510 matches
-
limbii. În lingvistica franceză, cele două concepte, "diglosie" și "bilingvism", se situează într-un raport de sinonimie, avînd ca punct de reper statutul celor două limbi existente în cadrul unei comunități date (limbă națională - limbă regională; de ex., franceza și provensala, basca etc.). În a n a l i z a d i s c u r s u l u i este pusă în evidență posibilitatea pe care o au membrii unei comunități lingvistice de a recunoaște două variante ale limbii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Scarlat, fiica Sofiei Ioaniu și una dintre ultimele martore ale luxoasei vieți de altădată din Bucureștiul interbelic. Fostă proprietară a unei prăvălii, Vica e unul dintre cele mai vii personaje ale literaturii române recente. Îmbrăcată modest, purtând pe cap o bască ridicolă și la braț o "țoașcă" tocită din piele, circulând cu tramvaiul la clasa a doua și privind cu dezgust lumea grăbită și vicleană din vacarmul urban, madam Delcă ajunge la casa Ivonei, unde mai degrabă se strecoară decât e
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
limbile celtice și cele din vestul Europei sunt VSO; între aceste două areale sunt limbi SVO (Siewierska 1998: 6). Dryer (1998: 283), analizând limbile eurasiene actuale, ajunge la o generalizare geografică și mai largă: limbile din Europa (cu o excepție, basca) au topică VO, iar cele din Asia, cu excepția sud-estului extrem, au topică OV. (b) Baza teoretică a descrierii făcute de Dixon, în afara oricărui model teoretic, este considerarea constituenților S, A și O ca fiind primitive sintactico-semantice universale (Dixon 1994: 6
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prototipic și nu este nevoie de marcarea morfologică a acestui fapt − pentru a explica de ce sunt sensibile, în general, la marcarea cu cazul ergativ pronumele de persoanele 1 și 2 și numele proprii. Nash (1997: 129) analizează situația din limbile bască și hindi, în care marcarea cazului ergativ apare uniform la orice tip de agent al unui verb tranzitiv, comparativ cu alte limbi ergative, în care numai anumite tipuri de agent pot apărea în cazul ergativ, restul conservând forma de nominativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pasivizare (Spreng 2001). Investigațiile făcute de autoare (Spreng 2000) asupra limbii basce (în cazul căreia există numeroase discuții privitoare la existența pasivului) o conduc spre concluzia că această limbă nu are pasiv. Oyharçabal (2000) arată că teoria pasivității verbului în bască, constând în analiza morfologiei verbale și a marcării cazuale ca exprimând o structură sintactică pasivă, de care vorbitorii nu mai sunt conștienți pentru că această structură nu se opune uneia active, a făcut ca, în gramaticile tradiționale ale bascei toate structurile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbului în bască, constând în analiza morfologiei verbale și a marcării cazuale ca exprimând o structură sintactică pasivă, de care vorbitorii nu mai sunt conștienți pentru că această structură nu se opune uneia active, a făcut ca, în gramaticile tradiționale ale bascei toate structurile tranzitive să fie interpretate ca pasive, nominalul în absolutiv fiind considerat subiect sintactic, iar nominalul în ergativ, complement de agent. Începând din anii '70, această teorie a fost abandonată, acceptându-se ideea că basca este o limbă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în gramaticile tradiționale ale bascei toate structurile tranzitive să fie interpretate ca pasive, nominalul în absolutiv fiind considerat subiect sintactic, iar nominalul în ergativ, complement de agent. Începând din anii '70, această teorie a fost abandonată, acceptându-se ideea că basca este o limbă cu morfologie ergativă, dar cu sintaxă acuzativă. Există structuri pasive și antipasive, dar acestea nu se înscriu în opoziții sistematice de diateză. Coyos (2003) analizează dialectul souletin al limbii basce, în care există exemple de variantă pasivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
o diateză, ci de un "traseu" (atât în cazul pasivului, cât și al antipasivului). Coexistența acestor două structuri reprezintă un hibrid tipologic. O opinie radicală este formulată de Van de Visser (2006: 188), conform căruia construcțiile tranzitive din limbi ca basca sunt întotdeauna pasive, subiectul tranzitiv fiind realizat prin pronume încorporate. 6. ANTIPASIVUL Spre deosebire de pasiv, termenul antipasiv are în lingvistică o vechime de numai 40 de ani și nu a fost cercetat în detaliu în lingvistica românească. Se pare că el
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
1987)70 constatarea că morfemele antipasive din kallaalissut sunt, de fapt, mărci aspectuale, care apar și în construcțiile ergative, propunându-și să demonstreze că antipasivul impune telicitate evenimentului. Coyos (2003) neagă că antipasivul ar (mai) avea un rol discursiv în bască. Specificul "traseului" de tip antipasiv din bască este faptul că permite calificarea unei entități cu rol agentiv printr-un comportament care implică o altă entitate cu rol nonagentiv. Din punct de vedere sintactic, acest lucru se corelează cu detranzitivizarea verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
kallaalissut sunt, de fapt, mărci aspectuale, care apar și în construcțiile ergative, propunându-și să demonstreze că antipasivul impune telicitate evenimentului. Coyos (2003) neagă că antipasivul ar (mai) avea un rol discursiv în bască. Specificul "traseului" de tip antipasiv din bască este faptul că permite calificarea unei entități cu rol agentiv printr-un comportament care implică o altă entitate cu rol nonagentiv. Din punct de vedere sintactic, acest lucru se corelează cu detranzitivizarea verbului. Antipasivul are un rol discursiv neesențial și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
entități cu rol agentiv printr-un comportament care implică o altă entitate cu rol nonagentiv. Din punct de vedere sintactic, acest lucru se corelează cu detranzitivizarea verbului. Antipasivul are un rol discursiv neesențial și este pe cale de dispariție, vorbitorii (bilingvi − bască și franceză) preferând să folosească pasivul. 6.2. Relația dintre aplicativ și antipasiv Aplicativ este un termen recent introdus, care apare mai ales în descrierile limbilor care nu au o tradiție gramaticală foarte veche (Creissels 2004a). Creissels (2004a) arată că
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3 acționează asupra pacientului de persoanele 1 și 2. Influența exercitată de limbile romanice (spaniolă, franceză) a făcut ca în limba bască să fie înregistrate fapte lingvistice nespecifice (chiar la nivelul morfosintaxei), comentate de Jendraschek (2007). De-a lungul timpului, basca a creat mai multe structuri de compromis, care imită unele modele romanice. Dintre acestea, unele au impact asupra întregului sistem: neutralizarea distincției morfologice dintre obiectul direct și obiectul indirect (confuzia între acordul obiectului direct și cel al obiectului indirect, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
influențează sistemul în ansamblu: construcții care imită pasivul romanic (fără ca pasivul sau antipasivul să exprime opoziții sistematice de diateză) sau propozițiile relative, modificări în semantica verbelor, gramaticalizarea unor mărci aspectuale. Toate aceste transformări determinate de contactul lingvistic au făcut ca basca să piardă ceva din specificul tipologic, dar să câștige în ușurința traducerii. Oscilațiile dintre sistemul ergativ și cel acuzativ au fost invocate pentru numeroase limbi sau grupuri de limbi. Această situație, prezentă în toate limbile care cunosc un anumit tip
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vechi, conservat în nominalizările din limbile acuzative, limbilor le lipsea proiecția v care introduce argumentul extern și care e responsabilă de atribuirea Cazului acuzativ. Laka (2006: 374) afirmă că, deși s-a susținut anterior (chiar de autorul însuși) că în bască există Caz structural, morfologia cazului este mai bine explicată dacă se consideră că acesta este inerent. Prima care a propus această analiză este Levin (1983). Gramatica limbii basce nu e ergativă în sensul lui Bobaljik (1992) sau conform teoriei propuse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în Spec,AgrS; numele acuzativ și absolutiv corespund cazului structural verificat în poziția Spec,AgrO (Laka 2006: 375). Laka (2006: 376) susține că gramaticile nominative și ergative reprezintă variații parametrice minimale ale mecanismului general de atribuire a Cazului structural. În bască nu există dovezi că rolurile tematice și Cazurile ar fi disociate (motiv pentru care atât Cazul inerent, cât și cel structural pot explica situația din bască). Laka (2006: 390) menține deci ipoteza lui Levin (1983): Cazul este un fenomen de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative reprezintă variații parametrice minimale ale mecanismului general de atribuire a Cazului structural. În bască nu există dovezi că rolurile tematice și Cazurile ar fi disociate (motiv pentru care atât Cazul inerent, cât și cel structural pot explica situația din bască). Laka (2006: 390) menține deci ipoteza lui Levin (1983): Cazul este un fenomen de D-Structură în bască, reformulând-o: Cazul e inerent, legat de rolurile tematice. Legate (2006b: 143) analizează partiția ergativă din warlpiri și rolul absolutivului în sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că rolurile tematice și Cazurile ar fi disociate (motiv pentru care atât Cazul inerent, cât și cel structural pot explica situația din bască). Laka (2006: 390) menține deci ipoteza lui Levin (1983): Cazul este un fenomen de D-Structură în bască, reformulând-o: Cazul e inerent, legat de rolurile tematice. Legate (2006b: 143) analizează partiția ergativă din warlpiri și rolul absolutivului în sistemul cazual, după eliminarea absolutivului ca un Caz distinct 37. În warlpiri, absolutivul poate fi redus atât la nominativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nominativul, și acuzativul − vezi supra, 3.2.3.), termenul ergativ are o definiție coerentă: este întotdeauna o formă specială de marcare a subiectului Agent, având aceeași sursă (Caz inerent al v tranzitiv). Autorii citează și o excepție de la această regulă, basca, nu întâmplător o limbă ergativă numai morfologic. Un argument suplimentar pentru interpretarea pe care o dau autorii cazului ergativ ar fi faptul că și Cazul acuzativ este legat, în mod paralel, de marcarea pacientului în diverse limbi. 3.3.4
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativ se manifestă și prin lipsa distincției dintre subiect și obiect. Folosirea limbii franceze și a limbii spaniole, precum și influența școlii, au făcut ca vorbitorii să învețe să diferențieze subiectul de obiect, pierzându-se astfel caracterul special ergativ. Verbul din bască este diferit de verbul indo-european prin faptul că nu există categoria diatezei, iar vorbitorii nu pot alege între mai multe modalități de a exprima raporturile între acțiune și entitățile participante la aceasta, deci acțiunea este fără orientare în raport cu participanții și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sub forma unui afix personal 46. Și Muller (2002: 202) susține că, dacă definim subiectul ca fiind un termen caracterizat printr-o anumită funcție gramaticală (de exemplu, cazul nominativ) și prin acord verbal, nu se poate vorbi de subiect în bască. Creissels (1995: 218) arată că, în gramaticile tradiționale, termenul subiect se referă la acel nominal care controlează variația finalei verbului, acel argument care guvernează acordul verbului. Noțiunea de subiect astfel definit este strict sintactică. Pentru limbile fără acord, subiectul ar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
complementului direct). Creissels (1995: 257) observă că, în mod frecvent, limba tratează diferit subiectul în funcție de apariția acestuia în construcții tranzitive sau intranzitive − subiectul e marcat numai în construcții tranzitive, iar subiectul construcțiilor intranzitive și obiectul construcțiilor tranzitive sunt nemarcate (georgiană, bască). Din punct de vedere sintactic, au fost remarcate (Haegeman 1994: 50, 71, Avram 2003: 140) mai multe asimetrii între subiect și obiect: ● alegerea obiectului poate afecta rolul tematic al subiectului, însă alegerea subiectului nu afectează rolul obiectului; ● rolul tematic este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comportament inergativ, mișcarea fiind nedirecționată (în plus, și atelică) și imposibil de asociat cu un grup delimitator (*Ion a hoinărit până acasă). Holmer (1999) propune un alt tip de analiză pentru verbele de mișcare, încercând să cuprindă și situația din bască 18: verbele de mișcare atribuie două roluri, Temă (subiectului) și Țintă (complementului direcțional), dar nu atribuie rolul Agent. Aceste verbe proiectează un VP dublu, care dă seamă de inacuzativitatea verbelor și de dubla atribuire a rolurilor 19. Pentru verbele cauzative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dublu, care dă seamă de inacuzativitatea verbelor și de dubla atribuire a rolurilor 19. Pentru verbele cauzative este nevoie de un VP dublu, relația dintre verbul cauzativ tranzitiv și cel inacuzativ fiind legată de proiectarea sau de absența Agentului. În bască (vizibil prin marcarea cazuală) și în germană (vizibil prin selecția auxiliarului), verbele de mișcare au comportament inacuzativ, dar în anumite limbi verbele de mișcare funcționează ca tranzitivele. Avram (2003: 192) și Sorace (2004: 247) formulează o observație asemănătoare privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că ergativitatea este răspândită disproporționat, ariile predilecte ale fenomenului fiind Australia și Eurasia; * apartenența genetică foarte diversă a limbilor ergative; * gradul diferit de civilizație a comunităților de vorbitori, unele dintre aceste limbi aparținând unor comunități civilizate, cu organizare statală (georgiana, basca), altele, triburilor (limbile australiene și cele sud-americane); * numărul inegal de vorbitori ai acestor limbi, de la câteva milioane la câțiva vorbitori (unele dintre limbi sunt chiar stinse sau pe cale să se stingă). Limbile caucaziene, primele în legătură cu care s-a vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbal. În cazul verbelor intranzitive, S este variabil: Sa pentru verbe de tipul 'a se plimba' și So pentru verbe de tipul 'a muri'. Există și verbe intranzitive (de tipul 'a vorbi') care pot avea atât Sa, cât și So. BASCĂ (EUSKARA) Limbă izolată, singura limbă vie neindo-europeană din vestul Europei, probabil o rămășiță a unui grup de limbi mediteraneene preindo-europene. Limbă vorbită în Pirinei, nord-vestul Spaniei, teritoriu cunoscut ca Țara Bască (circa 700 de mii de vorbitori) și sud-vestul Franței
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]