371 matches
-
Degetele rămase din mănunchi continuau imperturbabil să fojgăie pe clape. Un miros greu, ca de odaie în care naște o femeie, se răspândi pe sub cetină. Când și ultimul deget căzu zvâcnind pe cauciucul striat de la picioarele arhitectului, saxofonistul, sclipindu-și barda sub stelele mici, făinoase, ocoli prin față resturile de caroserie prin care, pe alocuri, se vedea motorul întunecat și apucă strâns în pumn ciotul din care pornea celălalt mănunchi de degete. Dar, de data aceasta, când vru să izbească din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mă scoată de-aici, că prea mult îi pun la lucru. Dar, până o să-nchid ochii, eu tot o să-i pun la lucru, că altfel nu se pot mântui. Plec de la părintele Alexandru și în urechi îmi țiuie joagărul și barda, abricul și drujba. Să faci într-o viață 58 de biserici... Diavolii își vând pielea foarte scump
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și au încetat în secolul al XIII-lea. Una dintre cele mai stricte reguli de cuprindere în privința defrișărilor din pădurile românești consta în stabilirea dimensiunii normale a unei poieni artificiale. Măsurarea se făcea prin aruncarea unui obiect (de obicei o bardă) de jur împrejur, stând la mijloc. Poiana avea dimensiunile corecte dacă nu depășea perimetrul conturat prin procedeul descris (Stahl, 1998, vol. I, pp. 223-256). Și această regulă este însă discutabilă. În primul rând, din studiul lui Stahl nu reiese care
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
o scânteiere pe un cimitir. Căci nu-i sufletul omului un mormânt în flăcări? Dă un curs genial senzațiilor; impune trupului vecinătatea aștrilor; carnea, ridic-o prin grație sau crimă până la cer; - simbolul tău să fie: un trandafir pe-o bardă. Învață voluptatea de-a acorda ideilor spațiul unei clipe, de-a iubi ființa fără a-i îngădui un rost, de-a fi tu însuți fără tine. Din așteptările visătoare în mijlocul naturii, privind cum aripile unui vultur ating broderia destrămată a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
părintele Ștefan că mormântul străinului a rămas fără cruce, tocmai pe la sfârșitul toamnei; așadar a cinstit, la rateșul lui Petrache, pe doi români și le-a spus ce-l doare. Sătenii au intrat în lunca de pe coastă, au tăiat cu barda un mesteacăn frumos și drept ca o făclie de ceară albă și au meșterit o cruce. Au intrat în țintirim și au așezat-o la căpătâiul străinului. Pe când bătătoreau țărâna, unul zise: —Dumnezeu să-l ierte, era voinic om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
neras cu săptămânile, cu barba albă, țepoasă, fruntea ciupită de vărsat, sprâncenele cărunte și groase, mustățile stufoase și ochii cenușii, încruntați de lăuntrică suferință, în care se iveau câteodată două luminițe dulci, pornite din adâncuri. - Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mai departe și mai sus, căci în vale mă pândește moartea. Când ajung pe înălțimile munților înzăpeziți, urmăresc de pe creastă urmele lăsate de schiurile mele cu cheltuiala unui efort nebănuit. Acolo, jos, printre crengile cu neaua brazilor, ritmice lovituri de bardă sapă existența arborelui condamnat. Încă vreo câteva izbituri repezite cu sete și un rege mut și mândru va scrâșni sinistru, înainte de a se prăbuși cu răbufnire de cutremur. Mâine el va fi prefăcut în scaunul sărutat de trânjii unui om-păduche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina de gît, părînd o vită căreia i se tăiase căpățîna dintr-o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într-o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tip de basm este bine reprezentat în România prin povești ca Piciul ciobănașul și pomul cel fără căpătâi (P. Ispirescu), în care eroul, în vederea ascensiunii, cere să i se dea „nouă colțuri de prescură, nouă pahare de vin și nouă barde” - tipică dotare pentru o călătorie în „lumea de dincolo”. Pe măsură ce urcă pe trunchiul copacului, eroul înfige cele nouă barde, realizând astfel un fel de scară cu nouă trepte (niveluri). Vezi arborele cosmic care susține cu crengile sale cele șapte sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Ispirescu), în care eroul, în vederea ascensiunii, cere să i se dea „nouă colțuri de prescură, nouă pahare de vin și nouă barde” - tipică dotare pentru o călătorie în „lumea de dincolo”. Pe măsură ce urcă pe trunchiul copacului, eroul înfige cele nouă barde, realizând astfel un fel de scară cu nouă trepte (niveluri). Vezi arborele cosmic care susține cu crengile sale cele șapte sau nouă ceruri. în alte variante, arborele (planta) crește la cer „ca o scară”. Vezi celebrul basm popular englez Jack
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Lambs/Leii mor pentru miei de Robert Redford. Un film inteligent, bazat doar pe duelurile verbale susținute de mari actori (care nu se pierd în cuvinte, dar nici nu le sar ca să iasă ei în fața). Un scenariu ciudat, tăiat cu barda la final. Bun Tom Cruise. » La Science des rêves/Artă viselor de Michel Gondry. Un onirism de zile bune, atâta vreme cât reușești să te acomodezi limbajului. Un ochi întors înăuntru spre universul din noi și o privire ludica asupra incapacității de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
pe zi să afle informații de la radio. Pe 1 februarie 1940 primesc ordin de concentrare la Regimentul 3 Vânători, Bolgrad de unde sunt repartizat la școala de ofițeri în rezervă. Armată la cataramă. Comandantul de pluton, sublocotenentul activ Ivănoiu, dădea cu barda în Dumnezeu. Dacă pierdea noaptea la cărți suplimenta “broasca”, culcat-sculat ca vai de noi, că mai bine am fi jucat noi pocher și nu el. În martie sunt avansat caporal și la două zile sergent. Pe 31 martie sunt trimis
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
două părți de suprarealiștii și tradiționaliștii bucureșteni, revendicată de Viața românească, e cel mai indicat astru pentru peisagiul nostru literar: mahalagiu, agricol sau haiducesc. Domnul Arghezi face poezii cu inocenta aplicațiune spre migală a unui ceasornicar. Câteodată trece și la bardă. O poartă țărănească în vopseli târgovețe ia ființă. Alteori, travestit în brodeuză, ia acul, foarfecele și lucrează pe olandă "à jour". Toate acestea sunt foarte bune deprinderi călugărești. Dar parfumurile duhovniceștilor virtuți le bănuim irevocabil mistuite. Nu găsim în prezența
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mie o lovitură de bocanc... Firește, și vă rog să rețineți amănuntul acesta, oricine s-ar fi așteptat să intervină ceva care să pună capăt dezlănțuirii de brutalitate josnică a lui Iason; se afla acolo, prinsă de o grindă, o bardă bine ascuțită, oricare dintre noi ar fi putut, foarte ușor, să-i crape capul cu ea; sau domnul Sima, care avea în odaia de jos o pușcă, o văzusem eu, ar fi putut să dea fuga s-o aducă și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe care le știu eu; astfel s-ar sparge cercul care ne amenință acum și am putea viermui împreună sau despărțiți, printre bolovani negri; iar dumneata, Iason, ai putea să te duci dracului !“ - aici, ochii mi s-au îndreptat spre bardă și era cât pe-aci să mă reped, dar m-am abținut pentru că Zenobia, înțelegându-mă destul de bine, s-a ghemuit pe podea și a început să absoarbă. Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea noastră, ploaia se
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
care era acoperită, iar eu, privindu-l pe Iason, care găsise că ar fi momentul cel mai potrivit să se pieptene cu un pieptene de os, mic, gălbui, simțeam cum crește în mine dorința de a-i crăpa capul cu barda, când Petru, cuminte și palid, a spus : „Firește, domnul Sima s-a grăbit să încuviințeze plecarea voastră, Iason se piaptănă, Zenobia s-a ghemuit și s-a înnegrit, are de luptat cu forțe mult mai copleșitoare, dar eu, Petru, cuminte
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vegetale, un mindir cu paie ieșinde prin pânza groasă de sac lucruri dragi, rămase de la Iustiniana, rândui, strâns, ca într-o cutie de chibrituri, unelte de construcție: cancioc, mistrie, nivela cu aer, firul cu plumb, câteva rindele tăioase, încheind cu barda lui scânteietoare, de care nu se despărțise niciodată în viață. Cam atâta lua din Goldana. La oraș sau unde ne-om duce, vom vedea ce-om face, le explică el cailor, ca unor sfetnici tăcuți, în care nu bănuiești semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sunat pe cineva, aș fi avut un chef nebun să sun pe cineva, să nu facă nimic, să stea dracului lângă mine, numa’ așa, să vorbim de scârba asta de viață. Ehhh... „și-un picior de lemn să ai, iei barda din cui și-l tai...”. - Și-ți cioplești frumos un nai... măi, tată, măi... - Moaș-ta... Știi o chestie, Voievoade? Chiar mi-aș pune și eu pirostriile, da’ cu cine? Maria s-a măritat cu Pașaportu’ pentru State, îi produce urgent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
atacuri directe, cu o virulență pe care eu nu am mai trăit-o nici în mediul nostru mult mai puțin blând și răbdător. O cumplită și fără precedent criză de orgoliu rănit (are și ea dreptatea ei). Pe scurt, o bardă urâtă în bunăstarea mea de excepție, în care doar dorul de ai mei mă tulbura un pic. Am avut două luni de construcție a unei stări în care stresul, duritatea, chinuiala dispăruseră. Mă înseninasem. Acum e foarte important să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor. Astfel îți e cântarea, bătrâne Heliade, Cum curge profeția unei Ieremiade, Cum se răzbun-un vifor sburînd din nor în nor. Ruga-m-aș la Erato, să cânt ca Tine, barde, De nu în vieața-mi toată, dar cîntecu-mi de moarte Să fie ca " Blestemu"-Ți... să-l cânt, apoi să mor. {EminescuOpI 18} LA O ARTISTĂ Ca a nopții poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
s-a pierdut toată lipezimea clasică și s-a câștigat domnia insultei, vociferarea dictaturii banului și lipsa de comunicare Între noi. Suntem așa de departe unul de altul, mai ales când stăm umăr lângă umăr, Încât e bine să ai barda cu tine când tembrățișezi”... ( Fănuș Neagu) ( interviu realizat de Viorel Dinescu). Acest aspect al existenței ajunsă În faza de autodistrugere ar trebui să ne dea de gândit. Articolul „Ultimul suspin al lui Eminescu” este cutremurător pentru cei care l-au
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-ncerca și pe mine oleacă. Cuvintele Mătușii se transformaseră în imagini și eu deja vedeam totul de parcă s-ar fi petrecut totul acum, aici, în fața mea. Badea Vasile părea c-o s-o ia razna. Își ascuțise în foc, la fierar, barda și a plecat după lupi. N-a venit înapoi decât după vreo câteva zile. Părea că-i nebun și se sălbăticise. Barba îi crescuse ca buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Părea că-i nebun și se sălbăticise. Barba îi crescuse ca buruiana și avea ochii rătăciți. Nu dăduse de lupi și se răzbunase pe stejar. L-a ciopârțit cu mânie și se mai văd și-acum urme pe lung de la bardă. Ciobanii spun că ar fi vrut să stea sub copacul răpus, dar un vânt de nicăieri a făcut ca nicio creangă să nu-l atingă în cădere. Tot în ziua aceea l-a cunoscut badea Vasile pe Sfânt. El l-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
opresc aici, fără să mai descriu cum, după ce ne-a văzut, mama a amuțit și-abia a putut îngăima vai de capu’ vostru și cum am tranșat jumătatea de porcotanie cu două cuțite de pâine, un bisturiu și o mică bardă. Trec rapid la întâmplarea care-a urcat pe locul II în top, ca să-mi pun în valoare o forță pe care nu mi-aș fi bănuit-o nici când împingeam prin anii ’50 căruciorul de lemn roșu cu păpușa Tania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]