332 matches
-
în 1685), și privarea calviniștilor de libertatea lor de cult. Totuși, nu trebuie negate progresele în ideologia juridică a acestei perioade: copiii devin persoane, se stabilește vârsta de la care se consideră că există discernământ (14 ani), ameliorarea statutului juridic al bastarzilor, iar Poullain la Barre publică o lucrare numită „Egalitatea celor două sexe”, o idee cu adevărat „revoluționară” pentru secolul al XVII-lea. La moartea lui Ludovic al XIV-lea în 1715, Franța se afla într-o situație economică delicată, însă
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
certe și împace încă o dată, până la sfârșitul domniei, un joc dublu care l-a făcut să piardă sprijinul lui della Rovere. Papa s-a îndreptat atunci spre Lorenza de’ Medici. A cimentat noua prietenie prin căsătoria unuia dintre fiii săi bastarzi cu fiica lui Lorenzo și prin numirea în funcția de cardinal a lui Giovanni, fiul de 14 ani al lui Lorenzo. În 1489, Inocențiu a început să se ocupe de problema turcească, prin negocieri cu sultanul Baiazid al II-lea
Papa Inocențiu al VIII-lea () [Corola-website/Science/305436_a_306765]
-
moartea lui Eduard, care nu a lăsat urmași, Harold a fost proclamat de nobilii anglo-saxoni și încoronat ca rege al Angliei la 6 ianuarie 1066. Actul a provocat o criză politică gravă, nesocotind drepturile unui alt pretendent la tron, William Bastardul, ducele Normandiei, înrudit cu familia lui Eduard, recunoscut că moștenitor prezumtiv, în 1051. Însuși Harod i-a întărit recunoașterea, cu prilejul căsătoriei acestuia în 1064 în Normandia, atunci când William a primit învestitură cavelereasca. Hotărât să-și revendice drepturile pe calea
Regatul Angliei () [Corola-website/Science/313693_a_315022]
-
la Óbuda l-a împuternicit pe noul rege să reexamineze donațiile predecesorului său. Andrei s-a căsătorit imediat cu o prințesă poloneză, Fennena a Cuiaviei. Legitimitatea domniei lui Andrei a fost pusă imediat la îndoială, întrucât tatăl său fusese declarrat bastard de frații săi; astfel, noul rege a avut de contracarat alți pretendenți la tron. La 31 august 1290, regele Rudolph I al Germaniei, care considera Ungaria ca parte a Sfântului Imperiu Roman, l-a proclamat rege al Ungariei pe fiul
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
Richard al III-lea la 26 iunie. Momentul și natura extrajudiciară a faptelor prin care el a obținut tronul l-a făcut nepopular, și prin toată Anglia s-au răspândit zvonuri care-l vorbeau de rău. După ce au fost declarați bastarzi, cei doi prinți au fost închiși în Turnul Londrei și nu au mai fost văzuți în public. Cu excepția celor din nord, englezii credeau că Richard, „tiranul”, își omorâse nepoții. În vara de după ce a preluat tronul, au început să se
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
introduse de Charlemagne. El a redenumit toate lunile denumirile agricole în vechea limbă germană. Aceste nume au fost folosite până în secolul al XV-lea și, cu unele modificări, până în secolul al XVIII-lea, astfel: Wintarmanoth (luna de iarnă - ianuarie), Hornung (bastard? - februarie), Lentzinmanoth (luna împrumutată - martie), Ostarmanoth (luna Paștelui - aprilie), Winnemanoth (luna pășunatului - mai), Brachmanoth (luna aratului - iunie), Heuvimanoth (luna fânului - iulie), Aranmanoth (luna recoltei - august), Witumanoth (luna lemnului - septembrie), Windumemanoth (luna culesului viei-octombrie), Herbistmanoth (luna ierbii - noiembrie), and Heilagmanoth (luna
Calendarul iulian () [Corola-website/Science/297121_a_298450]
-
teritoriile dobândite în detrimentul Poloniei în 1793 și 1795. Când la 16 noiembrie 1797 Frederic Wilhelm a murit la Potsdam, el a lăsat statul în faliment și confuzie, armata slăbită și monarhia discreditată. Poporul îl numea pe rege "Der Dicke Lüderjahn" ("bastardul gras"). El a fost succedat de fiul său, Frederic Wilhelm al III-lea.
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale, Madame de Montespan. Într-o epocă în care considerentele dinastice jucau un rol major, ochii celor de la Curte erau ațintiți pe căsătoria dintre un prinț de sânge pursânge și un bastard regal. Totuși, capul Casei de Condé, "le Grand Conde", a cedat la această căsătorie considerată inferioară, în speranța de a obține favoarea tatălui miresei, Ludovic al XIV-lea. Ducele de Bourbon în vârstă de 17 ani era cunoscut la curte
Louis, Prinț Condé (1668–1710) () [Corola-website/Science/320158_a_321487]
-
au fost luate în considerare pentru el, inclusiv verișoară lui primară, Élisabeth Charlotte d'Orléans, singura fiica a unchiului său, "Monsieur" și a dușmancei lui, "Madame", care a fost îngrozită de perspectivă că fiica ei să se căsătorească cu un "bastard". "Marele Condé", o rudă mai îndepărtată a regelui, primul prinț de sânge, a fost dispus să trecă cu vederea discrepanta în privința statutului social. Ducelui du Mâine i s-a permis să aleagă între trei fete nemăritate ale fiului lui Condé
Louis-Auguste de Bourbon, duce du Maine () [Corola-website/Science/321032_a_322361]
-
Louis a locuit la Palatul Regal din Paris cu unchiul său, Filip I, Duce de Orléans și soția acestuia Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină. La Palatul Regal, el a devenit foarte aproape de mătușa lui, în ciuda faptului că acesteia nu-i plăceau bastarzii cumnatului său. Afecțiunea dintre mătușă și nepot nu s-a diminuat niciodată. În timp ce era la curtea libertinului său unchi, l-a întâlnit pe iubitul acestuia, "Chevalier de Lorraine". S-a spus că tânărul conte a fost sedus de bătrânul cavaler
Louis, Conte de Vermandois () [Corola-website/Science/321036_a_322365]
-
și Lord Clifford i-au atacat pe oamenii lui Fitzwater la Ferrybridge, i-au luat prin surprindere și i-au învins. Fitzwater a fost și el surprins și ucis înainte de a se îmbrăca în armură. Un alt yorkist de frunte, bastardul de Salisbury, frate pe jumătate al lui Warwick, a murit și el. Warwick însuși ar fi comunicat lui Edward vestea înfrângerii, posibil când Edward era la Nottingham, dar, fie că așa s-a întâmplat, fie că altfel, Edward a organizat
Bătălia de la Towton () [Corola-website/Science/321069_a_322398]
-
de Noapte. În ținuturile fără legi de la nordul Zidului, membrii unei mici patrule de Cercetași descoperă ființe de legendă, fiind uciși cu toții în afara unuia. Înnebunit, supraviețuitorul fuge la sud de Zid, unde e capturat și executat ca dezertor. Jon Snow, bastardul lordului Eddard Stark, se simte tot mai nesigur privind viitorul său în Casa Stark. Încurajat de unchiul său, Benjen Stark, Primul Cercetaș al Rondului de Noapte, Jon decide să se alăture frăției. La Zid, Jon simte la început dispreț față de
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
scrisă sub acest pseudonim, titlul inițial fiind "Chivalry’s Bastard". Povestea personajelor din trilogia "Farseer" continuă în trilogia "Tawny Man". În același univers se petrece și acțiunea altei trilogii, "The Liveship Traders". Prima carte a acestei trilogii acoperă începutul vieții bastardului FitzChivalry (literar "bastardul lui Chivalry": Fitz - bastard, Chivalry - numele tatălui său) în castelul Buckkeep, unde se antrenează ca asasin, apărând tronul de unchiul său ambițios, Regal, chiar și cu prețul vieții. Povestea începe în momentul în care Fitz este dus
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
pseudonim, titlul inițial fiind "Chivalry’s Bastard". Povestea personajelor din trilogia "Farseer" continuă în trilogia "Tawny Man". În același univers se petrece și acțiunea altei trilogii, "The Liveship Traders". Prima carte a acestei trilogii acoperă începutul vieții bastardului FitzChivalry (literar "bastardul lui Chivalry": Fitz - bastard, Chivalry - numele tatălui său) în castelul Buckkeep, unde se antrenează ca asasin, apărând tronul de unchiul său ambițios, Regal, chiar și cu prețul vieții. Povestea începe în momentul în care Fitz este dus de bunicul său
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
Chivalry’s Bastard". Povestea personajelor din trilogia "Farseer" continuă în trilogia "Tawny Man". În același univers se petrece și acțiunea altei trilogii, "The Liveship Traders". Prima carte a acestei trilogii acoperă începutul vieții bastardului FitzChivalry (literar "bastardul lui Chivalry": Fitz - bastard, Chivalry - numele tatălui său) în castelul Buckkeep, unde se antrenează ca asasin, apărând tronul de unchiul său ambițios, Regal, chiar și cu prețul vieții. Povestea începe în momentul în care Fitz este dus de bunicul său din partea mamei la avanpostul
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
îl disprețuiește pe Fitz, deși îl divinizează pe tatăl acestuia (ulterior se revelează faptul că, într-un moment de furie, Chivalry i-a imprimat această loialitate falsă, folosind Meșteșugul). În timpul orelor, Galen îl tratează pe Fitz fără respect, numindu-l "bastard", îi sabotează învățarea Meșteșuglui și chiar încearcă să îl omoare. Pentru testul final, Galen îl trimite pe Fitz la Forge - primul loc atacat de Pirații Corăbiilor Roșii și locul în care au apărut primii neoameni. Deși atacat de aceștia, Fitz
Ucenicul asasinului () [Corola-website/Science/320862_a_322191]
-
Compiègne-ului, Guillaume de Flavy, și rolul jucat de el în blocarea oricărei șanse de salvare pentru Ioana d'Arc în acea zi.” Ariergarda franceză rămasă afară nu a avut nicio altă alternativă decât capitularea. Ioana s-a predat lui Lionel, Bastard de Vendôme, aflat în slujba contelui de Ligny. Deși Compiègne a fost apărat cu succes, acuzațiile privind capturarea Ioanei d'Arc au pus capăt carierei lui Flavy.
Asediul Compiègne-ului () [Corola-website/Science/321970_a_323299]
-
Acest lucru a făcut ca urmașii rezultați din căsătorie să nu fie eligibili pentru succesiunea la tron. Parlamentul a emis un proiect de lege, "Titulus Regius" pentru a sprijini această poziție: copii lui Eduard al IV-lea au fost declarați bastarzi iar Richard numit rege. În 1484, Elisabeta și familia ei au părăsit Westminster Abbey și s-au întors la curtea lui Richard. Au existat zvonuri că Richard dorea să se căsătorească cu nepoata lui. Dar curând, Henric Tudor, care a
Elisabeta de York () [Corola-website/Science/316449_a_317778]
-
și dorința de a pedepsi orașul Dinant, a intervenit pentru a distrage atenția de la afacerile cun Franța. În timpul războaielor din vara precedentă, din Dinant s-a răspândid zvonul fals că prințul Carol a fost învins la Montlhéry și că era bastardul Ducesei Isabel și Ioan de Heinsburg, episcopul anterior de Liege (d. 1455). La 25 august 1466, Carol a intrat în Dinant, hotărât să răzbune această atingere a onoarea mamei sale și a distrus orașul, ucigând fiecare bărbat, femeie și copil
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
(titlu original "The ") este o trilogie fantasy a scriitoarei americane Robin Hobb, fiind o parte a seriei mai mari "The Realm of the Elderlings". Trilogia urmărește viața lui FitzChivalry, un bastard înzestrat cu Har care devine asasin al regelui, ajutându-l să păstreze unite cele Șase Ducate în fața amenințărilor externe ale piraților și interne ale uzurpatorului prinț Regal, toate acestea cu prețul sacrificării lucrurilor la care ține cel mai mult. mereu
Farseer () [Corola-website/Science/323608_a_324937]
-
ani înainte. Lumea creată de Bujold are cinci zei, intenția ințială a autoarei fiind să îi trateze separat pe fiecare în câte o carte. Cele trei cărți apărute până acum îi au în centrul lor pe trei dintre ei: Fiica, Bastardul și Fiul.
Blestemul Chalionului () [Corola-website/Science/323677_a_325006]
-
cartoful, deși călătorise prin toată Europa. Primul englez care scrie despre cartofi este John Gerard, care, în 1596-97, îl descrie în lucrarea sa "Great Herball, or Generall Historie of Plantes" sub denumirea "Papus orbiculatus". În 1599 el adaugă și denumirea "Bastard potates". În 1633 împreună cu Thomas Johnson, o rescrie sub denumirea "The Herball or Generall Historie of Plantes". În această carte John Gerard apreciază în mod eronat țara de origine a cartofului, precizând că a primit cartoful din Virginia sub denumirea
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
Damara. Aceștia intră la rândul lor în conflict cu triburile damara, băștinașii acestor locuri pe care reușesc să-i izgonească, mulți dintre aceștia fiind uciși. Ultimul grup care a ajuns în Namibia, înaintea europenilor au fost basterii(baster - din olandezul: bastard) descendenți din buri și femei africane, în special nama.Fiind calviniști și vorbind africaans, ei se considerau, cultural vorbind, mai mult albi decât negri. La fel ca și oorlamii ei au fost forțați să înainteze spre nord de expansiunea coloniștilor
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
se considerau, cultural vorbind, mai mult albi decât negri. La fel ca și oorlamii ei au fost forțați să înainteze spre nord de expansiunea coloniștilor albi, când în 1868 un grup de 90 de familii, trec râul Orange în Namibia. Bastarzii se stabilesc în Namibia centrală unde fondează orașul Rehoboth. În 1872 ei fondează "Republica Liberă Rehoboth" adopta o Constituție și începând de atunci națiunea trebuia condusă de un "Kaptein" ales direct de popor și de un mic parlament - Volkraad - format
Istoria Namibiei () [Corola-website/Science/324079_a_325408]
-
fost pus Logen Nouădegete, detronat foarte curând de Dow cel Negru. Moartea regelui Guslav al Cincilea, ultimlâul din dinastia lui Arnault, a adus un vid de putere, până când Bayaz l-a pus fraudulos pe tron pe Jezal Întâiul, ca pretins bastard al defunctului rege. Sub conducerea acestuia, Uniunea a avut de înfruntat invazia Imperiului Gurkhul, care a ajuns până la porțile capitalei, pe care a asediat-o. Cu ajutorul alianțelor stabilite cu Oamenii Nordului conduși de Logen și cu Marele Duce Orso al
Prima Lege () [Corola-website/Science/324151_a_325480]