeroase sau grupurile de rromi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
grele. Luminițe verzi-albastre, ale unui pupitru de comandă, sclipesc aleatoriu, sub ochii uimiți ai unei familii cu mulți copii, familie pe care o voi regăsi mai târziu, noaptea, dormind sub cerul liber, învelită cu o plapumă groasă, toți laolaltă. Lângă baldachinul plin de flori, „punctul zero”, pelerinajul funcționează la foc continuu, raclele strălucesc în mii de ape sub luminile orbitoare ale lămpilor cu sodiu. Se intră și se iese intens pe sasul secundar de acces : rude, iubite, neveste, verișoare etc. ale
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
momente. Ceva mai departe, lângă gardurile de protecție, se află o familie numeroasă de rromi. Bărbații au cu ei două covoare imense, înfășurate strâns, ca două conducte uriașe. Le țin proptite cu un capăt în pământ și privesc îndelung, liniștiți, baldachinul și pelerinii ce ating racla, așa cum unii contemplă îndelung marea și talazurile ei. știu că nu vor ajunge la raclă, cel puțin nu în noaptea aceasta, așa că au ales să staționeze în „zona de sacru” din jurul acesteia. Una dintre femeile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pentru toată lumea, mămică, în curtea lui Dumnezeu”, spune o femeie ruptă de mijloc, pe care aveam să o revăd apoi și la Curtea de Argeș, în decembrie. Se utilizează copii pentru a evita așteptarea și rândul, adică femeile se duc direct lângă baldachin, unde s-a format un rând al mamelor și al copiilor, cu timp de așteptare redus. „Fată, împrumută-mi-o și mie pe Anais, să intru și io’ mai repede ! Fac cinste cu o cafea !” Numita Anais este o fetiță
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
De unde, mamă, cazare ? Dormim și noi pe unde apucăm, avem pături, avem haine groase. Cum să plecăm de aici ?”. Organizatorii pelerinajelor nu vor sau nu pot să înțeleagă faptul că adevărații pelerini nu se îndepărtează de „punctul zero” al ceremoniei, baldachinul cu moaștele sfinților, căutându-i instinctiv prezența sacrului din jur. Plusez și o întreb pe femeia care citește „Acatistul Sfântului Valeriu Gafencu” dacă a fost în pelerinaj la Prislop, la mormântul Părintelui Arsenie Boca. „Nu am fost la Prislop, nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
trăgând cadru după cadru cu o femeie prăbușită de oboseală pe treptele catedralei patriarhale. Acum stau chiar lângă rândul de așteptare. Persoanele care nu pot sau nu vor să aștepte întind unor tineri seminariști, peste gardul de fier plasat lângă baldachin, obiecte de îmbrăcăminte. Băieții au brațele pline de eșarfe, batiste, pulovere de lână, costumașe de copii, cămăși. Aleargă cu ele repede până la raclă, așteaptă un moment favorabil pentru a le „plimba” puțin pe deasupra, astfel încât impregnarea cu sacrul rezidual să fie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
sărută cu toții racla, smeriți, cel mic este ridicat cu grijă de tatăl său pentru a atinge mâna Sfântului Dimitrie cu o batistă albă. Rândul din imediata apropiere a raclei. De remarcat felul în care pelerinii se pregătesc pentru intrarea sub baldachin: ținută, flori, ofrande. Mănăstirea Prislop, noiembrie 27 și 28 noiembrie 2010 Minunatul cadru natural al Mănăstirii Prislop. Note despre stigmatul pelerin. Urcușul spre mănăstire. Chilia Sfântului Ioan de la Prislop. Rândul de așteptare de la mormântul Părintelui Arsenie Boca. Slujba de pomenire
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
bine” pe care i-o procura un astfel de tip de pelerinaj de autocar, un mix de turism religios cu memoria comunismului și cu nostalgii de tinerețe. Față de anul trecut, racla (care mai nou este protejată și integrată într-un baldachin mare de lemn sculptat) a fost „scoasă spre închinare”, expusă devoțiunii publice încă de vineri, și va fi repusă la loc luni, „după ce se închină și ultimul pelerin”, după cum sună comunicatul oficial. Unul dintre preoții parohi face eforturi vizibile de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în care se face „intrarea în așteptare”, și acum am putut vedea foarte clar cum rândul are diferite stări de agregare : este strâns, compact, tăcut, obosit și nerăbdător, dar calm în treimea sa inferioară, acolo unde pelerinii se apropie de baldachin și de raclă ; mai relaxat și cu spații mai mari la mijloc și mult mai deschis, dezordonat acolo unde se „intră în rând”. Spre finalul rândului, spre raclă, cu toate că sunt foarte obosiți din cauza așteptării, oamenii par a fi mai calmi
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
rând; vor însă să simtă prezența sacrului, chiar și de la distanță. Finalul așteptării. Trecerea prin fața raclei și sărutarea moaștelor. Nu mai avem în față decât un „pachet” de 25-30 de pelerini nerăbdători și emoționați ca și noi până la intrarea sub baldachinul cu raclele sfinților. Femeile din jur se pregătesc pentru marele moment, își acoperă capul cu eșarfe scoase rapid din sacoșe și poșete, toate fac acest gest, inclusiv cele mai tinere, chiar și fiica doamnei Mariana, care a renunțat pentru moment
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
păpuși mecanice ale oamenilor care ating de raclele înșirate ca mărgelele pe ață haine, flori, batiste, unii plâng, alții râd, alții se opresc ca în transă. Totul se termină cu mirul aplicat pe frunte de preotul plasat la ieșirea din baldachin, acolo unde se termină sacrul și încep iarăși viața și pâinea noastră cea de toate zilele. Mulți oameni plâng în jurul nostru, cel mai simplu ar fi să cred că este vorba de o simplă descărcare nervoasă din cauza emoției și oboselii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
mici, de trei sau patru persoane, citesc acatiste sau se roagă folosind șiraguri lungi de metanii. Bolnavi cu diferite afecțiuni, unii dintre ei în cârje sau în scaune cu rotile. Atunci când se apropie de racle, cam la 10-15 metri de baldachinul de adăpost, și acest rând devine unul „adevărat”, în sensul că apar gardurile metalice, este supravegheat îndeaproape de jandarmi etc. În acest moment, este clar că „rândul copiilor”, după cum l-am botezat ad-hoc, ridică mari probleme logistice și de coordonare
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oprește brusc, ducându-și mâna în mod reflex la ureche, acolo unde se află microfonul stației de emisie-recepție. Televiziunile. „Directul” de la rând. Aproape ora 19.00, ora directului pentru jurnalele de știri prime- time. În perimetrul din imediata apropiere a baldachinului, unde se află un feed point, începe un balet al reporterilor însoțiți de cameramani. La ora aceasta, sunt mulți tineri în rând, multe femei, un pelerinaj „urban” aproape 100%, degajat, fără probleme deosebite. Un pelerinaj „normal”, îmi este greu să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
00. Plouă mărunt, enervant, ploaie rece de toamnă. Observație directă de lângă raclă. O mamă cu o fată paralitică așteaptă în ploaie. Cum are „prioritate zero”, după puțin timp, este lăsată să intre direct, fără opreliști, pe poarta de securitate a baldachinului. Mama îi pregă tește fiicei de 14-15 ani, îmbrăcată simplu, cu o rochie groasă de bumbac, o figură cât mai „cuviincioasă”, adică îi leagă repede pe cap o mică basma neagră de mătase. Scenă plină de emoție, care-mi rupe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]