KorAP: Find »[drukola/base=balerină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...37 >

918 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564

picior la răsărit și altul la apus, vroia - și ea - să schimbe fața lumii. Dansatoarele de la Cazinou îmi dovedesc în fiecare noapte cum stau lucrurile. Succesul lor se datorează muzicii; fără aceasta, zbaterea lor ar fi doar o gimnastică obscură. Balerina începuse să se producă fără acompaniament. Spunea că nu mai suportă sunetele. Vroia să dea mișcării sensul primordial, zicea. De parcă ar putea cineva să-l știe!... Nici nu mai vorbea; doar foarte rar - și atunci doar pentru a enunța o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
de se înțelegeau cu ea prin semne. Romancierul a spus odată, lăudându-se ca un cretin, la cafenea, că „din priviri”. Atunci a venit el cu teoria comunicării prin tăcere, o aberație, în linia obișnuită a „creației” sale. De fapt, Balerina era surdă; sesiza, cred, doar vagi sunete. Și - poate - ritmul, prin undele ce-i atingeau epiderma; avea o piele aproape transparentă, așa mi se părea. Dacă ar fi rămas, i-ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
ar fi lecuit de limbuție pe cei trei de mult. I-ar fi omorât. Pentru că, în pat, era scorpie. Scotea sufletul din om. Ultima vlagă. Neîntrecută în arta sexului oral... Și eu aș fi putut să sfârșesc astfel. Înaintea lor, Balerina a fost a mea; eu am împins-o, apoi, spre ei încercând o diversiune. Un cal troian pentru „cetatea” lor, unită pe atunci... Discordia continuă și astăzi. Ei spun că din cauza principiilor artistice și etice diferite! După fiecare escapadă, Balerina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Balerina a fost a mea; eu am împins-o, apoi, spre ei încercând o diversiune. Un cal troian pentru „cetatea” lor, unită pe atunci... Discordia continuă și astăzi. Ei spun că din cauza principiilor artistice și etice diferite! După fiecare escapadă, Balerina se întorcea la mine, pentru că, de fapt, toți patru trăiau din banii mei. Se făceau că nu știu. Niște jeguri. Acum își dau aere... ROMANCIERUL. Dobitocenia Caravellei este evidentă. Femeie publică; am umblat după ea fără să mă omor cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
cuvânt mai tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și mai și, dar după cine nu și le-a pierdut? A fost un armăsar, doar pentru asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
de-abia are prilejul să zică: „Actorul e un bețiv, dar care artist nu e? Filozoful? Un oligofren. Romancierul? Tot pe-acolo. Trei bufoni care cred că pot dărâma Orânduirea!”. Niciodată nu ne-a fost mai bine ca pe vremea Balerinei... Cineva a întocmit o listă cu câteva zeci de nume și a lipit-o pe ușa Primăriei. Cei scriși acolo vor fi pedepsiți de către Castelan! Romancierul, Actorul, Filozoful, Magistratul și Doctorul sunt, acum, toți într-o oală. Aceasta e ordinea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete și el și să ne amintim, să o dăm dracului de listă. Ce s-a ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă, el un Tratat ce va atârna ca un pietroi de gâtul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Câțiva aleși ar fi înțeles puritatea intențiilor mele. Rotunjimea mărului. Perfecțiunea imperfecțiunii. Cititorului îi place personajul care moare pentru dreptate. Un fals: a murit dintr-o neînțelegere care i-a fost fatală. Acum vreau să vorbesc, beat, cu Filozoful despre Balerină, minciuna noastră cea adevărată. Iepuri! Tratat! S-a ramolit de tot, încă nu a împlinit cincizeci de ani, dar parcă a trecut de șaizeci. Suntem de-o seamă. Încă o mai iubesc pe Balerină. El doar o regretă; o diferență

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
să vorbesc, beat, cu Filozoful despre Balerină, minciuna noastră cea adevărată. Iepuri! Tratat! S-a ramolit de tot, încă nu a împlinit cincizeci de ani, dar parcă a trecut de șaizeci. Suntem de-o seamă. Încă o mai iubesc pe Balerină. El doar o regretă; o diferență oglindită de înfățișarea lui. Era înaltă și subțire. Numai picioare. Părul roșu și ochii violeți, o combinație devastatoare. A crezut în mine: am mințit-o. Doar așa puteam să o salvez. Ar fi avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
femeile! Să înnebunești de râs! A nimerit-o și mai prost, alt hârțogar. Ei i se potrivea, cred, un învățător. Am o idee preconcepută: un învățător este un intelectual eșuat; nimeni nu poate să înțeleagă mai bine o femeie ratată. Balerina era lipsită de viitor, cum, de altfel, sunt aproape toate... Cine mai înalță, azi, un Taj Majal?... MAGISTRATUL. Dacă Romancierul scrie o carte despre Stațiune, de ce nu aș scrie și eu una? E bine să rămână urmașilor o imagine limpede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

cunoscut-o pe mama, al cărei tată se numea Heinrich Schmidt, poate că și-ar fi revizuit părerile Înainte de a-mi desface contractul de muncă... dar atunci ar fi aflat că femeia aceea foarte albă și cu ochi verzi era balerină, or, cu o asemenea carte de vizită, puteam eu pentru ei să fiu altceva decît eine Dirne? - așa că datele problemei ar fi rămas aceleași. Fericirea de a fi avut părinți artiști am plătit-o scump. Și „domnii“, tovarășii, țăranii au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
provincie, m-a contrariat cu o replică de mare finețe. Mi-a spus o dată: „Bine, dar tu nu te compari cu noi, tu ai crescut Într-un mediu intelectual.“ Mi-a venit să rîd. „Cine, eu, fata muzicantului și a balerinei?“ „Da, sigur, nu rîde, un mediu În care se face artă e un mediu intelectual.“ Am iubit-o pe fata acea cu zece ani mai tînără ca mine și, dacă mă gîndesc bine, ea a fost singura mea prietenă. Nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

urmă etc... Apropo de Vichi, nevasta care putea să vină și să mă găsească în pat cu Loredana, asta îmi amintește de povestea unui prieten, un actor de la Ploiești, plecase nevastă-sa de acasă și omul și-a adus o balerină în noaptea aia, să se mai distreze și el, spre sfârșit de amor adorm amândoi, obosiți, și uite, când e să fie ghinion, e. Îi vine pe la trei noaptea nevasta acasă. Deschide femeia ușa, se duce direct în dormitor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
dormitor să-și pupe bărbatul și... îi vede pe ăia doi dormind unul în brațele celuilalt, bătrânul actor transpirat, obosit, sfârșit de gagică, tânăra sculățică grațioasă, în somnul ei de refacere. Calmă aparent în supărarea ei, nevasta o trezește pe balerină, încet, cu mare atenție, să nu simtă bărbatul, o duce la bucătărie, aia începe cu scuze, mă iertați, doamnă, că una, că alta, fetițo, bani de taxi ai?, n-am, doamnă. Păi, uite, ai aici bani de mașină, fugi acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Păi, uite, ai aici bani de mașină, fugi acasă și să nu te mai văd în viața mea! Obosită, nevasta se bagă în pat, lângă bărbatu-său, și, dimineață, ăla se trezește primul, crede că lângă el e tânăra amantă balerina, întinde mâna spre ea și vede deodată, stupefiat, că e cu nevasta în pat. Are așa un șoc, e atât de speriat, că nu mai poate vorbi. Niciodată n-a mai putut vorbi de atunci. Și astăzi e mut... După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-ți mai povestesc, că nu știu nimic despre tine, cum ești?, pe unde ești?, încerc să te sun pe fix, dar sună încontinuu ocupat, ești pe Internet, Tină iubită?... și eu care vroiam să te sărut pe gâtul lung, de balerină, și să-ți mai aud glasul unic. O. — Acuma, adică atunci, după ce ne-am împăcat, ne întâlneam într-o garsonieră din Pantelimon, mergeam mai rar la ei acasă, se păzea de nevastă, probabil, atenție la mesaje, la telefoane, nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
apoi grasă, de-abia după aia se face și frumoasă, ea trebuie să fie întâi albă și grasă. Și Tina, slabă și înaltă, cu un gât ca de barză?, păi, s-ar fi uitat domnul la ea? — E ca o balerină, ce știi tu? — Nu se uită un actor ca Maestrul la așa o copilă urâtă, nu înțeleg cum vă gândiți la așa ceva, și unde să se fi dus amândoi?, unde să se fi întâlnit?, în apartamentul ei?, să se fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
praf, bărbatul înalt, rafinat, Maurice Béjart la bătrânețe, cum îi spune nevasta, iese greu printre afișele din ușă. Undeva, în capătul holului, o vede într-o lumină pe fata blondă, înaltă, cu pletele și gâtul extrem de lungi, ești ca o balerină!, îi spusese acum o săptămână, când o cunoscuse, , în fața Teatrului „Cișmeaua Roșie”, o văzuse pe o bancă și ea se ridicase în picioare, ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva, să-l salute, bună ziua, Maestre! Au intrat în vorbă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
pură care te întrista, parcă ar fi ieșit din dorințele mele, era ca și cum ar fi făcut-o o rusoaică și un tătar, blondă și cu ochii în sus, ca la japoneze, subțire și foarte înaltă, cu gâtul lung ca de balerină, mâini splendide, parcă făcuse pian toată viața ei, picioarele prelungi, niște genunchi cam ascuțiți, încât nici nu îndrăzneam să-i mângâi, când îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă plesnesc genunchii ăia minunați, ce mă fac eu?, glezne rare, cu niște coapse înguste, puteai s-o selectezi la orice concurs de balerine. Deși trăiam împreună de trei ani, era o fată perpetuă, nu arăta a ceea ce noi numim „o femeie”, ea n-ar fi putut niciodată să se apropie de un bărbat, să-i pună mâna pe cap și să-l întrebe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cu ochi albaștri și calzi, are o rochie albă, dreaptă, picioarele care nu se mai termină, niște sandale romane, simple, coapse înguste, nu poartă sutien, se vede, fata plutește, emană o energie caldă, pe care o simt toți, ca o balerină!, își spun studenții de la mese. Se așază pe un scaun la masa celor doi. Ani nu zice nimic, se uită numai lung la bărbat, cu privirea aia care lui îi plăcea atât de mult, tăcerea se lasă, inima i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
se uită numai lung la bărbat, cu privirea aia care lui îi plăcea atât de mult, tăcerea se lasă, inima i se strânge, cine o fi fata asta?, se întreabă Rita. Pe obrajii fetei blonde, cu gâtul lung, ca de balerină, curg lacrimi nesfârșite, râu, blonda nu zice nimic, doar plânge tăcut, în liniște. Sufletul ei se învârtește în sensul invers acelor de ceasornic. Apoi, se uită lung numai în ochii bărbatului. — Ce-i cu nebuna asta la masa noastră, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
plutesc pe magma din Pământ se ciocnesc. Sufletul numără secunde lungi. De la celelalte mese, tinerii se uită la ea, studenții o știu, fusese de multe ori acolo cu tânărul prof, toți o iubeau, era dulce și caldă, toți îi ziceau balerina, așa a și rămas în istoria facultății, a dat lovitura dom’ profesor!, o s-o bage sigur la teatru, e prea frumoasă, i-ar sta bine ca studentă la noi!, spuneau ei înainte, acum e liniște în toată grădina restaurantului, Anita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

rămânea era spectacolul Triangle cel vechi și de nădejde, cu vechile bancuri pe care te puteai bizui, cu vedeta din rolul principal care se Îmbolnăvea sau era eliminată chiar Înainte de turneu și cu bărbatul cu perciuni negri din grupul de „balerine” care „refuza absolut să se bărbierească de două ori pe zi, dracu’ s-o ia!“. Exista un moment absolut strălucit În Ha, Ha, Hortense!. O veche tradiție princetoniană cere ca oricând un student de la Yale, membru al faimoasei organizații „Craniul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489

la teatru, aveau nevoie de tipi faini, nu de aschimodii. Oameni de cuvânt, ce mai! Am sunat-o pe Zoe, ce mă fac, doamnă, o iau la vale, i-am zis, și Zoe m-a trimis la doamna Ida, fostă balerină la Operă, la care știam că merseseră mai toți colegii mei de Institut care chiuleau la cursurile de mișcare și doreau să recupereze înainte de examene. ― Bună ziua, am spus, sunt gras și vreau să... ― Știu, m-a întrerupt ea, ai echipament

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]