333 matches
-
Mărăcineanu! Hic sunt! Stoian și Teodor! Da! Any Palade! Mereu! răspunse ea. Mioara dădu un brânci Mamei și închise ușa clasei, îndreptându-se hotărâtă spre Mihai. Nu vă supărați: de Mitică știți ceva? Aveți vreo veste? Dragă îi răspunse rece bastardul Matematicilor Superioare, eu sunt aici ca să predau acestor nenorociți ultimele descoperiri lăsate cu limbă de moarte de marele maestru Moș Eveniment, și nu pentru informații de tip inferior care privesc doar pe oamenii de rând. Noi ne considerăm mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi, bastarzi ai speranței, pescuitori În propriul Întuneric. Kawabata: M-am săturat de viață. Aș vrea să fiu o brazdă pe care cresc albăstrele tot timpul anului. Nu m-aș plictisi de mine și aș mirosi atât de frumos! Albastrul mă prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
face cunoscut lumii cinci titluri de roman, romane cu adânci asemănări ale unor cazuri reale, ceea ce le-a dat un plus de autenticitate și de valoare documentară, dar mai ales de emoție artistică. Titlurile le cunoașteți: Mama nu e vinovată, Bastardul, În calea vânturilor, Restul e... tăcere, și La marginea nopții, carte ce se lansează astăzi în această distinsă participare a intelectualității bârlădene. De pe ultima treaptă însă urcată de autor, ajuns spre creștetul pomului vieții, el mai culege pe 178 de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
să fac totul ca să-ți trimit o poză... Se opri văzînd groaza de pe chipul lui Pierric, care fugi să se ghemuiască Într-un colț. Ronan se Întoarse și se pomeni În fața teribilei lui bunici. - N-ai să pleci nicăieri! Iar bastardul ăla n-o să vadă lumina zilei, vîră-ți bine asta În cap! - Juliette și cu mine o să avem copilul ăsta! Ne doare-n cot de poveștile voastre și de tot ce gîndiți voi! - N-o să puteți, e cu neputință! Gwenaëlle, alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dărîme vechile ierarhii sau să-și consolideze pozițiile dobîndite. Și toată această muncă pentru ce? Oricît de mult ar fi încercat, tot Lupino era apreciatul și lăudatul chiar mai mult decît fusese vreodată cel mai bun dintre ei! Fără îndoială, bastardul ăsta începuse să le încurce socotelile. Dacă și-ar fi pus mintea cu el, l-ar fi putut reduce la tăcere într-o clipă. L-ar fi prins într-o zi singur, fără liota de copii care se țineau de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o dată cât era de Înalt, măsurându-l de sus din priviri. Dante se așeză mai comod În jilț, potrivindu-și cutele hainei. Glasul lui Acquasparta deveni strident, pierzându-și orice urmă din aparenta sa bonomie. — Nu există nici o fiică! Manfredi, bastardul, a avut numai patru urmași și sunt morți cu toții. — Și dacă legenda ar fi adevărată? Poate că tocmai asta aflase meșterul la Roma și asta voia să dezvăluie. Cardinalul Își pierduse orice stăpânire de sine. — Nu există nici o Beatrice, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai imediat Îl reprezentau trei bărbați Înarmați cu platoșe greoaie, care alergau cu brațele Întinse ca să pună mâna pe el. Recunoscu plin de mânie tunicile gărzii mercenare a lui Acquasparta. Era și omul care Îl insultase pe treptele legației pontificale. Bastarzii aceia Începuseră deja să Îi ajute pe Negri, așa cum el bănuise dintotdeauna. Iar acum erau gata să Îl Înlăture, dacă nu pentru alt motiv, măcar ca să elimine un martor al afacerilor lor. Se simți pierdut, un șoarece În ghearele pisicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el spre oamenii Înarmați care se apropiaseră de capătul treptelor. Ticăloși blestemați, feciori de scroafe ciumate! strigă cu Întreaga mânie pe care o adăpostea, ridicând spre ei mâinile unite, cu degetele așezate Într-un gest obscen. În Iad să putreziți, bastarzilor! Doi dintre mercenari se străduiau să se repună pe picioare, În timp ce sergentul burtos se ivise dinspre taluzul podului, căutându-l cu ochișorii săi porcini, taman la vreme ca să primească În față blestemele. Își chirci buzele scârbit, descoperindu-și dinții galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îi asemuie? În primul rând, singularitatea, dar și singurătatea. D’Aurevilly este, În felul său, condamnat la unicitate, pe care și-o asumă, de altfel, cu o suferință plină de orgoliu. Nobil, descendent pe linie maternă, se pare, dintr-un bastard al lui Ludovic al XV-lea, e crescut auster, cu un cult al grandorii Întreținut permanent. Apoi, fascinat de valul revoluționar, are fervori republicane, Își detestă familia, pentru ca, revenit la Paris (după experiența de la Caen), să-și redescopere brusc rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Începusem”. Aceasta e fatalitatea orgoliului În dragoste. Iar ea l-a dus până la capăt. Ludovic al XIV-lea a Îngăduit În cele din urmă căsătoria secretă, dar cu ce preț! Cu prețul a jumătate din bunurile Domnișoarei, cedate unuia dintre bastarzii săi. Vai! În toată povestea aceasta a Domnișoarei și a lui Lauzun, regele a continuat să fie acel Ludovic al XIV-lea știut de toți. Dar Memoriile se opresc aici. Ele se Întrerup brusc, parcă de rușine. Însă cititorul aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
florentinul se întorcea spre mine cu o vorbă de scuză: „Este un compatriot, de curând instalat la Roma“, sau: „Este un slujbaș la Vatican, foarte influent“, „Este șeful serviciului de poștă al regelui Franței“, și chiar, de două ori: „Este bastardul cardinalului Cutare“. Nu mă arătasem deloc surprins. Hans îmi explicase deja că în capitala papilor, mișunând totuși de călugări, de călugărițe, de pelerini din toate țările, metresele prinților Bisericii aveau palate și servitori, progeniturile lor erau făgăduite celor mai înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
odraslă de papă, Florența îi aparține cu tot, cu femei și bunuri. — Odraslă de papă? Surpriza mea nu era prefăcută. Giovanni izbucni în râs. — Nu-mi spune c-ai trăit șapte ani la Roma fără să știi că Alessandro e bastardul lui Clement? Mi-am recunoscut ignoranța. Și-a făcut o adevărată plăcere din a mă lămuri: — Pe vremea când nu era nici papă, nici cardinal, vărul mau a cunoscut la Neapole o sclavă maură care i-a dăruit un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Prima victimă! GRUBI: Las’ că vedeți voi ce poate unu’ ca mine! PRIMUL BĂRBAT: Grubi, nu fi prost! GRUBI (Către personaje și public.): Voi, ăia! O să vedeți ce n-ați mai văzut! Ce credeați? Las’ că v-arăt eu teatru! Bastarzilor! Mincinoșilor! Vă prostiți unii pe alții! Vă mințiți unii pe alții! Râioșilor! O să plătiți scump! O să fiți înghițiți, de vii! Ha! Ha! Vă desfid! Țapi ispășitori! Ticăloșilor! Huo! Ce credeați? AL DOILEA BĂRBAT: Grubi, noi am glumit! ORBUL: Ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
domnule, sunt un idiot! Sunt blestemat. Sunt cel din urmă om, sunt un laș! Domnule... știți dumneavoastră că eu era cât pe ce, cât pe ce să devin... să încep să fiu... călător prin ploaie? Vă jur, domnule, iată, acești bastarzi, Bruno și cu lunganul de Grubi... știu totul, mi-au smuls tot adevărul... niște fiare... (Agitație, semne de isterie și de depresiune melancolică.) Ce vă pasă vouă? Călătoriți... călătoriți, vă lăsați trupurile putrede în praf, da, și trebuie să venim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care fugea din el este din start demnă de dispreț, de vreme ce viețuiește În afara unei administrații naționale; și de aceea era privit cu dezaprobarea absurdă cu care anumite grupuri religioase privesc un copil născut În afara căsătoriei. Nu toți consimțeam să fim bastarzi și fantome. Tare plăcute sunt amintirile păstrate cu drag de unii emigranți ruși despre modul În care i-au insultat sau păcălit pe diverși Înalți funcționari din diverse ministere, Préfectures și Polizeipraesidiums! La Berlin și la Paris, cele două capitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
început prăbușirea casei“. Avea o patimă neobișnuită în felul în care mișca bățul pe perete, o ciudă pe numele ciudate bolborosite, le certa pentru nu știu ce greșeli făcute, pentru lașități neînțelese de mine și, mai ales, îl dojenea pe un oarecare bastard, pocnindu-l cu bățul: „Tu trebuia să rămâi acolo, în legea ta, în nenorocirea ta, ce-ai mai venit să le strici rosturile?“. L-am urcat cu greu pe treptele înguste, mai mult opintindu-l din spate, ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
el îi mărturisise, că este italian și că a venit în România să se procopsească. A mai auzit, pe unii, care au venit și s-au pricopsit, și, iată, că, s-a pricopsit: deocamdată, cu o concubină și cu un bastard. Ea, în continuare, și-a văzut de măruntul, dar aducătorul de bucățica zilnică de pâine, am în vedere barul de la intersecția drumurilor vieții, cum se exprimau, clienții, mai toată ziua. El, și-a organizat o afacere. În ce constă? Într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a fost tanti Cucu, mamă de copil din flori, trimisă să nască tocmai la mătușile Mizi și Clemanza, refugiate de frica rușilor în Ardeal. Odată întoarsă în sat cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr. 2. Pe ăsta l-a ținut împărătește toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
bine de a doua tinerețe. Acesta a venit, atunci, beat mort, la masa noastră și m-a insultat. Mi-a zis "Fiu de cățea". Furios, l-am pocnit cu un scaun. Individul s-a pornit să vocifereze că sunt un bastard, că tatăl meu nu era, de fapt, tatăl meu și că mama făcuse din casa ei un bordel. Am vrut să mă reped la el, dar cineva m-a lovit din spate cu un obiect tare în cap și am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e numită de Machiavelli "O mare revoluție" (Scrisoare "către o ilustră doamnă"). Dar nu mediocrul Lorenzino (susținut de unchiul său, Giovanni, ajuns papă Leon X) a fost modelul. Figura avută în minte ca posibilitate, a fost mai curînd Cesare Borgia, bastardul papei Alexandru VI, ca și Lucreția, din spița Borgia, mai nou ridicată la putere. Supranumit și Valentino (avea feude în ținutul Vallentinois din Franța), Cesare e un viguros conducător de armate, inteligent, abil și temut. La acest model se raportează
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
va invada țara și-l va omorî cu aceeași cruzime cu care el și-a ucis predecesorul. Secolul lui Machiavelli ne oferă, în acest sens, numeroase exemple: Papa Alexandru VI, gata de a fi condamnat pentru crimele lui; abominabilul lui bastard, Cezar Borgia, deposedat de tot ce a cucerit, murind mizerabil, Galeas Sforza, asasinat în mijlocul catedralei din Milano, Ludovic Sforza, uzurpatorul, mort în Franța într-o cușcă de fier, prinții de York și de Lancaster distrugîndu-se rînd pe rînd, împărații Greciei
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu găsim, în mai multe rînduri, cruzimile și perfidiile lor. Vedem aici ambiția pusă în slujba creșterii puterii lor pămîntești și spirituale; avariția preocupată de a trece agoniseala poporului în mîinile familiilor lor, pentru a-și îmbogăți nepoții, metresele sau bastarzii. Cei care gîndesc puțin găsesc bizar faptul că oamenii suportă cu atîta docilitate și răbdare opresiunea acestui fel de suverani, că nu deschid ochii asupra viciilor și exceselor oamenilor bisericii și că îndură de la un cap tonzurat ceea ce n-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tatăl poate să vadă fără să fie văzut -, lăsându-l să asiste la o luptă trucată între el și Edgar, fratele său vitreg. Gloucester cade în capcană, crezând orbește în ceea ce văzuse cu ochii lui: trădarea fiului iubit și fidelitatea bastardului. El va trebui să străbată lungul drum al durerii (care îl va conduce mai întâi la orbirea reală, fizică), pentru a descoperi, într-un târziu, adevărul pe care mistificarea, atât de perfid pusă la cale, i-l ascunsese. Edmund a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a micilor țărani din romanul lui Pergaud: Când mă-ta a zis că mai curând ar da țâță la o vițică decât sor-tii, ca barem să nu crească o curvă!" sau "Huo, prusacilor! Huo, împuțiților! Grohăitorilor! Rahați cu ochi! Bastarzi de popi! Pui de târfă! Hoitarilor! Putregaiurilor! Lăturilor! Mortăciunilor! Boaitelor! Sectanților! Hoituri de pisici! Râioșilor! Băloșilor! Învârtiților! Păduchioșilor!"*, de o parte crima, de cealaltă un rit de trecere? violență sau joc? La fel, pedeapsa corporală a fost mult timp socotită
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]