388 matches
-
nască și să moară în aceiași ani. Poate nu e lipsit de interes să evoc faptul că Basarab Nicolescu găsea în ternarul Eminescu-Blaga-Barbu axa fondatoare a spiritualității românești moderne." (p. 7-8) În acest cadru al necesității înlesnirii accesului la creația barbiană, Theodor Codreanu a făcut apel la o tehnică mai puțin propice desfășurărilor textuale critice și mai degrabă justificată în derulările epice: cea a contrapunctului. Abordarea este, așadar, polifonică, dar în înțelesul unei organicități care amintește de metafora comunicațională a orchestrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cea a contrapunctului. Abordarea este, așadar, polifonică, dar în înțelesul unei organicități care amintește de metafora comunicațională a orchestrei (nu întâmplător tehnica aceasta a contrapunctului este împrumutată din compoziția muzicală), presupunând suprapuneri discursive într-un tot organic, nedisonant, pe teme barbiene derivând din sau consonante cu temele majore ale culturii române. Și pentru a crea această consonanță, deschiderea însăși, în prima parte, intitulată Înfruntând critica, se realizează printr-un capitol numit Punct de purcedere, pentru ca cea de-a doua, Ermetismul canonic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mai puțin apropiate înțelegerii în consens cu intentio auctoris, respectiv perspectivele unei interpretări în acord cu paradigma transmodernă, consonantă atât cu intentio auctoris, cât și cu intentio operis. Și pentru a sublinia această apropiere, să ne referim strict la reacția barbiană într-o scrisoare din 1959, adresată lui Filip Enescu (Opere II, p. 997), pe care o redă Codreanu spre a deschide calea spre ermetismul canonic cu ajutorul aparatului critic transmodern: "Mă fac emulul lui Mallarmé, neobservând că ermetismul lui Mallarmé e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sursa de la care izvorăște dorința unei reinterpretări, pe alte coordonate, în limitele altui orizont paradigmatic. Plecând, așadar, de la contestarea de către Barbu a grilei lovinesciene de lectură, și prin aceasta înțelegând contestarea tuturor celor care au operat ulterior pe materia poetică barbiană cu "instrumentarul cultural lovinescian" (p. 17), Theodor Codreanu trece, în prima parte, în revistă perspectivele antume ale lui Șerban Cioculescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Al. Philippide, G. Călinescu, Al. Paleologu, T. Vianu sau Ovid S. Crohmălniceanu, dar și cele postume ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tocmai o achiziționase), în raport cu critica postumă, plecând de la remarcabilul eseu al lui Basarab Nicolescu, Cosmologia "Jocului secund", criticată de "vechiul marxist" (p. 69) Ovid S. Crohmălniceanu. Merită scos în evidență modul în care Theodor Codreanu își asumă separarea apelor exegezei barbiene, asumându-și proximitatea ideatică a lui Nicolescu (părintele transdisciplinarității), dar în raport cu Barbu situându-se, mai degrabă, în proximitatea interpretărilor lui Mandics György, Solomon Marcus și Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
barbiene, asumându-și proximitatea ideatică a lui Nicolescu (părintele transdisciplinarității), dar în raport cu Barbu situându-se, mai degrabă, în proximitatea interpretărilor lui Mandics György, Solomon Marcus și Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Marin Mincu. Cât privește interpretarea ermetismului canonic, constând în reevaluarea prejudecăților privitoare la opera barbiană, Theodor Codreanu parcurge sistematic pașii înțelegerii/explicării conceptului, de la antimodernismul manifest, prin calea fenomenologiei, către increat și ritmul pur al acestuia, dezbrăcând, consonant cu intenția barbiană, critica literară anterioară de parazitismul ideologic. Nu întâmplător Theodor Codreanu îl situează pe Barbu în proximitatea lui Eminescu, cel care proiectase cu aproape jumătate de veac înaintea sa situarea poeziei în trans-logic și trans-lingvistic; nu întâmplător Codreanu îl situează pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a încercat să se delimiteze, el fiind unul dintre primii poeți transmoderni postbelici, care a găsit în Eminescu și în Ion Barbu înainte-mergători." (p. 136) Această interpretare din partea a doua a lucrării, în cheie transmodern(ist)ă referențială pentru exegeza barbiană -, se încheie în nota contrapunctică, concluzivă în raport cu perspectiva ermetistă: "Ambii poeți [n.a. Mallarmé și Barbu] consideră că diferența dintre limbajul poeziei și cel uzual sau al prozei este dată de vers, nu de cuvânt. Mallarmé vine cu ideea îndrăzneață că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cum completează Hugo Friedrich. Replica lui Ion Barbu: joc secund. Se pare că de aici începe și despărțirea celor doi poeți. Peste ani, jocul filologic mallarméean va fi preluat de modernism, de avangarde și de postmoderniști; în schimb, jocul secund barbian continuă să fie secretul ermetismului canonic." (p. 329) Dar care joc secund, iată, prin lucrarea lui Theodor Codreanu, se deschide în cheie transmodern(ist)ă. Acesta este și meritul principal al criticului, care se bucură, astfel, prin prestigiosul premiu acordat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
situarea împotriva curentului și verticalitatea în apărarea unui adevăr în raport cu nedreptatea lui Nicolae Manolescu vizavi de interpretarea lui Marin Mincu, dar și vizavi de Barbu, înțeles ca fiind un "veleitar cultural, îndeosebi filosofic", remarcabila capacitate de analiză a geometriei ritmice barbiene, în acord cu geometria ritmică eminesciană și cu posibilitățile poetice ale limbii române, apropierea creației barbiene de cea blagiană, prin remarcabilul capitol 15 "Întocma-dogma" etc., Theodor Codreanu a preferat să rămână discret și profund, asumându-și până la capăt "victoria în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
interpretarea lui Marin Mincu, dar și vizavi de Barbu, înțeles ca fiind un "veleitar cultural, îndeosebi filosofic", remarcabila capacitate de analiză a geometriei ritmice barbiene, în acord cu geometria ritmică eminesciană și cu posibilitățile poetice ale limbii române, apropierea creației barbiene de cea blagiană, prin remarcabilul capitol 15 "Întocma-dogma" etc., Theodor Codreanu a preferat să rămână discret și profund, asumându-și până la capăt "victoria în înfrângere". Atitudine care n-ar strica în subiectivismul critic fățiș din zorii unei extramodernități căreia îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu garantezi, sînt oamenii ceva negrăit de dulce, semenul tău canibal! Ora 5,30, în personalul Mărășești Miercurea Ciuc, la Urechești, variabilă în lumina de zi mărfarul cu ștersăturile șoselei prin el, schelărie de pod La Răsturnica, haltă în pantă, personaj barbian, liturghie de pe centura simțurilor feroviare, cele văzute, cele auzite rit de frîne, fîșîit de vînt, cele adulmecate rășina cale de munte, uscăciunea de buruiană linie de cîmp, gust îndepărtat, în contratimp la CFR instinctul distructiv care l-a izolat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
operă venele groase ale omului matur Eminescu, dar și vinișoarele albăstrii, abia perceptibile ale copilăriei. Nervurile accentuate de mai târziu își găsesc originea în ultimele și se cade ca în primul rând ele să fie reliefate, căci sfântă după expresia barbiană e doar nunta, începutul 139. Cum literatura e o aventură a ființei 140, nu strică deloc momentul unui exercițiu pe cât de folositor, pe atât de riscant: reliefarea iubirii găsite și regăsite în raiul copilăriei fermecate, dar și reliefarea a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
alcătuită din imagini care se concretizează în urma procesului de sublimare poetică; despre cele două realități se poate spune că trăiesc fervent și dihotomic, întocmai ca-n sugestia baudelaireană din Corespondențe. Depistate cu precădere în poezie, însemnele realității secunde (în sens barbian) sunt: locul și rolul creatorului, intensitatea și adâncimea gândirii, imaginea iubitei, erosul, motivul germinării universale, cerul înstelat și îngerii, sunetul cornului, al clopotului și al buciumului; luna, somnul, somnolența și visul, lumile siderale, muzica sferelor, zborul și plânsul, insula lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
pas être. (Roberto Juarroz) Desfășurat între istoria complexă a realității ipoteștene concrete și realitatea intrinsecă a creației eminesciene, periplul de față confirmă existența a numeroase punți care leagă cele două lumi. Mult mai amplă decât prima, realitatea secundă, în sens barbian, "topește" în profunzimile sale imagini și semne ale realului palpabil, extinzându-le semnificațiile prin generalizare. Analiza acestui proces de sublimare arată însă că urmele și ecourile realității concrete nu se sting pe de-a-ntregul în noua lume a realității artei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de texte, o intertextualitate.”<ref id=”3”>Cristina Hăulică, Textul ca intertextualitate, Editura Eminescu, București, 1981,<ref> ce își poate găsi numeroase aplicații, în varii texte. Ne vine în minte la întâmplare sau nu o grupare considerabilă de creații eminesciene, barbiene etc. Dar oare filosofia ce răspunsuri ne oferă?! Camus nota undeva că : <ref id=”4”>apud Elena Lupaș, Manual de Filozofie, clasa a XIIa.</ref>. Însă „sensul vieții” este acela de a-ți pune tu însuți problema sensului vieții. Orice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
trei ori câte patru, de zece ori câte doi, de două ori câte zece. Câtă precizie!!! Stabilim, în aceeași cheie, o omologie cu postuma eminesciană Dumnezeu și om. Încercăm o hermeneutică aflată în totală contradicție cu mecanismul ce ordonează poezia barbiană, ermetică, modernă prin excelență. Dumnezeu și om anunță încă din titlu un trasnsfer de structuri atât din domeniul logicii, cât și din cel al religiei. Titlul, anticipatoriu prin excelență, și simbolic în egală măsură, definește un raport de coordonare între
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
la zid în raportul dezbătut la Uniunea Scriitorilor, fapt care a trezit iritarea lui Eugen Jebeleanu, acesta arătându-se contrariat de atitudinea factorilor politici. În viziunea poetului, nu echipa lui Ștefan Bănulescu - una de excepție, care a șters amintirea direcției barbiene a revistei - trebuia criticată, ci vechiul angrenaj al autorului Gropii, care, între anii 1965-1968, ar fi instaurat un regim arbitrar în literatura română: "După părerea tuturor, este o tentativă de a se sugruma realizările și climatul într-adevăr sănătos - climat
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
se prelungesc una-n altul, "Sărutul meu de departe, de foarte departe/ pe sânii ei țuguiați fantomatic va trece;/ spre pulpe lunecând ca un melc,/ pe coapse își va lăsa visul umed și rece". Sunt poate aici reminiscențe din universul barbian al sexualității exacerbate din lumea gasteropodelor, totul însă se datorează "curei de hașiș", care stă și la baza scrierilor, cel puțin așa vrea să dea impresia stilul abrupt, lacunar, fantasmatic al textelor, dar textul este întotdeauna marcat de revenirile ironice
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Eu nu strivesc corola de minuni și concepția blagiană despre cunoașterea paradisiacă și cea luciferică, despre criptic și fanic etc. expusă în eseurile sale filosofice, Joc secund și concepția platoniciană, Ritmuri pentru nunțile necesare și elementele de astronomie corelate concepției barbiene privind treptele de cunoaștere, aspecte care fac accesibilă interpretarea nu doar a acestui poem și mergând până la noțiunile de logică (propoziții logice și erori logice, silogisme, paralogisme, truisme, paradoxuri etc.) necesare a fi înțelese și aplicate/evitate conștient pentru însușirea
Interdisciplinaritatea ca necesitate. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela-Paula Epurianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1337]
-
Joc secund, apărut în 1930, a fost bine primit de Alexandru A Phillipide, Șerban Cioculescu, Al. Rosetti, Perpessicius, G. Călinescu, Pompiliu Constantinescu, dar, în epocă, probabil nu puțini au fost cei care și-au afirmat nedumerirea și inaderența la lirica barbiană; iar o astfel de autointerogare era mai mult decît întemeiată. Răspunde că nu trebuie "neapărat", dar poate foarte bine să și-o explice. Și propune o analogie cu fizica: "Poezia întocmai ca un fenomen fizic participă de misteriosul vieții. Și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
atare trebuiesc asociate corpului liric". Trei culori-simboluri fundamentale, aflăm în poezia Jocului secund, însoțite de trei mituri cosmogonice: mitul Oglinzii, mitul Nunții și mitul Soarelui, cum punctează Basarab Nicolescu în monografia amintită și unde citim: Există într-adevăr, în poetica barbiană, un rafinat simbolism al culorilor. Celor trei mituri fundamentale ale cosmologiei Jocului secund le corespund trei culori-simbol ce revin obsedant, cu un rol funcțional determinat: realizarea unei maxime densități de semnificație într-o expresie lingvistică de întindere minimă". Albastrul e
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Mateiu Caragiale în Crai de Curtea veche, cum spune Horațiu în al său Apogeu; Exegi momentum aere perennius (Un moment clădit - nu mai trebuie decît bronzul). Pentru Ion Barbu este o carte limpezitoare, lămuritoare și rînduitoare a viziunii și gîndului barbian, întru cîntările sale pentru ciclul balcanic din Isarlîk: "De multă vreme o cunoaștere imperfectă, dibuitoare a realității noastre pretindea zadarnic de la mine rînduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Cînd iată că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental". Două mari împărății se întemeiază pe umerii personagiilor mateiene. Împărății dragi și în consonanță cu universul barbian: "Matematicienii și poeții vor înțelege, singurii, taina acelui procedeu de "exhauțiune", de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței. Lumile matematice sînt vizibil exterioare; numai elanuri somatorii virtuale, acumulări de operații le leagă. Extremele bogății, onoruri
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celei a lui Mateiu Caragiale. Între poeții contemporani lui, o stea fixă este și Al.A. Philippide, prin care, cum citim în Salut în Novalis (Al.A. Philippide - Stînci fulgerate), din "Vremea", 27 martie 1930, redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Paginile barbiene sînt și o replică la nedreapta abordare a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]