368 matches
-
Joaquín Costa. Era o noapte rece, cu un vînt tăios și cu un cer de smoală. Am trecut În fugă pe dinaintea Casei Mizericordiei și a Casei Milosteniei, nebăgînd În seamă privirile și murmurele ce șuierau dinspre portalurile Întunecate, mirosind a balegă și a cărbune. Am ajuns la colțul cu strada Fernandina. De aici, strada Joaquín Costa apărea ca o breșă de stupuri Înnegrite afundîndu-se În negurile Ravalului. Feciorul mai mare al proprietarei pensiunii ne aștepta În stradă. — Ați chemat poliția? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lăbărțată, purtată îndeobște de tagma artiștilor plastici. Bereta îi conferi, sporind-o, înfățișarea-i originală, precum și prilejul de a se autopersifla, spunând, într-o frazare poticnită, specifică lui și la fel de originală: decât șleapcă, mai bine prefer pleașca asta, ca o balegă de pictor! În felul lui defectuos, cu silabe sacadate, Calaican voia să zică despre pleașca lui că e identică beretei unui pictor și are dimensiunea caracteristică unui final de digestie bovină. Ieșea, însă, în zisele sale, mereu altceva, cu efect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
câte-o urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A, noi?... Noi... Păi noi, noi suntem așa, mai nobili, ultimele exemplare ale unei specii bizare... Noi suntem focul... ăla de vreascuri și de putregaiuri și de coceni mucegăiți, de balegă de vacă și de turbă... care te scoate din bordei de fum, c-o ceață sângerie pe ochi, te face să icnești și să-ți dai bojocii afară, da’ foc totuși. - A, noi luminăm... - Nu, ne pârpălim. Ne mai iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de speranță, lăsând pentru masa de adio de sâmbătă istorisirea pe îndelete a altora dintre amorurile ei nefericite, trăgând spre tragic. - Lacrimi, bătăi pe umăr, îmbrățișări, dar și bucuria de pudel parfumat și frezat care se poate tăvăli într-o balegă destul de caldă și îmbietoare. Viață adevărată! - Da... O să-mi comand un costum de clown, am s-apar în fața publicului internațional, am să jonglez cu trei bile sau portocale, tampampam, am să fac sluj, mersi-thank-you-danke, să-mi arunce acadele pe băț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pereții exteriori erau tencuiți și văruiți, iar podelele erau din mozaic roșiatic șlefuit, dispus în pătrate mari. Astfel de podele păreau răcoroase pentru picioare în lunile caniculare, deși, ca să te simți cu adevărat confortabil, erau de preferat podelele tradiționale din balegă de vite sau nămol bătătorit. Mma Ramotswe se uită în jur. Erau în camera de zi, în care se intra direct de afară. Mobila era masivă - costase mult la vremea ei -, dar acum arăta evident neîngrijită. Fotoliile, cu brațe largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ce-mi dai coate și nu zici pe limba ta ce-ai de spus? Fiindcă noi, aici, iar Sandu poate să confirme, suntem În capitala patriei, În buricul târgului, nu În mediu rural. Mediul rural e cu moromeți. Și cu balegă. Și cu cotcodăcit. Aici e cu claxoane, cu guvern În piața victoriei și cu muzeul satului. Atât. Acolo nu se dau prezervative. Se oferă suveniruri, la intrare, da` cam scumpe. Sandu Întinde mâna și Înfige furculița Într-un mic. Îl
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ca al tău. Dar era tot Evul Mediu timpuriu. Frumos, nimic de zis. Toate mirosurile lui mi-au rămas în celule. Cel de fân e cel mai vechi și-mi dă o liniște și o pace de necrezut. Cel de balegă e miros de ființă vie, cel de praf e miros de vară, cel de porumb crud e miros de furat, cel de mure a devenit, acum știi de ce, miros de acuplare brută. Nici dulceață de mure nu mai mănânc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trebuia să mă up-datez, cum îi zisa. Și vâram în mine cărți cu nemiluita, într-o bulimie intelectuală care părea să nu se mai termine. Sub stejarul de la Gospodăria de partid (saună, piscină, lux), amușinam și ceva familiar. Mirosul de balegă din sat, combinat cu cel de iarbă încinsă de soare. Toată această solitudine livrescă a durat până când silueta care dispărea ca o nălucă în jogging matinal pe malul râului a început să poposească sub stejarul meu, substituindu-se farmecului lecturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
burgerului stă acel animăluț. Că McChiken este un cocoșel zglobiu la origini și că laptele nu e Brenac pasteurizat încă de la începuturi. Învață dragul și respectul pentru sursa de hrană. Aici, desigur, noi avem o problemă. Vaca noastră sacră se balegă pe șoseaua națională. Nu avem autostrăzi, ci ulițe pentru turme. Nu suntem înstrăinați de natură, ci încociniți cu ea, care va să zică, porcul e un model de conviețuire. Dar cum semenii noștri sunt toți în democrația românească a biosferei, ne purtăm nediscreționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau niște gropi făcute de aceste animale de companie, care căutau mereu răcoarea când soarele era prea arzător. Ano! Ești acasă? Vino și liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului de pe zid." 27. Rabșache le-a răspuns: "Oare stăpînului tău și ție m-a trimis stăpînul meu să spun aceste vorbe? Oare nu acestor oameni care stau pe zid să-și mănînce balega și să-și bea udul cu voi?" 28. Atunci Rabșache înaintînd, a strigat cu glas tare în limba iudaică, și a zis: "Ascultați cuvîntul marelui împărat, împăratul Asiriei! 29. Așa vorbește împăratul: "Să nu vă înșele Ezechia, căci nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
noi, căsătorită, ne despărțeau doar câteva case. Îmi aduc bine aminte când și-au construit casa pentru că și părinții mei i-au ajutat la ridicarea ei. Pe atunci, casele se făceau din chirpici, În compoziția cărora intrau: pământ, paie și balegă de cal, toate amestecate cu picioarele fiindcă se făcea o cantitate mare, după care, chirpicii se puneau Între niște șipci. Când cineva Își construia casa, se anunțau rudele, vecinii, și se făcea un fel de clacă; bărbații cu partea de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
Toată toamna ne au dus la cules de roșii, de căpșuni și de sfeclă într-o dubă acoperită cu tablă, fără geamuri, și doar cu un singur hublou deasupra capului pe unde priveam cu toți spre lumină. Înăuntru mirosea a balegă, transpirație și a sânge și noi trebuia să mergem în fiecare zi înghesuiți în acel spațiu stând în picioare și împingându-ne unii în alții la fiecare curbă. Tot drumul cântam fiindcă muzica devenise o formă de evadare, era exprimarea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
meargă Împreună la piață, parcă ești nebun. Să ți fi șters și tu pantofii ăia, sunt plini de noroi... Și ce dacă e noroi peste tot, mă faci de râs pe stradă. — Nu e noroi, i-a răspuns Vasile, e balega urba ni zării... — Mai du-te-n... l-a apostrofat cu dezgust taică-său. Ce vrei să fie, frișcă? Asta l-a amuzat pe Vasile și a rânjit. Alexandru a inter pretat Însă rictusul fiului ca pe o ofensă, la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
iar densitatea de biserici, pe cel al caselor! Din cauza mirosului și a pericolului de a patina în „norocul” oferit cu dărnicie de zecile de asini, am refuzat să urc sau să cobor cele 588 de trepte spoite, nu, pline cu balegă. Riscul era cu atât mai mare, cu cât nu au apă potabilă și aș fi fost nevoit să mă spăl cu vin, care, pe insulă, curge din plin. Lăsând gluma la o parte, am fost impresionat până la lacrimi de săracele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
despre maeștrii aceia, replică Dante sec. Se Îndepărtaseră de trepte, Îndreptându-se către logia de la Orsanmichele. Căruțele negustorilor de stofe se opreau În acel loc pentru a-și face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
merge treaba cu Randall? m-a întrebat Vivian. M-a trecut un fior și mi-am strâns un prosop în jurul trupului. Taică-su era de rahat în pat. Cu toate că era un om pâinea lui Dumnezeu, o avea moale ca o balegă. Cu toate astea, era mai bine decât nimic. Or, la vremea respectivă, eu asta aveam: nimic. știi când mi-am tras-o ultima dată? Eram destul de sigură că știam. Cu o săptămână înainte, în timpul unei ședințe cu echipa, Vivian ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ținut sever, pe urmă urcăm pieptiș un deal, trecem printr-o spărtură dintr-un vechi gard de țarc și ne continuăm suișul; ajungem În cele din urmă pe o creastă rotunjită care duce spre nord către un turn mătăhălos, o balegă uriașă de stâncă primară, Longford Tor. La picioare, o altă vale mohorâtă, pe urmă, succedându-se cât cuprindem cu privirea, alte contururi punctate de dealuri și mai sumbre, de teren mlăștinos și fără arbori. Soția Îmi spune că probabil am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
posibil ginere care nu va cere zestre mare. Nu știai niciodată ce era în capul lui. Era ca un bivol, bătrânul, bunicul tău. - Ca un par în lună, ziceam eu. - Ca o piatră de moară, zicea și mama. - Ca o balegă de capră, săream eu. Mama îmi făcea semn cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată inima, pentru că a râde de Laban era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
floare și tulpină care se găsea de vânzare pe chei. Unele îmi erau cunoscute, dar altele pur și simplu puțeau, mai ales licorile locale făcute cu mortăciuni: bucăți de animale uscate, pietre și cochilii de scoici, excremente. Vindecătorii egipteni puneau balegă de hipopotami sau de crocodili și urină de cai sau de copii pe diverse părți ale corpului în diverse anotimpuri. Câteodată, cele mai odioase amestecuri păreau să funcționeze, dar eu eram uimită cum niște oameni așa grijulii cu propria curățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că, după o zi întreagă de travaliu, durerile nu aduseseră copilul mai aproape de ieșire. Meryt era în așteptare, iar doamna casei trimisese după un preot-doctor, care spunea rugăciuni, umpluse camera cu amulete și adusese o grămadă de ierburi și niște balegă de capră și le dăduse foc. Miroseau așa de îngrozitor, că Hatnuf vomitase pe ele. Mirosul o făcuse apoi să leșine și în cădere, fata se lovise la frunte și sângera. După asta, Ruddedit îl dăduse afară din cameră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o identifică pe gazda sa, Maria C. Nicolici, întinsă de-a curmezișul patului. Dormind cu fața în sus, răsturnată peste jumătatea de jos a trupului lui. Pufăind și horcăind, ca o chiuvetă care se golește. Trăgând, în nări, mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și dezgustătoarele trucuri ale nenorocitelor de muieri. O scutură pe cordoaică, cu labele lui mari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ne de mână. Agenții dubli mint ca să-și câștige existența. 15.12: Întreaga familie, Donald, Barbara, restul adulților și nepoții corespunzători, se plimbă pe pajiștea Înghețată care trosnește sub picioare, croindu-și drum printre vaci Holstein. Gerul năprasnic a transformat balegile de vacă În mileuri mici, rotunde. Copiii sar pe ele făcând să iasă lichidul verde, scârbos, dinăuntru. Cerul e ca o cârpă de vase: nori amenințători străpunși brusc de raze teatrale, neverosimile, de soare. Tocmai admir lumina pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acțiune. De peste pajiște plutește spre liniștea rece, transatlantică, a lui Abelhammer vocea soacrei mele, limpede ca sunetul clopotului unei catedrale: Pe cuvânt, americanii ăștia n-au nici un pic de simț al tradiției. 19.35: Întorși acasă, curăț cu cârpa udă balega de pe pantalonii Mini Boden ai lui Emily. Reiați lila. (Se pare că Paula a pus În valiză haine pentru o săptămână În Florida, nu În Yorkshire. Ar fi trebuit să fac chiar eu bagajele.) Cheryl intră În debara și face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ma biderin“. — Știi prea bine că a făcut-o pentru grandoare și nimic altceva. Rușinos! El se maimuțărea în deșert, proclamându-se Shahanshah, între oaspeți, care se îndopau cu foie gras și cu Dom Perignon Rosé, în timp ce măgarii mai lăsau balegă prin bazare din Teheran! Și, pe urmă, ce s-a ales din Tronul Păunului și din lăudata Revoluție Albă? „Farul Orientului Mijlociu“ a ajuns hulit de răcanii și de nevoiașii din piață: „Șah raft! Șah raft!“. Mai știi cum urlau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]