7,201 matches
-
care își împart fanta spre realitate. Lucian Raicu nu descoperă, la autorii analizați, trăsături certe, ci posibilități ale stilului, transformări nedesăvîrșite. Este, în "mimica" operelor studiate de el, ceva din gesturile încremenite ale oamenilor prinși de lava unui vulcan. Odinioară banale, ajung reprezentative tocmai prin ce au ratat să devină. L. Raicu face o hermeneutică a lipsei, afirmată ca atare: "Bacovia poate fi mai bine definit prin ceea ce lipsește din formula sa." Criticul îl vede ca pe un stoic nezgomotos, neclintit
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
principal s-a născut strungar, frezor, metalurgist, operator chimist etc. Iar cu cît erau mai viguroase componenta proletară și integrarea socială ale unui oarecare personaj, cu atît mai hotărît îi creșteau acestuia și speranțele unei ursite lirice. Și asta din pricina banală că tot ce ținea de domeniul artei nu era socotit o activitate propriu-zisă și cu atît mai puțin o profesie, ci o chemare, o petrecere a timpului liber, așa cum ar fi jocul de table, canasta sau țintarul. Care va să zică, nu profesioniștii
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
nici el însuși nu știe din ce pricină i-a ocupat toată viața. Revin deci și spun că de la poezie sau prin poezie eu îmi doresc mai mult decît succesul. Și este o mărturisire, dragă Alex, pe care drojdia unei banale "ipocrizii" nu ar putea să mi-o coacă nici de dragul acestui interviu. Eu încerc să pun în mișcare poezia ca să-mi rezolv mie probleme de-ale mele, care țin deopotrivă de singurătatea dar și de sociabilitatea mea, de disperarea dar
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
de comparații sau de alte determinări cu valoare superlativă. Ele reflectă, printre altele, modul prototipic de a înțelege prostia. Sintagma cea mai frecventă este cu singuranță prost ca noaptea, în care termenul comparației asociază hiperbolic lipsa de inteligență întunericului. Mai banale sînt comparațiile animaliere: etaloanele prostiei par a fi, în română, oaia, găina și gîsca. Motivate global, dar surprinzătare în fiecare caz în parte sînt comparațiile obiectuale: e ușor de înțeles că prostia este atribuită lucrurilor, materiei inerte, lipsită de sensibilitate
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
societatea românească pare să se fi limpezit în privința evoluției postcomuniste a vedetelor trecutului regim? Iată două întrebări de bun-simț care îți vin inevitabil în minte, încă înainte de a deschide această carte. La prima întrebare răspunsul este mai simplu și mai banal decît s-ar putea crede și el este dat chiar de Crisula Ștefănescu în micul Cuvînt înainte al cărții: în vîrtejul evenimentelor care au urmat și care au dus la prăbușirea regimului comunist, jurnalista a rătăcit pur și simplu benzile
Dialoguri între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12420_a_13745]
-
pe mâini de scenariu, care a căzut în sarcina regizorului și a lui Shawn Lawrence Otto. Deși aceștia încearcă să se mențină cât mai aproape de sursă, e imposibil: în carte, important era modul în care se nara o situație aparent banală care devine dramatică prin efectele neașteptat de destructive. Or, în film, narațiunea e transpusă cât se poate de banal, singura îmbunătățire fiind faptul că spectatorul e lăsat - doar la început - să coroboreze datele pentru a elucida situația personajelor, ale căror
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
să se mențină cât mai aproape de sursă, e imposibil: în carte, important era modul în care se nara o situație aparent banală care devine dramatică prin efectele neașteptat de destructive. Or, în film, narațiunea e transpusă cât se poate de banal, singura îmbunătățire fiind faptul că spectatorul e lăsat - doar la început - să coroboreze datele pentru a elucida situația personajelor, ale căror mișcări sunt filmate în cadre paralele. Povestea conflictului dintre Kathy (Jennifer Connelly) și Behrani (Ben Kingsley) - patriarhul unei familii
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
a Canadei, motivați de afecte obscure, dar în primul rând de o crasă lipsă de gust și de cuviință, contestă monumentul. ŤSeamănă cu Elena Ceaușescu!ť, ŤNe facem de râs!ť. Ne trebuia un bust convențional, ca în Cișmigiu, ceva banal și dulceag, o făcătură de protocol, pe gustul mâncătorilor de sarmale. Ziarele noastre preiau euforic scandalul..." ? La fel de tranșant este, în editorialul său din revista ARCA (nr. 7-8-9/ 2004) redactorul-șef al publicației, poetul Vasile Dan, care atacă altă problemă delicată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
declarat și programatic, valoare terapeutică. E psihanaliză, e - mai mult - căutare, în înțelesul plin al cuvîntului. Cititorul va descoperi o carte a contradicțiilor, un Eugen Ionescu mistic și rațional în același timp. Însemnarea uneia dintre zile, pierdută între alte însemnări banale ca sens, e rugăciuna Tatăl nostru, încheiată cu o frază care sugerează iluminarea: "Doamne, Dumnezeule, ce liniștite sînt cerurile!" Apoi totul cade brusc, într-o notație al cărei rost e - doar aparent? - negarea momentului anterior: "Rodica, la masă, prea absorbită de
" Traiesc de un car de vreme. Am pierdut mult, mult timp" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12485_a_13810]
-
ultimul zvon fals ce se împute dezinvolt în paginile ziarelor. Contemplînd o mare la fel de cenușie ca o blană de miel, e greu să-l poți închipui pe Poseidon în toată măreția sa, mai degrabă te gîndești la imagini dintr-o banală spălătorie, la cămășile atîrnate deasupra ligheanului din care se scurg neîntrerupt picăturile de apă. Și în acest amestec de lacrimi și vînt nu ai cum să nu ți-l amintești pe simpaticul idealist - o treime om sau doar o pătrime
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
necunoscut tuturor celorlalți, un eu orgolios și tiranic ascuns sub masca timidului sau un eu vulnerabil și chinuit ascuns de o personalitate intimidantă. Spunînd eu, scriitorul îi ajută pe ceilalți să treacă dincolo de imaginea pe care ochii lor, ca două banale oglinjoare, o iau prizonieră cînd îl privesc. În autoportretul pictorului lucrurile stau exact pe dos: el își caută acea imagine pe care o știu și o văd toți, cu excepția lui însuși. Ca să o vadă și el, ca ei, are nevoie
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
comparație, Yann Samuell declară că scenariul, complet cu detaliile vizuale, era terminat acum doi ani, înainte de lansarea lungmetrajului lui Jeunet. Într-adevăr, ambele filme mizează pe construcția unui univers feeric, doar că la Samuell feeria e în plină coliziune cu banalul cotidian, care are șanse mult mai mari de supraviețuire.
Un pariu pe două vieți by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12515_a_13840]
-
interesant. Literatura ebraică se înrudește pe undeva cu bîrfa. Sînt verișoare bune, dar nu se salută pe stradă pentru că literatura se rușinează să fie vară cu bîrfa. Amîndouă provin din aceeași curiozitate. Diferența constă în faptul că bîrfa dă răspunsuri banale, triviale, pe cînd literatura ne deschide ochii ca să vedem pentru prima oară lucruri pe care le-am văzut de mii de ori pînă atunci. Și eu, cînd scriu despre familii, folosesc exact aceleași materiale ca bîrfa. Fac o muncă diferită
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
Aglajei. Universul prozelor scurte nu este însă populat doar de cele "5982 kilograme de familie", de păpuși vii, de îngeri, șerpi, de ființe polimorfe; el este spațiul unor miracole permanente și are o topografie specifică, în care obiectele cele mai banale dobîndesc virtuți magice. Există chiar o recurență a unor obiecte care, aidoma păpușilor rusești, înglobează, înghit la infinit ființe și lucruri: valize, case, camere, saci, oglinzi, frigidere, cămări în care sunt ascunși "îngeri congelați". în acest univers se poate muri
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
Ion Creangă este un "mare scriitor" care încearcă să vândă o marfă plină de "aurul și argintul" marilor valori sub învelișul frumos colorat al întâmplărilor din copilărie. Creangă ar avea două tipuri de cititori: cei care gustă întâmplările "realiste și banale" și cei care înțeleg că sub ele se ascund "tipare pline de gravitate". "Pactul" despre care e vorba se stabilește între Narator (instanță superioară eului biografic I.C.!) și "cititorul ideal", care înțelege subterfugiile textului. Cu o naivitate (totuși) simpatică Mircea
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
care eul uman joacă rolul esențial, existența identificându-se cu el. * În același carnet studențesc, mă cert în privința literaturii, în anul 1952... Trebuie - notez - multă experiență. Cu factura ta livrescă nu vei face nimic. Să experimentezi! O regulă ce pare banală, numai fiindcă e atât de adevărată. Creația înseamnă angajare totală pe toate planurile, nu doar o atitudine critică... Dar mai e ceva: Poate sunt și leneș. Presimt o furtună... Pe o foaie de hârtie, sfâșiată, putrezită, dactilografiată pe șest de
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
non-eroic al personajelor și al faptelor) proza lui Filip Florian aduce, la nivelul acestui roman, cu cea a lui Daniel Vighi, chiar dacă pe alocuri se simt germenii unei ironii de tip Ioan Groșan. Pretextul narativ este unul pe cît e banal, pe atît de actual. Descoperirea accidentală de către un copil a unei gropi comune într-un mic oraș de provincie pune pe jar comunitatea și înfierbîntă spiritele. Într-o societate bolnavă de teoria conspirației, în care toată lumea face și desface scenarii
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
pondere în cadrul romanului. Ea nu face decît să aducă laolaltă, ca în Boccaccio sau la Sadoveanu, oameni din lumi diferite, cu propriile lor experiențe de viață și stiluri narative. Pentru Filip Florian importantă nu este acțiunea propriu-zisă a cărții (destul de banală și ușor expediată de autor), ci jocurile narative pe care aceasta le generează, schimbările în registrul stilistic operate cu ocazia intrării în scenă a fiecărui nou personaj. Excelent mînuitor al limbii române, autorul reușește de fiecare dată ca în cuvinte
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
nu este însă complet, iar absența degetelor mici la scheletele de la groapa comună din romanul lui Filip Florian dă naștere la suspiciuni. Metaforic vorbind, personajele acestui roman nu sînt altceva decît niște ,degete mici" ale istoriei. Destine minore, anonime, vieți banale, existențe cu mize mărunte risipite în plictiseala unui orășel provincial. Dar aceste degete mici, niciodată pomenite în tratatele de specialitate, fac, pînă la urmă, istoria. ,Beneficiari" (atunci cînd nu sînt victime) ale deciziilor luate de alții, cei mai mulți dintre oameni trăiesc
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
cîștiga, aproape instantaneu, simpatia cititorului. Căci naratorul lui Liviu Bleoca este direct, dezinvolt, detașat și autoironic, mai degrabă ridicol și jucat naiv decît patetic și dramatic, gata oricînd să-ți istorisească, alert însă fără a neglija detaliile, întîmplări, în fond, banale, de viață, scene cotidiene sau amintiri încărcate cu o brumă de nostalgie. Povestirile par scenarii de scurt-metraje, secvențe ale unei intruziuni clandestine în medii anonime, fără istorie, marginale și letargice. Mircea Mihăieș vorbește inspirat în prefață de ,un Levant ale
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
cunoaștere trebuie să alcătuiască un corolar, lege de care eroul nostru refuză prea des să țină seama. Am socotit că la împlinirea vârstei patriarhale de 80 de ani pot să-i aduc lui Paul Gherasim un omagiu evitând stilul encomiastic, banalul panegiric de circumstanță, tocmai pentru că dimensiunea valorică a celui în cauză nu numai că suportă o portretizare neidealizată, ba dimpotrivă, iese cu câștig din ea, întrucât nu oricine e vrednic să înfrunte adevărul, chiar dacă acest adevăr comportă, cum e și
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse. Imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri imemoriale, Saloanele afirmau implicit că în România nu există decît pictură, sculptură, grafică și arte decorative cu diversele lor încrengături. Ba mai funcționa chiar și un Salon al tineretului pentru că, după logica
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
mai departe./ Numele ei și numele meu ar putea să fie oricare." (Fie numele meu Frizerie) Dacă iubirea e închipuită în clișeele filmelor de dragoste franțuzești sau rusești, poemele de dragoste ale lui nea Gică închinate iubitei pe cît de banale pe atît de îndepărtate (,o amintire de jale, o amintire de dor./ Amintirea de dragoste despre tine/ se ascundea mereu după o amintire de înstrăinare") este un tribut adus parcă lui Florin Iaru și, în general, optzecimului de la care, lucru
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
Limba română este, la Dinescu, agresată, remodelată în permanență și împinsă spre zonele sale de expresivitate maximă. În plus unele dintre replicile din prezentul interviu conțin și o zonă de lirism difuz, ceea ce nuanțează semnificativ portretul artistului. Mereu surprinzător, niciodată banal sau plicticos, adesea teribilist, Mircea Dinescu este una dintre rețetele ideale pentru succesul unui talk-show. Ca stilistică, Adrian Păunescu este exact opusul lui Mircea Dinescu. Ironiei (auto)bășcălioase a lui Dinescu, bardul îi opune un discurs declamatoriu, grav, mereu important
Seniorii rating-ului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11513_a_12838]
-
spune că asiști la un moment de evocare biografică, în timp ce Picasso proiectează imaginea tabloului pe un ecran, comentând-o spre a satisface curiozitatea unor oaspeți. Când privești însă lucrarea realizezi că între tine și ea se interpune nu simpla și banala realitate, ci spiritul creativ care transformă această realitate în ceva neașteptat și indefinibil, pentru că sfidează tot ce ni se pare obișnuit. Umbra lui Picasso e pretextul unei prezențe care se vrea exterioară, un misterios "uite-mă fără să fiu!", care
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]