1,455 matches
-
Lakshme, Amatullahe, Maymunahe, Tawbahe, Fa'iqahe, Vasudare, Veene, Kamakshe, Idite, Eliezre, Ofire, Afrouzehe și mai presus de toate Roshane. Roxana adică, lumina, cea pentru care Alexandru se zice că ar fi distrus Persepolisul. Femeile celeilalte Asii defilează prin fața mea. Între barocul ei și minimalismul japonez, îndrăgostirile mele au trecut de la o extremă la alta, iar viața mea s-a așezat, poate, într-un făgaș al cumințeniei, al micii răsuflări retrase în sine, spre un centru al ființei imobil, intuit abia, spre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Badoiu Raluca Gian Lorenzo Bernini a fost printre cei mai mari artiști ai barocului, cunoscut mai ales ca sculptor, deși a avut lucrări semnificative și în domeniul architecturii, picturii și poeziei. S-a născut în anul 1598 la Napoli. Capodopera sa este Piața Sfântului Petru din Roma, delimitată de o colonadă gigantică formată din
Personalitatea zilei: Gian Lorenzo Bernini by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80589_a_81914]
-
de coloane, desfășurate pe patru rânduri, cu 140 de statui. Soluția găsită de Bernini uimește și astăzi: cele două brațe ale colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice, reprezentată de catedrală, credincioșii aflați în piață. Ca sculptor, Bernini poate fi încadrat barocului prin compozițiile sale ce redau mișcarea și prin preferința pentru policromie. Astfel, monumentul funerar al papei Alexandru al VII-lea combină marmura roșie, verde și albă, în care Bernini a sculptat figure reale și alegorice, cu bronzul aurit. Personajele sunt
Personalitatea zilei: Gian Lorenzo Bernini by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80589_a_81914]
-
János, originar din Tg. Mureș, invitat constant al unor instituții de cultură muzicală din Ungaria. Este o voce performantă, rezistentă, bine educată, de tenor liric, o voce ce se poate acomoda în importantă măsură atât repertoriului mozartian cât și celui baroc. De această dată a susținut rolul extins, în adevar complex în plan muzical-dramatic, al evanghelistului. In mod cu totul spectaculos, în afara recitativelor a prezentat inclusiv cele două arii de extremă dificultate încredințate vocii de tenor. O impresionantă experiență în domeniul
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
scape (de logică, de sintaxă, de literatură, la urma urmei), Apunake nu se poate rezuma. E una din acele nebunii care, fără să aducă, nicidecum, iluminarea, nu fac decît să amîne platitudinea. Verdictul de care te aperi, în spiritul unui baroc degradat, fără urmă de dramă, cu vorbe și situații pe care le înnădești ca să țină. O vreme. Cuceriri după cuceriri face Apunake, începînd cu inima femeii sale, Kematta - scrierea cu pretenții, de dragul exoticului, nu poate ascunde un scenariu arhetipal, în
Condotierul fantezie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7417_a_8742]
-
Luvru, manifestare consacrată celor mai importanți artiști venețieni ai secolului: Tițian (1485-1576), Tintoretto (1518-1595) și Veronese (1528-1588)... Tițian suprapune încă straturi translucide culoare, precum vechii maeștri... Contururile teatrale ale lui Tintoretto fac să vibreze spațiul care le înconjoară, prefigurând dramatismul barocului... Gesturile lui Veronese sunt pline de o elegantă grandilocvență ce va inspira pictura lui Tiepolo și a rococo-ului francez. Cei trei artiști au concurat vreme de decenii pentru obținerea unor comenzi din partea patricienilor, bisericilor și confreriilor Serenissimei Republici. În
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
Cipriana Smărăndescu, tânăr artist stabilit în vremea din urmă la Romă, fondator și membru al Ansamblului de muzică baroca "Aliusmodum" condus de Andrea Riderelli. Sunt programate cu consecventă creații muzicale românești ce aparțin unor epoci dintre cele mai diferite, din Barocul transilvănean și până în zilele noastre, pagini semnate de Ion Căianu, dar și de Constantin Silveștri, George Enescu, Dinu Lipatti, lucrări plasate în marele circuit al valorilor europene, alături de creații majore ale repertoriului universal, creații aparținând lui Claudio Monteverdi, lui Arnold
Enescu omagiat la Roma... și nu numai! by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7459_a_8784]
-
Și, în orice caz, o căutare lăuntrică consistentă. Adevărată. În ultima vreme, montările lui Dragoș Galgoțiu, și mă gîndesc în primul rînd la Portretul lui Dorian Gray după Oscar Wilde și la Hamletmachine de Heiner Muller, au fost sub semnul barocului. Al sincretsimului și al unui tip de filosofie. În aceste spectacole coexistă limbaje diferite, altfel decît în Cafeneaua după Goldoni, de pildă, coduri investigate, sînt sondate mentalități, subiecte tabu, anumite raportări la societăți, la actualitatea și visceralitatea lor. Sînt spectacole
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
vulcanului. Altfel, oraș crescut alandala, pe mici măguri mâncate de câmpie, prăfos, bântuit de arșițe, vara, troienit de zăpezi și bătut de crivățe, iernile, noroios, Bucureștii n-au avut catedrale în evul de mijloc, palate, în renaștere, n-au cunoscut barocul, nouveau-styl-ul, au trecut de la căscioare la blok-hausuri și vilele de tip florentin-maur, inferior, sub acest aspect orașelor transilvănene și bănățene - nu mai puțin stăpân pe un specific mai pertinent cum nu se poate. Călători străini au sesizat farmecul orașului, punându
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
cita-din, cadrul natural generos, spațiul arhitectonic al Renașterii românești târzii, minunatele colecții de obiecte vechi adunate de maestrul Dan Nasta - colecții marcate de gustul rafinat al Levantului, totul concură în a defini mediul muzical al secolului al XVIII-lea, de la Barocul muzical târziu la creațiile domeniului cameral al Clasicismului muzical vienez. Sonatele pentru oboi, fagot și pian ale lui Georg Friedrich Haendel, pe de-o parte, și triourile cu pian ale lui Joseph Haydn, pe de alta, au marcat momentele finale
Final de stagiune muzicală by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7090_a_8415]
-
ascult într-un concert live. Cele două spectacole din sala "Bella Bartok" mi-au confirmat "fenomenul Bartoli". Un fenomen vocal și pentru că știe să-și aleagă repertoriul cu o mare inteligență și cu un rafinament desăvîrșit, fiind o maestră a barocului și a muzicii preclasice, în special. Cecilia Bartoli cîntă cu o sensibilitate aparte și oferă publicului adevărate bijuterii interpretative, construite cu o muzicalitate de înaltă clasă, cu un profesionalism rar întîlnit. Acutele sale sigure, mai ales în registrul de coloratură
Concerte la Budapesta by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7110_a_8435]
-
Ștefan Cazimir Istoria confirmă preferința în romantism pentru profesiile următoare: proletar, călugăr, student, militar, pușcăriaș, marinar, nobil, doctor, savant, femeie ușoară, bufon, călău, vrăjitoare etc." (G. Călinescu, Clasicism, romantism, baroc). Subliniez, în lista criticului, termenii călugăr, student, pușcăriaș, doctor, savant - și constat că fiecare în parte se suprapune uneia sau mai multor etape ale existenței lui Valeriu Anania. Concluzie elementară: prin experiențele de viață parcurse, el este cel mai "romantic
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
este plăcută, cochetă, intimă și seamănă cu proiectul inițial - pe care l-am îndrăgit instantaneu și pe care îl știu din faza de construcție. Restul e destul de discutabil, din punctul meu de vedere. Amestecul de stiluri, de culori, de materiale, barocul kitsch mă năucește de fiecare dată. Dar asta este o altă discuție. Spectacolul începe bine. Lumină frumoasă, decor minimal - o lampă cu abajur brodat, o sugestie de ferestruică, un godin, o ladă de zestre din lemn pictat. E iarnă, deduc
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
muzică, cu violista Sanda Crăciun Popa. Iar aceasta pentru că Popa este un spirit viu, neliniștit, nerăbdator, un muzician pentru care dispoziția ludică se constituie înt-o condiție a creației înseși. A îmbogățit literatura instrumentului său prin aranjamente muzicale care pornesc din Baroc și ajung în contemporaneitate. Cu totul recent, la Ateneu, în compania colegilor filarmoniști, a dirijorului Jin Wang, ne-a dăruit una dintre primele lucrări concertante ale instrumentului său, Concertul pentru clarinet și orchestră de Frantisek Kramar, lucrare ce aparține zonei
Aniversările muzicale ale primăverii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7505_a_8830]
-
dar strict naționale. Prin creațiile maturității, artistul a biruit dificultățile stadiului evolutiv al instrumentației noastre lirice, dar și-a înăbușit marile avînturi ale adolescenței și tinereței, care ar fi putut oferi liricei europene o mare simfonie haotică, de stil romantic baroc (o Ťlegendă a veacurilorť și alte mituri lirice delirante). Că a murit prea tînăr, fără a-și fi realizat destinul, este foarte adevărat. Numai că acea frîngere de linie, în procesul său de creație, împiedicîndu-i elanurile inițiale, i-a răpit
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]
-
Desigur, valoarea operei literare a lui Cantemir nu stă numai în stil, dar nici valoarea, nici particularitatea ei nu pot fi deteminate fără o analiză competentă a stilului. Pe de altă parte, mult discutata problemă a situării lui Cantemir în raport cu barocul literar nu poate fi rezolvată decât prin abordarea stilistică. O contribuție importantă - poate cea mai importantă - (deși pusă până acum numai parțial în lumină) la cunoașterea stilului lui Cantemir îi aparține lingvistului ieșean Dragoș Modovanu, care a consacrat acestui obiectiv
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
începând din 1968, articole - scrise, ce-i drept, la intervale relativ mari 1) - și două cărți: Dimitrie Cantemir între Orient și Occident. Studiu de stilistică comparată, Editura Fundației Culturale Române, București, 1977 și, mai ales, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, în Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2002. Această carte în care autorul a integrat și dezvoltat toate cercetările sale anterioare, configurând astfel pentru prima oară o perspectivă de ansamblu asupra stilului cantemirian
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
2002. Această carte în care autorul a integrat și dezvoltat toate cercetările sale anterioare, configurând astfel pentru prima oară o perspectivă de ansamblu asupra stilului cantemirian, a rămas practic necunoscută. Spre deosebire de cartea anterioară, din 1977, cartea Cantemir între umanism și baroc nu a fost difuzată în librăriile din București și, probabil, nici în celelalte centre culturale românești, Universitatea din Iași nedispunând decât de mijloace restrânse de difuzare (tirajul cărții a fost de 100 de exemplare). Cărțile prof. Moldovanu nu s-au
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
era conștient de aceasta, dimpotrivă, el credea, probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă, se înțelege, întreaga atenție temei anunțate în chiar titlul cărții din 2002: în ce măsură aparține Cantemir umanismului (de tip renascentist) și în ce măsură barocului. Diferența dintre stilul umanist și cel baroc nu este ușor de făcut, subliniază Dragoș Moldovanu: ambele folosesc aceleași procedee, preluate din limbile clasice, dar nu în același mod: în timp ce umaniștii, potrivit idealului unei arte discrete, care "se ascunde", uzează de
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
probabil, că înfrumusețarea mărea puterea de convingere a textului. Dragoș Moldovanu acordă, se înțelege, întreaga atenție temei anunțate în chiar titlul cărții din 2002: în ce măsură aparține Cantemir umanismului (de tip renascentist) și în ce măsură barocului. Diferența dintre stilul umanist și cel baroc nu este ușor de făcut, subliniază Dragoș Moldovanu: ambele folosesc aceleași procedee, preluate din limbile clasice, dar nu în același mod: în timp ce umaniștii, potrivit idealului unei arte discrete, care "se ascunde", uzează de ele cu moderație, barocul le folosește în
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
umanist și cel baroc nu este ușor de făcut, subliniază Dragoș Moldovanu: ambele folosesc aceleași procedee, preluate din limbile clasice, dar nu în același mod: în timp ce umaniștii, potrivit idealului unei arte discrete, care "se ascunde", uzează de ele cu moderație, barocul le folosește în mod ostentativ, în exces, alege figurile cele mai dificile, cultivă un stil cât mai complicat, între altele prin combinarea în același context a mai multor figuri, scriitorul baroc urmărind virtuozitatea ca scop în sine. Toate aceste caractere
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
inițiere în retorică și în limbile clasice..." (2002, p. 160). Dar a existat un public de un asemenea nivel între contemporanii lui Cantemir? Faptul este cu totul neverosimil. 4) Prezența la Cantemir a particularităților stilistice baroce - adică analoge celor ale barocului literar occidental - poate fi dovedită, dar explicarea genezei lor rămâne, după părerea mea, nerezolvată. Nu știm nici măcar dacă Istoria a avut în epocă cititori (cum sugera P. P. Panaitescu: "o carte citită sub manta" - Dimitrie Cantemir. Viața și opera, 1958
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
sa. Reprezentantul cel mai cunoscut al acestei concepții este Leo Spitzer. Stilisticianul german deduce din particularitățile de stil ale unei opere "etimonul spiritual", trăsătura definitorie a psihologiei (sau a ideologiei) autorului acestuia. Din critica psihostilisticii decurg consecințe importante pentru caracterizarea barocului literar în general, și a stilului lui Cantemir în special. Stilul autorului baroc nu reflectă "sufletul" lui, stilul "contorsionat" nu corespunde unor frământări sufletești, ci este ceva pur tehnic, calculat, "rece", autorul baroc necăutând decât virtuozitatea formală. Această caracterizare se
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
de Crocodil (Istoria, II, p. 137-139) este un simplu exercițiu retoric, ca și - în mare parte - frumosul discurs-îndemn al Șoimului adresat Corbului (Istoria, II, p. 172-203), cu inserții filosofice (Van Helmont, Aristotel, topoi teologice creștine). Cum se explică apartenența la baroc a lui Dimitrie Cantemir - afirmată de Dragoș Moldovanu -, singurul autor român la care această apartenență poate fi discutată cu temei? În Dimitrie Cantemir între Orient și Occident, Dragoș Moldovanu formulează - în afară de explicația menționată de noi mai sus - și următoarea ipoteză
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
exemplul unei perioade din prefața Divanului (D., 11-13) în care se suprapun cinci procedee de reliefare: ritm, rimă, chiasm, hiperbat, inversiune. Deci Cantemir ajunge, pentru rezolvarea crizei, tocmai la particularitățile stilului baroc. Cu privire la această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic, ca la Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției (autonome) a stilului livresc la autorii români, a crizei stilului survenite ca urmare a "gramaticalizării" procedeelor existente, și nu e vorba de
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]