1,747 matches
-
o descoperire târzie a necesității exprimării artistice, a vocației, în sensul profund al cuvântului, dublează o operă nu numai importantă ca extensie, dar definitivă, matură, constituită fără ezitări și tribulații. Profesor de desen într-un oraș provincial, liniștit până dincolo de banalitate, Andreescu se dedică picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea s-o anunțe. Pictura apare la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumată superior și fără veleitățile
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]
-
folosesc doar materialele aflate întâmplător la locul instalației. Ea apare ca un ansamblu care se montează și se demontează după viziunea momentană a artistului. Lansate ca formă de artă alternativă, compozițiile de obiecte șochează privitorii prin amestecul de inovație și banalitate. Instalația nu ocupă spațiul, ci îl restructurează și îl amenajează, ea lasă loc mișcării obiectelor, deplasării indivizilor, dar și circulației de idei, devenind astfel o formă de nomadism artistic și filosofic.
Instalație (artă) () [Corola-website/Science/304318_a_305647]
-
Doi ofițeri români, ce trebuie să dinamiteze, în 1944, un viaduct, sunt capturați de inamic și vor plăti cu viața misiunea de pe muntele Sf. Tereza. Obișnuitele coincidențe „emoționante”, care mobilează dramaturgia scriitorului-cineast, asezonate cu stridențe: compoziții aberante ale cadrelor și banalități triviale ale dialogului aduc a improvizație de cămin cultural uitat de lume.”"
Sfînta Tereza și diavolii () [Corola-website/Science/327455_a_328784]
-
În Londra, "The Times" a spus că stilul său dirijoral era „mai desăvârșit decât al oricărei alte persoane, cu excepția lui Richter” și că simfoniile sale erau „neîndoielnic interesante în combinarea bogăției orchestrale moderne cu o simplitate melodică, adesea apropiată de banalitate” - deși era prea devreme pentru a fi apreciate la adevărata lor valoare. Alma Mahler a trăit încă 50 de ani, decedând în 1964. S-a căsătorit cu Walter Gropius în 1915, a divorțat de el cinci ani mai târziu și
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
pierdută a copilăriei sale. Încercările vieții sunt reprezentate în stări contrastante: dorința pentru împlinire prin creșterea în intensitate și armonie cromatică, suferința și dezdădejdea prin disonanțe, distorsiune și grotesc. În mijlocul acestora tronează marca specifică a lui Mahler - intruziunea constantă a banalității și absurdității în momente de seriozitate profundă, simbolizată în partea a doua a celei de-a cincea Simfonii, când o arie trivială populară se termină abrupt într-un marș funerar solemn. Aria banală își schimbă caracterul, trecând la un cor
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
văzut pe ecran un patruped mai anost și mai inexpresiv, în ciuda pedigree-ului său pur sânge, de care nu mă îndoiesc. Nimic original în derularea incidentelor ce se pot derula la tot pasul, doar că filmul este scos din sfera banalității de un regizor care știe valoarea faptului mărunt redându-i prospețimea, iar gestului oarecare un sens intim, ascuns. (...) Lumea aventuroasă, aspră și primitivă a eroilor lui Jack London i se potrivește bine regizorului care știm ca optează întotdeauna pentru prieteniile
Mihail, cîine de circ (film) () [Corola-website/Science/312745_a_314074]
-
Club. Cartea reprezintă debutul editorial al autorului și a fost reeditată în 2012 la editura Eagle Publishing House. Mihail Grămescu precizează că textele (povestirile) din acest volum sunt de fapt de o introducere într-o ’’serie de lumi suspectabile de banalitate, și așa și trebuie să fie, întrucît altfel s-ar deschide drum liber unei supoziții complet paradoxale: ar însemna nici mai mult nici mai puțin decît că în lumea visului meu au mai călcat și alți călători europeni înainte de mine
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
operelor aparținând protagoniștilor acestei mișcări artistice. Dintre cubiștii-imitatori (numiți și "cubisteurs"), mulți nu au înțeles principiile revoluției cubiste. După cum scrie pictorul și criticul italian Ardengo Soffici, "...ei par să deformeze, geometrizeze și cubizeze fără niciun scop și la întâmplare, ascunzând banalitatea lor înăscută și academismul". O excepție o constituie Robert Delaunay, inițiatorul "cubismului orfic" - termen propus de poetul Guillaume Apollinaire - care va crea opere absolut originale de inspirație cubistă. Juan Gris nu numai că reușise să înțeleagă și să-și însușească
Cubism () [Corola-website/Science/298054_a_299383]
-
refuzul filosoafei de a încorpora în analiza ei considerente emoționale și atribuirea unei părți din vina Holocaustului conducătorilor comunităților evreiești. Reportajele au fost de asemenea pentru Arendt prilejul unei dizertații filozofice asupra problemei răului, ea lansând cu această ocazie formula „banalitatea răului”. Aceste chestiuni au izolat-o pe Arendt de comunitatea evreiască (din care făcea parte), curmând pentru totdeauna câteva prietenii personale și soldându-se cu mii de scrisori de ură și amenințare. Filmul este bazat pe o documentație consistentă. Margarete
Hannah Arendt (film) () [Corola-website/Science/328627_a_329956]
-
Clarke face câteva precizări legate de aceste neconcordanțe: Filmul "", lansat cu câteva luni înaintea publicării romanului lui Clarke, a avut parte de o primire în general favorabilă. Deși unii critici - în special din rândul scriitorilor SF - au fost dezamăgiți de banalitatea dialogurilor, marea majoritate au fost impresionați de efectele speciale și de grandoarea filmului, pe care l-au considerat un reper pentru filmele de gen. În afara faptului că a avut un succes financiar uriaș, adunând 190 de milioane de dolari în
Odiseea spațială () [Corola-website/Science/329797_a_331126]
-
pronunța în legătură cu spiritul, dar căldură sigur era la Cotroceni: altminteri, duduia nu și-ar fi expus cu atâta dezinvoltură, prin bluza semitransparentă, mărețele denivelări ale pieptuțului și albeața sutienului. Atâta lingușeală, atâta indecență a adulării, atâta nerușinare de a conferi banalităților boante ale lui Iliescu noblețea formulei sapiențiale supreme n-am mai văzut de pe vremea când vreo doi senatori de azi se înghionteau pentru un loc cât mai central la bucile lui Ceaușescu. Dacă până și un post de televiziune creat
Bazinul carbonifer-securist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16327_a_17652]
-
nu e însă un caz unic, pentru că în multe alte culturi moderne o parte a presei a optat pentru o asemenea strategie lingvistică, cu avantajele ei indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate și complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalității de conținut prin producerea de surprize lexicale. Trăsături specifice (și discutabile) ale jurnalismului românesc sînt, cum bine se știe, excesul de oralitate, alunecînd în manierism stilistic sau în laxism al exprimării, uneori în vulgaritate, ca și tendința de a nu
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
zilnice, simțul comun simplificat sau judecata măruntă, dar majoritară... Iar cînd poezia ia o alură inversă, cînd se opune și se revoltă, atunci ea devine provocatoare, ricanantă, sarcastică, la limita pornografiei sau scatologicului, dar este vorba despre exacerbarea aceleiași teribile banalități, aceleiași mulțumiri masochiste cu luciditatea imediată și irespirabilă, aceleiași teribile absențe de depășire și înălțime... Așa se face că prea puține din poemele scrise astăzi reușesc să treacă dincolo de aceste constrîngeri „rezonabile” sau minimaliste, ajunse aproape un reflex inconștient, îndeobște
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
guvern. Și ce poate oare zice d. Brătianu decât atîta? Are mai multă minte, mai multă seriozitate, mai multă nobleță de suflet pentru a vedea că nu politica putea fi motivul vorbirii bătrânului archiepiscop al Moldovei? Dar chiar prin această banalitate înțelege, nici respectă biserica, mai dovedind pe deasupra că toată tendența și tot gândul d-sale și a acelei odioase și înjosite bande de esploatație ce o reprezintă nu este - ziua și noaptea - decât puterea, puterea și iarăși puterea, iar mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
socoteală și care era ca atare contabilul titular al companiei, arăta bob numărat că țara e ruinată prin monopol. Venind însă d. Sturdza la minister, s-a convins că, pentru plata datoriilor, țara nu poate întrebuința vorbele cele late și banalitățile din "Alegătorul liber", a făcut din nou socoteală și de astă dată a văzut că nu sânt de lepădat cele câteva milioane pe cari le dă monopolul tutunului. D. Vernescu însă, care în orice caz nu se pricepe la socoteală
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
constituțională. Dar ea nu va mai ține mult; numai până duminecă și apoi... adio viață! Sperăm că providența ne va scuti de-a revedea în viitoarele Adunări o seamă măcar din acele fizionomii a căror pecete e o neștearsă, înrădăcinată banalitate; sperăm că alegătorii își vor fi deschis ochii și nu vor mai trimite în Adunări nici naturi catilinare, despre cari ni meni în lume nu poate ști cu ce trăiesc de pe o zi pe alta, nici palavragii și advocăței fără
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
la ordinea zilii. Ne vom permite să vorbim puțin în privința acestor două puncte cu organul marelui om de stat și o vom face aceasta cu sângele cel mai rece, pentru că, atunci când adversarii noștri bat câmpii sau înșiră la platitudini și banalități în coloanele foilor lor, nouă nu ne inspiră câtuși de puțină supărare. Este adevărat că sânt în foile guvernamentale, și încă adeseaori, niște blagomanii așa de nesăbuite încît e peste putință să le citim fără să ne cauzeze un fel
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
fi trăit-o cu ea. Știam și de ce, dar asta îmi sporea și nu îmi potolea adânca turburare. Nineta se purtase cu mine cu simplitate, dar nu pentru că era simplă, ci pentru că își purta sufletul desgolit. Desigur, o să spun o banalitate, dar ea era femeie cum un izvor e un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai dacă ți-e sete și pe urmă după ce bei treci pe lângă el. Dar câte femei au sufletul ca
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi vizitat?" N-am înțeles sau n-am auzit bine întrebarea, sau eram brusc plictisit și disprețuitor față de acest cuplu bizar ca să nu mai fiu atent la ceea ce mi se spunea, dacă era vorba de o vizită a lor împreună, banalitate, sau numai a ei, ceea ce mi s-a părut din capul locului absurd... Am uitat să-i răspund. VIII Și totuși acest lucru absurd avu loc: într-o după-amiază, cam la o lună după vizita mea la ei, mă pomenii
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
însă, expresia înmuiată de o tandrețe ai fi zis generoasă {"o imită", gîndii) i se accentuă chiar și reluă: Zice că ești un om orgolios, dar că orgoliul tău e o platoșă, nu-ți alterează ființa interioară..." "Ce de mai banalități, Petrică, exclamai eu sarcastic, cine nu e orgolios și la cine orgoliul nu e platoșă care ascunde ființa interioară?" "N-ai dreptate, zise mereu cu aceeași tandrețe care începea să mă irite (intuiam, această tandrețe era pentru ea, gândul îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
hârtie. Multe texte din volumul Life Studies ar putea fi selectate ca argumente în sprijinul acestor observații. Să ne oprim deocamdată asupra poemului intitulat Ultima după-amiază cu unchiul Devereux Winslow (...), unde, pentru a evita căderea în sentimentalism sau în simpla banalitate biografică, autorul își prezintă „adevărul personal” cu detașare, ca și cum ar vorbi despre altcineva, într-o formă narativă, nu lipsită de subtilitate, în ciuda unei aparente platitudini a tonului: Aveam cinci ani și jumătate. Pantalonii mei scurți - nuanță gri-perle și cam pretențioși
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lipsa. Că te voi uita în cele din urmă și pe tine (...)289. Majoritatea biletelor sunt scrise în această formă evanescentă ce pastișează epistola amoroasă și meditația nocturnă, conducând în cele din urmă la descoperirea unei lumini particulare chiar în banalitatea cotidiană. Multe dintre ele pornesc de la înregistrarea unor detalii prozaice pentru a ajunge - prin intermediul „privirii magnetice”290 - la revelația că ordinea pe care individul o poate impune lucrurilor din jur și propriului său limbaj rămâne insignifiantă în comparație cu diversitatea și bogăția
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că imprimă volumului o construcție atipică, o arhitectură zodiacală - fiecărui bilet corespunzându-i o oră (diurnă sau nocturnă), guvernată de câte un înger -, dezvăluie, între altele, și o particularitate evidentă a scrisului tondellian: veșnica pendulare între transparență și obscuritate, între banalitatea existenței cotidiene și ritmurile misterioase ale altor lumi, materializată într-o formulă ce trimite cu gândul la estetica barocului, dar și la voga postmodernă a performance-ului. Într-adevăr, într-un anumit sens am putea spune că, la fel ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el însuși s-a lăsat, nu de puține ori, sedus: banalitatea materială, de structură și îndeajuns de evidenta vulgaritate. Dacă citim cu atenție un alt articol polemic, celebru și el în epoca dintre cele două războaie, aparținând de astă dată lui Ion Barbu, nu este greu să constatăm că tocmai aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
impactul obiectelor „reale” asupra unei sensibilități hipertrofiate. În acest scop, el recurge la înregistrarea simplă, rece, neutră a mișcărilor și gesturilor zilnice, pe care, la prima vedere, le transcrie fără nici un fel de implicare emoțională. Totuși, de la un punct încolo, banalitatea astfel consemnată deschide poeziei calea către o proiecție metafizică, iar elegiacul redimensionează - baroc și abstract - concretețea lucrurilor umile. După opinia lui Eugen Negrici, bacoviană ar fi aici mai cu seamă „stârnirea poeziei printr-o formulă cu alură de dicton, sau
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]