388 matches
-
cel puțin egală cu cele câteva studii importante despre poezia sa. Curiozitatea pentru poetul și omul Ion Barbu este însă în creștere. Se cunoaște influența acestuia asupra generației interbelice, și Nicolae Manolescu remarcă succint în Metamorfozele poeziei existența unui curent barbian fanatic. Chiar dacă în principiu un asemenea poet nu poate avea urmași, întrucît "el închide o epocă fără a deschide o alta", observă criticul, numitul curent barbian revine, la scară mai generală și mai estompată, în opțiunile literare ale celor mai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
asupra generației interbelice, și Nicolae Manolescu remarcă succint în Metamorfozele poeziei existența unui curent barbian fanatic. Chiar dacă în principiu un asemenea poet nu poate avea urmași, întrucît "el închide o epocă fără a deschide o alta", observă criticul, numitul curent barbian revine, la scară mai generală și mai estompată, în opțiunile literare ale celor mai noi generații. Se poate susține că nu atât doctrina estetică a poetului influențează asupra tinerilor scriitori de azi, cât un anumit model de carieră literară. Succesivele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
un lucru pe care mulți critici l-au neglijat. Oricât de amănunțit s-ar aplica un eseu, pe probleme selectate, în cazul acesta trebuie făcută verificarea și prin întregul creației. De aceea Tudor Vianu rămâne autorul celui mai adevărat studiu barbian, întîi și întîi pentru că a demonstrat în climatul românesc existența poetului ermetic. Demonstrația lui, atât de frumos armonizată, este și prima încercare de a umaniza profilul unui poet ermetic, ca tip social și literar, de a deduce, cât permite logica
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a lui Ion Vinea - va fi găzduită la Contimporanul și în calitate de artistă plastică, iar pianista Corina Sfetea acompaniază manifestările literar-artistice ale grupării. După ce „etapa constructivistă”, strict artistică, se încheie, iar Ion Barbu își retrage colaborarea, paginile Contimporanului încep să găzduiască „barbieni”, tineri hermetizanți de varii calibre, de la orficul Dan Botta la Andrei Tudor, Simion Stolnicu, Corneliu Temensky, Cicerone Theodorescu, Barbu Brezianu, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu etc.: „poezia tînără” a momentului... În ceea ce privește „colaborările” poetice - destul de frecvente - ale lui Tristan Tzara, ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ludice de Jacques G. Costin (unele - precum „Imn benzinei“ - neincluse în volumul aflat în pregătire). Barbu Brezianu prezintă o importantă expoziție de artă armeană, iar congenerul său Lucian Boz publică un amplu eseu despre Ulysses al lui James Joyce. Orficul, „barbianul”, puristul Dan Botta este prezent în ultimul număr al Contimporanului cu un eseu platonizant despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele lui Ion Vinea (prezent, în 1927, doar cu proză: fragmente din Victoria sălbatecă) abordează într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ale spațiului și dimensiunea timpului, poetul ipostaziază o potențială apropiere de perfecțiune, din hiperbole și cifre, prin imagini care vin și pleacă-n vid, acolo unde zilnic moare Euclid / Zdrobit de-absurdul altor ecuații // În drumul de la minus către plus... Barbian, așadar, la nivelul expresiei îndeosebi - La țărm ascuns, sub văluri de opal, / În sorbul unor lumi matriciale, / La polul negativ, paradoxal, / Se proiectează-n scheme infernale / Mai multe variante de final -, poetul aduce, în planul conținutului, frământările dintotdeauna ale omului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
caută cu privirile. Mă Îndeamnă să iau cuvântul. O evit. Tac precum Hamlet. Nu particip deloc la discuții. Nici D., nici G. nu vorbesc: probabil din teamă că am să le arăt apoi că n-au Înțeles textul călinescian sau barbian. Din prudență tactică, nu se Înghesuie deloc să vorbească. Mă așteaptă pe mine să Încep. Sunt impenetrabil. Vasile mă Înghiontește: „Zi ceva, că mă pune pe mine și n-am citit nimic...“. Tac. Observ că asistenta pleacă aproape supărată. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al aparaturii monstruoase și al miasmelor. Poetul apelează la limbajul tehnic și încearcă să proiecteze realul în mitologie. Al doilea ciclu din Pasteluri..., Automnale, reluat în Mireasa lumii (1941), îl așază pe C.-S. în descendență bacoviană. Există și ecouri barbiene, ca și reflexe ale experienței de tălmăcitor al poeziei lui Baudelaire, inaugurată prin cele trei poeme (Strigoiul, Spleen și Vinul asasinului) cuprinse în modestul volum editat la Câmpina în 1929. Poetul intenționa să dea, în versiune românească, „prezentarea antologică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286366_a_287695]
-
mine/ Cereasca grădină,/ Să spargă din calea oceanului negru/ Extaticul dig" (Ca și cum). Noul univers, reconstruit în ea însăși, este asemănător paradisului și devine dig, în calea "negrului ocean". Totodată, noul univers reconstruit în interior poate fi oul primordial din poezia barbiană, simbol al armoniei și al unității: "Ți-aduci aminte cât de bine/ Era în oul de pe ape unde eram zidiți de-a pururi/ Făptură singură, deplină/ În care universu-ncape/ Și-și ești suficientă sieși,/ plutind lumină în lumină?//...// Cine-a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce urmează, să definim limitele tradiției în procesul creației individuale raportate mai ales la motive, teme, stil, ritmică, tipare, imagini sau asociații de imagini a căror existență în timp confirmă, cum s-a mai spus, valoarea estetică. Poeții încearcă experiențe barbiene, argheziene sau variațiuni pe teme cunoscute în poezia lui Blaga, Arghezi, Bacovia; desfac, refac, trezesc mituri, reînvie global sau parțial momente din istorie în simboluri cu sensuri multiple, generate de un conținut nou și o formă nouă, în care descoperim
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
maladii/ pe care cu viața mea o caut". Ca și natura, poetul se află într-o permanentă metamorfoză: "Sunați-mi fulgerele de vară trunchiul/ eu nu îmi sunt aidoma nicicând". Alteori zeu, pe jumătate sunet, se definește într-o muzică barbiană: "Desprinși din cântecul-inel,/ Văzduh și ape împânziră/ Suavii zei pe care el/ Aievea îi isca din liră". "Odihnă în țipăt" prezintă nașterea ca o ardere. Poetul face o călătorie către începuturile vieții, invocând motivul popular "tinerețe fără bătrânețe și viață
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
căușul palmei mele din ulcioare" ("Cântec de dor"). Unele poeme relatează întâmplări menite să definească o stare sau un sentiment; aflăm că într-o seară un oaspete cu spadă îl vizitează pe poet, zborul lui Icar amintește de "zborul invers" barbian. Poetul surprinde stări de neliniște ("Requiem"), își face biografia ("Moartea lui Făt Frumos"), iar ciclul "jocuri bătrânești" ne trimite din nou la Ion Barbu. "Lovite iar, metalele răspund/ cu somn în trup și gură jumătate/ cu arcul strâns ecouri refuzate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cu toate/ Tramvaiele algebric legănate". În poezia lui Leonid Dimov, obiectele se metamorfozează ca la suprarealiști; dar fără să-și piardă, parcă, determinările reale. Asistăm, mai ales în volumul "A. B. C.", volum de selecție la o evoluție de la formula barbiană, de la simbolistica încifrată, la formula alegorică a horelor argheziene; de la lumea interioară a propriului eu la "cea exterioară a adevărului", cum spunea Apollinaire. Fără să facă cronică, poetul știe să ne sugereze într-un context fantezist sau fantastic faptele existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este o pecete de ceară, sonetele aeriene s-au scris pe vânt, miresele de zăpadă au vălul stelar, răsăritul lor este sonor și ele iradiază în gong, aripile nălucite se sparg în soare. În sonetele și pastelurile marine, muzica este barbiană: dionisiacă, înflăcărată, solară, dar și cu fierberi lăuntrice. Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-un poem, poezia devine profundă și sentimentul este discret. Nostalgic, poetul regretă că nu s-a născut și nu a murit pe mare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Îmi fuge timpu-n mii de chipuri/ și să-l ajung am doar un trup/ și râd de ghearele-mi de lup/ inconsistentele nisipuri." Universul în care se situează poetul este undeva mai presus de bine și de rău (ipostază specific barbiană). Însetat de real, ca și Nichita Stănescu, el coboară în lucruri, în universul saturat de viteză. Din acest context opera i se revarsă ca o ploaie torențială: Se amestecă tunetele cu cuvintele/ sentimentul meu e al zidului decupat pe orizont
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
visează întemeierea Țării Românești, vremile lui Vlad Țepeș, Ion Vodă, războiul de in-dependență, dezvoltate în personificări ciudate, cu onomastică neobișnuită până la manieră. Cărțile populare, cronicile, atmosfera cultică sunt concentrate într-o formulă de joc gratuit, arghezian, sau în decantări abstracte barbiene. Astfel, poetul vorbește despre întemeierea Moldovei pornind de la întemeierea Romei, implicând motivul biblic al lui Moise, " Capra cu trei iezi" de Ion Creangă și legenda lui Ion Neculce. Bogdan plânge semnificativ, pentru că pe masă vin semne de sânge și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
foamea teribilă după real, după reprezentările realului cunoscute și în "Elegii": Sunt mâncat/ simt/ foamea și-a făcut patul în existența mea" ("Căderea oamenilor în pământ"). Alteori, lumea este de fapt dematerializată prin cuvânt; cuvântul devine un fel de oglindă barbiană prin care lucrurile își pierd materialitatea, se curăță de contingent, dar în același timp sunt esențele la care poetul vrea să ajungă; de aici și aparenta contradicție între foamea de cuvinte, ca o expresie a dorinței de a stăpâni realul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
caută: "Numai lacrima, numai ea transportă sinele/ către sine ridică sinele din sine/ ia sinele din/ sine, prin simpla luare.". ("Prin simpla luare"). În poemul "Egg", neagă ideea că lumea s-ar fi născut dintr-un ou, așa cum credeau anticii. Barbian, autorul "necuvintelor" binecuvântează nașterea prin suferință: "Să fie sfântă întâmplarea de a fi,/ ales sau nu, dar pururi însuți/ mirată lacrimă care-ți/ ivi înnobilând cu sine plânsu-ți". "Certarea lui Euclid" are drept motto un fals citat din Euclid, de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
În "Fiți veseli", poem macedonskian, își oficiază propria înmormântare, cu ideea că moartea este inclusă, se inserează în existență. ("Ca o răscoală a gropilor"). Din mișcarea lor intimă poemele reiau ideea sacrificiului cu sens de exemplaritate. "Trimisul" este un Nastratin barbian: "Dar au căzut cu toții, spre dânsul, în genunchi/ în timp ce sta cu capul, plecat pe acel trunchi." Poezia devine expresia unei voci întunecate, pentru că moartea însăși este leacul bolilor("Perechi") Ne dăruim morții, pentru că, așa ca altădată, viața este o împerechere
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Comparată din România. Imaginarul poetic din cartea de debut a lui Șerban Axinte ( Starea balanței, Editura Eurocart, Iași, 1996) este cât se poate de fidel moștenirii (neo)moderniste. Regăsim, aici, suficiente semne lirice imediat recognoscibile, metafore-simbol descinse direct din ermetismul barbian sau din cel stănescian: "zodia acestui cuvânt", "veșnicul foc al zidirii", "un ochi fecundat de sine însuși" sau, în fine, "noul grup al balanței (...)/ Grup virgin către ultima treaptă". Echilibrul liric perfect, sugerat încă din titlu, nu poate fi atins
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
joacă rolul unui „personaj“, explorează sentimente care nul definesc, nu sunt propriuzis ale sale. Lirica rolurilor se apropie astfel de expresia dramatică, devenind „un lirism repre zentabil, o poezie teatrală“ (G. Călinescu). Este prezentă în idilele lui Coșbuc, în poeme barbiene precum Domnișoara Hus ori în cele soresciene din volumul La lilieci etc. - Lirismul impersonal reprezintă o altă formă de obiectivare a stării lirice, în care discursul este formulat la persoana a IIIa, fără a desemna o prezență intermediară, un „personaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
numeroasele arte poetice din lirica interbelică se numără și poezia Timbru de Ion Barbu, publicată în revista Sburătorul (1926), integrată apoi ciclului Joc secund (1930). Modernitatea acestei creații este evidențiată de către George Călinescu, care identifică aici ermetismul autentic al liricii barbiene, adică un mod aproape matematic de „comunicare cu esențele lumii“. Ilustrând, așadar, etapa ermetică din creația lui Ion Barbu, poezia Timbru dezvoltă teme definitorii pentru estetica modernismului: izvoarele creației, raportul dintre realitate și ficțiunea artistică, criza limbajului, opțiunea pentru un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
suprimă frontierele dintre lirism și narativitate. Modernitatea formei constă în faptul că, deși este o creație epică - o baladă cultă -, include elemente de artă poetică (în prolog) și de legendă etiologică (în epilog). Aparținând celei dea doua etape a creației barbiene (etapa baladicorientală), balada surprinde un ritual de inițiere prin Logos și prin Eros. Tema iubirii imposibile se asociază cu tema cunoașterii și cu cea a creației. Discursul poetic își evidențiază modernitatea prin combinarea lirismului obiectiv (lirică a rolurilor în prima
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
vital, iar oglinda fântânii, „sursa unei imaginații deschise“ - cum afirmă Gaston Bachelard în eseul Apa și visele. În creația lui Barbu, cred eu, semnificațiile „oglinzii din suflet“ se multiplică, fiindcă oglinda se suprapune altor două simboluri (recu rente în poetica barbiană): soarele și inelul nuntirii (roata albă). În primul rând, imaginația se deschide spre „mântuitul azur“ al Ideilor, exprimând aspirația spre absolutul cunoașterii. Această temă principală a baladei, exprimată ca fascinație a solarității, se îngemănează cu tema iubirii: iubire imposibilă între
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pentru a se așeza între Scripturi. Nu cunosc meditație mai gravă asupra ticluirii și aventurii Ființei ca această carte de înțelepciune, pe care un act de discreție și gust o disimulează sub grele catifele de pitoresc oriental." Citind aceste meditații barbiene, e de presupus că ființa Tatălui s-ar fi îmblînzit întru recunoașterea Fiului ca entitate complementară și Ion Luca Caragiale ar fi semnat și el acel Protocol al unui club Matei Caragiale propus de Ion Barbu: "Cartea Crailor la fila
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]