1,539 matches
-
casei, m-aștepta zilnic când veneam de la tribunal, după care nu mai contenea vorbindu-mi despre nepoată; este sigur că încerca o suferință pe care n-o mărturisea ca atare, dar lunga deschidere de vorbe forma pentru ea tot atâtea bandaje secționate de curgerea zilelor, cu care-și oblojea nerostitele răni sufletești, căci cu plecarea Margăi Popescu se ștersese și ultima rudă ce-i mai deschidea ușa și care-i amintea împământenirile spiței ce-i urca, sub control până spre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lui Helen. S-au luptat ca doi copii până când au dat peste mâna mea, cea cu unghiile lipsă, iar urletul meu de durere le-a reamintit bunele maniere. Capitolul 2tc " Capitolul 2" După ce m-a spălat, mama mi-a scos bandajele de pe față, cum făcea în fiecare zi, iar apoi m-a înfășurat într-o pătură. Am stat în mica grădină din spatele casei, care era cât o cutie de chibrituri, privind cum crește iarba și aerisindu-mi rănile. Analgezicele mă făceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și am intrat în casă, unde m-am uitat la Home and Away, am luat prânzul (o jumătate de gogoașă cu brânză, cinci felii de mandarină, două bomboane cu ciocolată și malț și opt pastile), apoi mama mi-a schimbat bandajele înainte de plimbare. Adora să-și facă de lucru cu foarfecele chirurgical, tăind din fașa sterilă și din leucoplast, după cum îi arătase doctorul. „Infirmiera Walsh“ îngrijindu-i pe cei suferinzi. „Asistenta-șefă“ Walsh, chiar. Am închis ochii. Atingerea degetelor ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mănânce, ăsta e un semn bun, nu-i așa? —Să vedem. Mi-a dat bretonul la o parte ca să se uite de aproape. Se vindecă frumos, a spus, ca și cum ar fi știut despre ce vorbește. Cred că putem să dăm bandajele la o parte de pe astea. Și de pe cea de pe bărbie. (O bucată perfect rotundă de piele mi se luase chiar din mijlocul bărbiei. O să-mi fie de ajutor când vreau să-l imit pe Kirk Douglas.) Dar fără scărpinat, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ce făceau pentru a ne întâmpina. —Salve, Frankenstein, a strigat Alec, când eram destul de aproape să-l auzim. —Salve, am răspuns demn. Mă afectase prima dată când a spus-o. Mai ales când mi-a oferit bani să-mi scot bandajele și să le arăt rănile. A fost ca și cum mi-ar fi cerut să-mi ridic tricoul și să le arăt sânii, numai că m-am simțit și mai prost. Atunci mă podidiseră lacrimile și, șocată de cât de cruzi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fie rușine - ce mi se întâmplase mie i s-ar fi putut întâmpla oricui. Apoi îmi spuneau mereu Frankenstein, dar - și știu că ar putea suna ciudat -, nu cu răutate. Astăzi au observat că mama îmi scosese o parte din bandaje. Te vindeci. Păreau dezamăgiți. Rănile de pe frunte aproape au dispărut. Singura faină e cea de pe obraz. Și mergi mai repede decât mergeai, aproape la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate de oră am stat pe bancă la aer. De câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o programare la Perry K. Exact ce-mi lipsea: o coafură ridicolă și pretențioasă, acum când de-abia puteam să-mi folosesc una din mâini. În pauza de prânz am încercat să rezolv cu unghiile, dar, când mi-am scos bandajele și i-am arătat unghiile manichiuristei, s-a făcut verde la față și a spus că erau mult prea mici ca să îmi poată pune unghii false. Când m-am întors cu vestea proastă, Lauryn a reacționat de parcă aș fi mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de prostii despre faptul că Aidan se dusese într-un „loc mai bun“, dar asta era o prostie. O porcărie așa de mare că, în acel moment, îmi venise să i-o strig în față, dar eram prea înfășurată în bandaje și îndopată cu sedative și împresurată de membrii familiei pentru a o putea face. Nu mai cunoscusem pe nimeni care să moară, înainte de Aidan. Singurii fuseseră bunicii și bunicele mele, dar în cazul lor te aștepți să moară; erau bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că era iertat, dar suveranul își cerea el însuși iertare că-l maltratase, cerându-i chiar, din moment ce ăsta îi era năravul, să meargă să trâmbițeze în tot orașul că ochiul august se tămăduise. În realitate, pleoapele erau încă acoperite de bandaj, dar suveranul se simțea destul de în putere pentru a-și relua audiențele. Cu atât mai mult cu cât se petreceau evenimente de o gravitate ieșită din comun. Tocmai primise, într-adevăr, unul după altul, pe un sol al șerifului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gladiatorului. Se aplecă încă o dată să-l privească. Ridică pătura și îi descoperi picioarele, pe care le masă îndelung, energic, cu un unguent din arnică și sănătoase, apoi îi masă mâinile și brațele, fiind tot timpul atent să nu atingă bandajele. În cele din urmă îl înveli pe rănit și îi observă din nou chipul. Nu mai era crispat, iar respirația era profundă, regulată. — O să se facă bine, nu-i așa? Fata se aplecă și ea să se uite la chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
doctores secutores care îi puneau unui începător un coif în formă de ou, având la ceafă un strat gros de piele, iar în față o placă de bronz cu două fante pentru ochi. În jurul piciorului stâng al începătorului înfășurară un bandaj gros, iar deasupra așezară o placă concavă de bronz, ce-i ajungea imediat sub genunchi. În mâna stângă îi puseră scutul dreptunghiular din paie și nuiele. Atunci își făcu apariția un rețiar. Nu avea plasa, nici manșonul cu galerus protector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
opta, apoi Legiunea a treia, printre tufișuri... Cohortele pretoriene alături, iar cele auxiliare pe laturi... Agitat, își înfigea degetele în piept, ca și cum ar fi vrut să-l sfâșie. Titus îi prinse mâinile și le strânse, împiedicându-l să-și smulgă bandajele. Antonius se eliberă furios din strânsoare, cu ochii închiși, horcăind, strigă niște ordine, încercând să-și încurajeze soldații înainte de lupta cu vitellienii... Opt legiuni împotriva celor cinci ale lor... Revăzu mașinile de război pe care vitellienii le aduseseră la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
De ce crezi că am venit tocmai de la Pietas Iulia? Proculus se aplecă deasupra lui Antonius. — Da... Da... Îi pipăi mâinile și încheieturile, îi descheie haina și-i puse o mână pe piept. — Da..., zise din nou. Cu multă îndemânare, desfăcu bandajul, în timp ce servitorul deschidea sacul. Proculus examină multă vreme rana, apoi se întoarse spre Errius și Titus. — Ieșiți! porunci. — Dar soldaților... îngăimă Errius. Ce le spunem soldaților? Proculus făcu un gest hotărât. — Stingeți tăciunii. E prea cald aici. Căută în sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
că-mi disprețuiești trupul. Și nu pot să trăiesc dacă tu mă urăști într-atât. Sângele țâșni pe pământ, formând grămăjoare mici de noroi roșu. Ce trebuie să faci ca să oprești o venă din sângerare? Deggle privi neputincios în jurul lui. — Bandaje, spuse el cu voce tare. — Lasă-mă-n pace, spuse ea, și începu să cânte cu o voce slăbită: Barbă albă e toată bucuria mea Și barbă albă e tot ce-mi doresc, cânta ea. Nicholas Deggle își trase cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din cap. Îngândurarea pe care o văzusem la el în urmă cu câteva zile dispăruse de pe trăsăturile lui fine; părea mult mai relaxat, de parcă a-mi înmâna dosarul mie îi luase ceva greu de pe suflet. S-a uitat puțin la bandajele mele și a continuat. Deja îl descurajasem în orice încercare de a întreba cum mă simt. Eram retrasă în atelierul meu, refăcându-mă, până când aveam să mă simt pregătită să ies și să înfrunt lumea. Poliția nu căuta hârtii, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
intrat În cameră am descoperit că, pînă la urmă, Bernarda nesocotise ordinele lui Barceló și se Întinsese pe pat lîngă Fermín, unde spaima, coniacul și oboseala izbutiseră, În sfîrșit, s-o adoarmă. Fermín o ținea blînd, mîngîindu-i părul, acoperit de bandaje, cataplasme și feșe. Chipul său vădea o stîlceală ce durea numai cînd te uitai la el și din care se ridicau năsoiul nevătămat, două urechi ca niște antene de releu și niște ochi de șoricel abătut. ZÎmbetul edentat și brăzdat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
N-am trezi-o nici cu tunul. Hai, spune-i lui Daniel să-mi povestească restul. Trei capete gîndesc mai bine decît două, mai ales dacă al treilea este al meu. Fermín schiță gestul de a ridica din umeri printre bandaje și eșarfe. — Eu nu mă opun, Daniel. Dumneata hotărăști. Resemnat să-l avem la bord și pe don Gustavo, mi-am continuat relatarea pînă cînd am ajuns la punctul În care Fumero și oamenii lui ne surprinseseră pe strada Moncada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai respira, și l-au dus la Hospital del Mar. L-am recunoscut după ochi. Focul Îi devorase pielea, mîinile și părul. Flăcările Îi biciuiseră și Îi sfîșiaseră hainele și tot trupul Îi era o rană vie ce supura prin bandaje. Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îl depuseseră Într-o Încăpere separată, la capătul unui coridor cu vedere la plajă, amorțit de morfină, așteptînd să moară. Am vrut să-i țin mîna, Însă una dintre infirmiere m-a avertizat că nu prea mai era carne sub bandaj. Focul Îi secerase pleoapele și privirea lui Înfrunta vidul perpetuu. Infirmiera care m-a găsit căzută pe podea, plîngînd, m-a Întrebat dacă știu cine e. I-am zis că da, că e soțul meu. CÎnd un preot rapace și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă invite să iau masa cu ele, În sala lor. Erau toate femei singure, puternice, care Își așteptau ca bărbații să se Întoarcă de pe front. Unii se Întorceau. M-au Învățat să-i curăț rănile lui Julián, să-i schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu un entuziasm molipsitor. „În cazul acesta, noi ce mai avem de făcut decât să vă strângem mâna și să vă urăm Însănătoșire grabnică!? Așa-i?” „Așa-i”, răspundea Braic, cu o voce neașteptat de vioaie, răsucindu-se neliniștit Între bandaje... „E cumva cazul”, mai Întreba, Înălțându-se pe călcâie, profesorul Perjovski, „să avem nevoie de un transplant de piele? Simțiți pe undeva vreo lipsă?” Omul de paie Braic scutura din cap că nu. Nu era cazul. În ceea ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Indivizi pricepuți să confecționeze proteze dentare? Vandrich își dezveli dantura perfectă. — Nu. Și n-am mai fost la un dentist din liceu. — Un tânăr - hai să-i zicem băiat - cu o față plină de cicatrici de la niște arsuri și cu bandaje pe față. Era spărgător de case cam prin timpul războiului. Nu. Îh! Groaznic! Alte două „Nu”-uri. Danny spuse: — Un băț zoot. Adică un băț lung de lemn, cu o lamă sau mai multe lame ascuțite atașate la un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era în toiul activității. Am uitat numele puștiului, dar era un copil de vreo optsprezece-nouăsprezece ani - cam pe-acolo. Avea fața bandajată. Se pârlise rău de tot în timpul unui incendiu. După ce s-a vindecat și i-au scos pansamentul și bandajele, toate fetele din Comitet au fost de părere că era foarte chipeș. Arăta exact ca Reynolds, ba chiar mai frumușel. Noile indicii băteau, cioc, cioc, cioc, într-o ușă care însă mai avea mult până să se deschidă. Fratele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu „CASL”, aveal la subsol date din 1943 și 1944, iar fotografiile erau aranjate în ordine cronologică, probabil așteptând și unele adăugiri artistice: încercuirea fețelor unor comuniști cunoscuți. Buzz se gândi „Coleman” și începu să caute o față obturată de bandaje. Majoritatea fotografiilor erau de grup și fuseseră luate de la distanță, de undeva de deasupra. Unele reprezentau secțiuni mărite, în care fețele se distingeau mult mai clar. Calitatea tuturor era excelentă - FBI-ul știa meserie. Buzz observă câteva fețe neclare, multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]