365 matches
-
Călinescu, ne vom întîlni în Cartea nunții cu o încercare de a o ilustra. În Enigma Otiliei, demonstrația vizează balzacianismul. Atât romanul educației sentimentale, cât și cel social, al rapacității burgheze, cât, în fine, acela molieresc al avariției sunt posibil balzaciene, cu elemente însă din frații Goncourt și Zola (observarea morbidității, a biologiei degradate, ca în Cartea nunții, în episodul cu mătuși ori în Scrinul negru în descrierea aristocrației ce decade și a bolii Catiei). În Bietul Ioanide și Scrinul negru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
subtil, ușor melancolic, energic cu delicatețe este Titu Maiorescu". I. NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, vol. 1, Editura Minerva, București, 1991 (indicat pe foaia de titlu corect: 1992), p. 184-185. De la romanul liric, Călinescu a trecut la romanul obiectiv, de tipologie, balzacian, cu Enigma Otiliei (1938), unde idila între Otilia Mărculescu și Felix Sima, student medicinist, cedează locul intrigilor avocatului Stănică Rațiu, ginerele Aglaei Tulea, pentru dobândirea moștenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
demonstrează cu pregnanță că romanul este, în același timp, clasic, romantic și realist, dar nu lipsesc nici elemente baroce. Dacă aceste apartenențe ar fi comparate, evaluate, s-ar putea trage ușor concluzia că romanul aparține totuși realismului critic, sau realismului balzacian. În perioada interbelică, tehnicile balzaciană, proustiană, stendhaliană dobândiseră un mare prestigiu grație Hortensiei Papadat-Bengescu, lui G. Călinescu sau lui Camil Petrescu, însă nu poate fi vorba aici de o "modă" sau de o aservire la modele universale. Prozatorii noștri le-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este, în același timp, clasic, romantic și realist, dar nu lipsesc nici elemente baroce. Dacă aceste apartenențe ar fi comparate, evaluate, s-ar putea trage ușor concluzia că romanul aparține totuși realismului critic, sau realismului balzacian. În perioada interbelică, tehnicile balzaciană, proustiană, stendhaliană dobândiseră un mare prestigiu grație Hortensiei Papadat-Bengescu, lui G. Călinescu sau lui Camil Petrescu, însă nu poate fi vorba aici de o "modă" sau de o aservire la modele universale. Prozatorii noștri le-au folosit în maniere insolite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
modele universale. Prozatorii noștri le-au folosit în maniere insolite, fără ostentație, ca simple necesități stilistice orientate de forța mesajului pe care opera voia să-l transmită. Romanul Enigma Otiliei se înscrie firesc în primul rând în sfera realismului critic balzacian, fiind un roman care oferă cititorului o imagine amplă a societății bucureștene de la început de secol XX. Tematic, opera ar putea fi înscrisă în rândul creațiilor care prezintă "istoria unei moșteniri", dar intenția auctorială pare să fie aceea de a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moș Costache, lăsată în paragină, amintindu-și de replica bătrânului, acum adevărată: "Aici nu stă nimeni". Marele talent și modernitatea lui Călinescu se relevă în primul rând în modul cum romancierul își construiește personajele. Acestea sunt definite în spiritul realismului balzacian, deducîndu-se caracterul și preocupările lor din modul cum se îmbracă, după mediul ambiant, după preferințele pentru jocuri de societate sau întruniri familiale. Pe de altă parte, imaginea personajului este și mai veridică atunci când sunt prezentate și părerile celorlalți eroi despre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
carpe diem1 și nu sunt dispuși să facă sacrificiu. Când Simion se alienează este îndepărtat fără milă. Când Costache Giurgiuveanu este atacat de paralizie, Aglae îi ocupă casa, dar nu aduce un medic să-l îngrijească. Este o analiză științifică, balzaciană a unei lumi de ariviști, în care toate intențiile, motivațiile comportamentului sunt dominate de bani. Chiar Felix Sima este un ambițios, care parvine prin știință, prin profesia de medic. El se deosebește de ceilalți prin calități morale, prin concepția despre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărțile, le ridici numele și, cât durează mandatul, te lași pe tine în suspensie. Nu este ceva comod și care să nu-ți aducă frustrări, toți suntem locuiți de tot felul de ambiții, dar asta e. În privința comparației cu personajul balzacian pe care mi-o propui, răspunsul meu este: situația nu mi se potrivește, nu gândesc așa. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte să mă iau la trântă cu marele oraș, n-am atâta vanitate și găsesc că e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe Cehov la fel de important cât unchiul Vania; acolo, muritorul Tolstoi e egal în drepturi cu nemuritorul Bezuhov; acolo Rebreanu e un personaj al lui Bologa, iar Balzac - creația supremă a lui Rastignac. Aici însă, pe telexuri, vibrează și azi situații balzaciene, intrigi balzaciene cu caractere balzaciene. Viața continuă a-i face concurență. Să fim speriați ori de câte ori vom descoperi ceva care nu este în Comedia umană. Nu vom avea multe ocazii de panică. 22: Vine spre galaxia noastră - nu spre Terra - un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la fel de important cât unchiul Vania; acolo, muritorul Tolstoi e egal în drepturi cu nemuritorul Bezuhov; acolo Rebreanu e un personaj al lui Bologa, iar Balzac - creația supremă a lui Rastignac. Aici însă, pe telexuri, vibrează și azi situații balzaciene, intrigi balzaciene cu caractere balzaciene. Viața continuă a-i face concurență. Să fim speriați ori de câte ori vom descoperi ceva care nu este în Comedia umană. Nu vom avea multe ocazii de panică. 22: Vine spre galaxia noastră - nu spre Terra - un nor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unchiul Vania; acolo, muritorul Tolstoi e egal în drepturi cu nemuritorul Bezuhov; acolo Rebreanu e un personaj al lui Bologa, iar Balzac - creația supremă a lui Rastignac. Aici însă, pe telexuri, vibrează și azi situații balzaciene, intrigi balzaciene cu caractere balzaciene. Viața continuă a-i face concurență. Să fim speriați ori de câte ori vom descoperi ceva care nu este în Comedia umană. Nu vom avea multe ocazii de panică. 22: Vine spre galaxia noastră - nu spre Terra - un nor de hidrogen, cine știe cum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
literatură? CĂRȚI ȘI EROI Nu trebuie să găsim cu orice preț un numitor comun pentru toți marii scriitori. Poți să susții în acest caz, fără să clipești, cum de altfel s-a și susținut (G. Călinescu), că și Dostoievski e balzacian, fiindcă și la el dramele sânt declanșate de existența banilor; Raskolnikov ucide ca să prade o bătrână; în Frații Karamazov, faimoasele trei mii de ruble ale lui Fiodor Pavlovki provoacă crima în jurul căreia se încheagă drama. Cine ne-ar mai opri
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
imperiul său de hârtie, geniul textelor rezidă și în capacitatea de a umple acest spațiu saturat de aventură și suspans cu o întreagă familie de personaje. Încă o dată, apropierea de Jules Verne se impune, ca și evocarea unui mecanism narativ balzacian - Hergé nu este doar demiurgul ce oferă spectacolul deconcertant al genezei, ci și autorul calculat ce își transportă, în linia Comediei umane, eroii de-a lungul diferitelor segmente ale epopeii sale. Seria lui Tintin nu ar mai fi aceeași dacă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care-l poate transforma și pe care și el ar fi în stare a o rescrie în datele ei vizibile și ascunse, înghițit fiind de paginile ei, și ea mâncată de către el. Ca prototip al unui asemenea roman Unamunno evocă balzaciana Piele de sagriu (La peau de chagrin, 1831), imagine a vieții nemăsurat deziderative consumate irevocabil și pe măsura formulării lor de dorințele posesorului magicei piei (proiecție simbolică, desigur, a vieții înseși). Pe acest tipar își construiește și Unamuno micul roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
forma dorită.) Mioara avea permisiunea de a vedea mai departe. Îmi venea să îi spun: Pătrunzi pe un teren minat, nici eu nu știu mai mult decât tine, vino cu mine! Autorule limitat, amănunțește, te rog, fiecare lucru cu profunzime balzaciană, ca cititorul să vadă multidimensional acțiunea, lumina, întunericul, lacrima, râsul, trecerea. N-am să pot, Mioara, pentru că sunt orb. Privește până ai să vezi, ne învață Brâncuși. Eu știu doar să privesc, Mioara! Vino cu mine! În felul acesta, personajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puterea și autonomia chiar și în această situație: căci nu este cuprins în rememorări univoce, închis în comentarii în genul celor proustiene. Nu este posedat prin atribuirea unei semnificații certe, nu este un semn pentru un sens. Comentariul de tip balzacian omniprezent la Proust, în contrast cu magia relativului și fluidității, este absent sau în mod demonstrativ ineficient Ia Holban. " Mihai MANGIULEA, Postfață la vol. A. Holban, O moarte care nu dovedește nimic, Editura Minerva, București, 1987, pag. 260-263. " În esența tragediei intră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și de autori mai puțin sau deloc avangardiști. Arghezi din Cimitirul Buna-Vestire și Tablete din Țara de Kuty. Eugéne Ionesco și l-a revendicat drept precursor, alături de I.L. Caragiale și Jonathan X. Uranus. Afinități tipologice au fost identificate în portretistica „balzaciană” a prozatorului G. Călinescu. „Urmuzianismul” va fi, apoi, valorificat estetic în proza metaficțională și post-călinesciană a Școlii de la Tîrgoviște (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Costache Olăreanu), în unele texte ale „oniricilor” din anii ’60 (Leonid Dimov, Vintilă Ivănceanu, D. Țepeneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bun, dar trebuia să admită că forma fusese prea pronunțat explicativă și ritmul prea tărăgănat. Investise mai mult - mai mult timp și efort, mai multe speranțe - În următoarea creație importantă, Prințesa Casamassima, un roman social panoramic de proporții dickensiene sau balzaciene, În care se aglomerau personaje din toate clasele și categoriile, de la aristocrați la anarhiști. Se documentase pentru fundalul acestei povestiri cu dăruirea unui naturalist francez, făcând până și o vizită la Închisoarea Millbank, pentru a Își asigura autenticitatea unei scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fascinat pe regele dandy-lor francezi, Robert de Montesquiou. Să revenim Însă alături de el În cele patru luni din iarna-primăvara lui 1895. E deja scriitor cunoscut, o prezență notorie, pe care cronicile mondene ale ziarelor o consemnează. Un fel de „dandy balzacian”, scrie Jean-Yves Tadié despre Proust, făcând inventarul ieșirilor acestuia În „lumea bună” a Parisului și al Întâlnirilor mai importante: Doamna Arman, Reynaldo Hahn, Montesquiou, Heredia, Léon Daudet, din nou Montesquiou, prințesa de Polignac, din nou Montesquiou, Whistler ș.a.m.d.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mobile până la trăsuri). Numai că din tot acest proiect anunțat cu mare entuziasm se realizează doar câteva capitole. Le-am selectat și le-am inclus În antologia noastră. E, din câte știm, prima traducere În limba română a micului tratat balzacian despre eleganță, operă cvasinecunoscută la noi și rareori pomenită chiar În Franța. Am acordat tocmai de aceea un spațiu mai extins elegantologului Balzac, poate spre nedumerirea celor care așteaptă pagini la fel de Întinse despre regele Încoronat al veșmintelor și croitorilor, Thomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
el s-ar putea vorbi despre un adevărat „spirit al hainelor”, despre o Întreagă „metafizică textilă”, deși nici Balzac nu spusese ceva mult diferit. Numai că rumoarea stârnită În jurul Filosofiei vestimentației a lui Carlyle, ca și relativa ignorare a tratatului balzacian chiar de către francezi dau câștig de cauză Angliei În discreta luptă pentru Întâietate În elegantologie. Rareori Însă carte mai disputată decât acest Croitor... răscroit cu atâta vervă ironic-parodică de către Carlyle. Între nemăsurate elogii și valuri de dispreț, el a străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fetei romanțioase trecuse, și ceva din comportamentul și gândirea Iuliei anticipează emanciparea feminină ce avea să urmeze în două-trei decenii. Ajutoare narative de neprețuit pentru autoare în conturarea lumii bucureștene se dovedesc și alte câteva personaje, creionate cu o siguranță balzaciană sau hugoliană: Costache, șeful poliției, este un flăcău tomnatic bântuit de nostalgii. Un mic Gavroche, extrem de simpatic, care-aduce în roman, cu fiecare apariție, o rază de soare, este vânzătorul de ziare Nicu, în vârstă de numai opt ani, personaj-ficelle implicat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
credința autorului că viața este o taină a naturii nepătrunsă de mintea omenească, sau poate, cum spunea undeva Nicolae Iorga, o erată la legile lui Dumnezeu. La vida es sueño naște realismul fantastico mitic altoit de A.P.B., pe realismul balzacian. În rest, lumea-i cum este și ... asemenea eroilor din Geanta cu ... suntem noi. Adică, înnotăm în Fluviul Uitării. Cei mai mulți, în sensul curentului, ceilalți, împotriva curentului, oricâte reîncarnări am trăit sau mai avem de trăit ... 6 decembrie 2010 Bacău Partea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
repede și ea se întoarce la starea perpetuă de închipuire. Frica ei o transferă celorlalți, ea nu se poate imagina pe sine călcată pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de groază în care sunt asezați ceilalți. Viziunea balzaciană Ăla modă în acea perioadă a scrierii) este regăsită în imaginea “micului bătrân cu ochelari verzi”. Descrierea hibridizează planurile, astfel întâlnim un ireal manifestat în imaginar ca real. Sentința definitivă a unei realități scârboase o agresează pe eroina. Suspendată în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fapte, nu am voința suficientă să le rescriu (acestea s-au scris o singură dată, În chiar momentul Întâmplării); asta și pentru că ar implica o mare doză de falsificare. Nu fac altceva decât lectură; nu pot interveni ca un autor balzacian, spre a canaliza discursul, În vederea unei unice perspective. Ca și acel pictor care se uită În oglindă când pictează Las Meninas, nu adaug nimic, nu sunt subiectiv, nu vreau să-mi aduc aminte de nimic În plus; eu copiez doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]