3,424 matches
-
alb cu chenar albastru. — Acum o să adoarmă. Mâna mătușii strângea tare burețelul ca să se scurgă de zoaie. Noi ne-am băgat repede batistele în buzunar. Înghițeam cu noduri la fiecare respirație. Ca și cum ar fi vrut să se asigure, cineva ridică batista de pe fața unchiului. — Uitați-vă că a adormit. Degetele mătușii învârteau robinetul. Apa se făcu tot mai subțire și se opri. Se auzi soneria de la ușă. Noi începurăm să ne urnim în vârful picioarelor, încercând să ieșim fără zgomot din
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el, un Chianti dumnezeiesc, terminând cu o șampanie învechită în vinotecile Burgundiei. În cele două ore cât durase masa, Olgăi, care gustase spornic din aceste licori îmbietoare, i se cam împăinjeniseră ochii. În zadar îi șterse de câteva ori cu batista, obiectele, oamenii pluteau într-o ceață destul de densă. în fond, își spuse sieși, era cu soțul ei la un restaurant și era firesc să se simtă bine. Erau în luna de miere și voia să se bucure de tot ce
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu toată dexteritatea unui specialist. Săpând în pământ, găsi un obiect care mi se păru un vas emailat. Îl înfășură cu o batistă murdară. Se ridică în sfârșit: - Asta-i groapa. La fix, pe măsura valizei, ha! M-am căutat prin buzunare să-i plătesc: n-aveam la mine decât doi gherani și un abassi. Bătrânul izbucni într-un râs uscat și îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-i nevoie, nu face nimic, îți știu casa. Și apoi, în schimbul plății, am găsit vasul ăsta, e un vas de Ragheh, din vechiul oraș Rey, ha! Apoi râse de i se scuturau umerii cocârjați; strângând sub braț vasul înfășurat în batista murdară, se îndreptă spre drișcă și se instală pe capră cu o agilitate deosebită. Biciul șfichiui în aer, caii porniră spumegând. Zurgălăii de la gâtul lor răsunau în aerul umed cu un timbru special. Pe nesimțite, atelajul dispăru în întregime într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
am reflectat, plin de perplexitate, asupra mea. Deodată, un râs uscat și înspăimântător mă readuse la realitate. M-am întors: lângă mine era așezat un om cu fața înfofolită într-un fular. Ținea sub braț un obiect înfășurat într-o batistă. Mă privi și spuse: - Sigur voiai să mergi în oraș și ai pierdut drumul, ha? Fără îndoială că te întrebi ce pot să fac în cimitir la ora asta din noapte. Nu-ți fie frică, trăiesc cu morții; sunt gropar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
întorsei la ușă, cu intenția să i-o dau bătrânului vizitiu drept recompensă pentru serviciile sale. Dar omul dispăruse, nici urmă de el, nici de droaga lui. Dezamăgit, m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
imensă pe care a așezat un cosor, două potcoave de cal, câteva perle colorate, un cuțit, o capcană pentru șoareci, cleștișori ruginiți, o lingură pentru trusa de scris, un pieptene știrb, o lopată și un vas emailat, acoperit cu o batistă murdară. Ore întregi, zile, luni, l-am studiat, de la lucarna mea, pe individul ăsta. E înțepenit într-o invariabilă atitudine. Un fular jegos în jurul gâtului; poartă o aba de lână de cămilă și părul alb de pe piept i se întrevede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cealaltă a camerei, pe pământul tare. Cine va crede? Timp de două luni, nu, două luni și patru zile, am dormit departe de ea, direct pe sol, fără să am curajul să mă apropii de ea. Pregătise din timp o batistă virginală, cu sânge de porumbel. Poate o păstrase pe cea din prima ei noapte de dragoste - pentru a-și bate mai mult joc de mine. Atunci toată lumea mă felicită, oamenii își făceau cu ochiul. Gândeau, fără îndoială: „Ușuraticul a cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în jur. Lângă ușă, am văzut un om a cărui umbră era ruptă în două. Nu, era un bătrân cocoșat, cu capul și fața înfășurate într-un fular; ținea sub braț un obiect sub formă de vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
vas, înnodat cu o batistă murdară. Râdea cu un râs sec și oribil, un râs care face să ți se zbârlească părul în cap. Ieși. M-am ridicat, grăbindu-mă să alerg după el ca să-i iau din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
din nou vasul, batista înnodată; dar bătrânul se îndepărtase cu o agilitate deosebită. M-am întors și am deschis fereastra care dădea în stradă. Atunci, am văzut silueta bătrânului. Râdea atât de tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sau ca formule magice, cusute într-un pachețel de stofă. Credincioșii consacră lecturi pioase serii de joi, zi care o precedă pe cea a rugăciunii comune săptămânale. Lingam e o emblemă falică, simbol al lui Șiva. Un fel de chitară. Batistă pătată de sânge, pe care tinerii căsătoriți o arată, după noaptea nunții, ca probă a virtuții lor. Remedii de uz curent în medicina persană tradițională. Râul care străbate orașul Rey, astăzi, Șăh Abd-ol-Azim. Narghilea. Masă joasă acoperită cu mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tataie să-i facem poză la nas...". "Bravo, bravo!", se entuziasmă colega. Nea Vasile se încruntă. Își spuse în mintea lui: "Cum, morții mă-tii, tataie, fă, bagaboanto? Păi, io-s tataie!? Ia să nu fi fost io cu bârnău-n batistă, că ți-ar fi arătat ție tataie ce poate. Auzi la ea, tataie!". Amândouă se puseră la taifas, așteptând să vină medicul de pe unde era plecat. Portarul se gândi că doctorii ăștia umblă brambura peste tot, numai în cabinetul lor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încet, accesul de tuse scăzu în intensitate, până la stingerea lui completă. Rămase în patru labe, gâfâind, făcând eforturi să-și tragă sufletul. Când își mai reveni, se aburcă din nou în fotoliu, căutând în gentoiul cu care venise. Scoase niște batiste de hârtie și-și șterse bărbia, își suflă nasul cu sârg, iar mai apoi, cu același șervețel spiritul de economie nu o părăsea nici în cele mai dramatice momente își șterse și ochii plini de lacrimi. Lacrimi provocate de reacția
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aer, fără nicio explicație la îndemână. Recunoscu cu deplină sinceritate: "Simt că-mi pierd mințile, că mă sonez, dracu', dă tot..." " Da. Și o să mă bagi și pă mine-n pământ cu răutățile și cu dileala ta...", suspină juna prin batista de hârtie. Bărbatul se uită descumpănit la secretara blonduță și începu să analizeze cu glas tare întreaga întâmplare: "Bine, mă. Admitem cazu' că tu nu ești băgată-n manevra asta. Da' atunci cine? Cine putea să intre-n camera asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
foarte repede și lumea se împrăștie. A! Era să uit. Mi-ai ținut și mie două chefire și un unt? Cum o să uit, scumpa mea? Caută un prosop sau ceva, ca să punem dedesubt. Oricum, ceva curat. Am la mine cinci batiste noi, Nory. Te-ai pregătit, escrocule! Le-am cumpărat. De fapt mi le-a reținut Erna. Să nu zici că mă înșeli cu Erna de la... Nu te înșel numai cu nevastă-mea, scumpi. Auzi, Puiule? Dacă apare cineva pe poartă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
timp, și un zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
iar urmările ei vor fi cît se poate de neplăcute. Ceea ce, după cum vedeți, s-a adeverit. Împăratul tăcu indecis cîteva momente, lăsîndu l pe colonel să creadă că nu mai avea nimic de spus. Probabil pusese receptorul deoparte și scosese batista, să-și sufle mai bine nasul. În cele din urmă oftă, Înainte de a-i mărturisi: — Și serviciile noastre de informații m-au prevenit că va urma o epidemie de gripă, determinată de răcirea accentuată a vremii, dar nu le-am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îl Întrebau, pe un ton la fel de politicos: — Ne dați voie să depunem acest obiect la coșul de gunoi? Sau, dacă acela scuipase sau Își suflase mucii direct pe trotuar, lucru care se Întîmpla de altfel frecvent, Îi ofereau imediat o batistă. Așadar, premise cît se poate de favorabile, care ar fi trebuit să conducă la conștientizarea cetățenilor asupra necesității unui comportament civilizat În familie și societate. A condus Însă la conștientizarea membrilor Cercului Ascultătorilor Fideli asupra riscurilor pe care le comportă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se juca cu tine, aude din nou vocea Tușicii, dar era atît de scump cu ciorăpeii lui supraelastici, îmi luase mințile, nu mai știam cum să prelungesc preludiile, ba fugeam la baie, ba mă prefăceam că aveam nevoie de vreo batistă de hîrtie din poșetă. — Verdict absolut eronat, Gulie. Urlase ca un apucat, credeam că o să-și scuipe plămînii afară, își închipuia că nimerise deja în iad, clătinîndu-se pe picioare, orbecăind dintr-un colț în altul al barăcii. N-ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
convingă. M-a sunat și pe mine deunăzi Potaie, recunoaște Comandantul, dar i-am trîntit telefonul în nas, făcea pe eroul, cu mine nu merge așa, la mine în unitate eu sînt stăpînul, începe să se șteargă la nas cu batista. — Riști să te trezești lăsat pe pe dinafară, încearcă să-l impresioneze, să rămîi de căruță, adaugă, aprinzîndu-și o țigară nouă. — Astea le-am fumat pe toate, nu se lasă Comandantul, milităria nu-i fustăngeală, deși porcii de civili au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gîndește. Dacă mai întîrzie mult o să te faci sloi de gheață, își spune Sena privind în sus la releul de televiziune montat în vîrful Casei Scînteii. Simți cum ochii încep să-i lăcrimeze la colțuri din cauza frigului, și își trase batista din buzunar. Te-ai găsit tocmai tu să faci pe patriotul, se gîndește, ștergîndu-se pe furiș, începînd să țopăie ca să-și mai dezmorțească degetele de la picioare. A naibii hardughie, dom’ Președinte, nu mă mir că tocmai de aici v ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fire, pentru asta o să mi-o plătești dacă o să te răzgîndești în ultimul moment, îl amenințase. S-ar zice că voi o duceți aici ca-n pampas, intră Roja în jocul lui Patru Ace. — Ei, face Patru Ace, aranjîndu-și colțul batistei albe care-i iese din buzuarul de la piept. — Lasă-mă să ghicesc cine vă mai vizitează așa din cînd în cînd, pentru cine este pregătit separeul la orice oră din zi și din noapte, spune Roja. Cu plăcere, aveți voie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
plăcerea de a se bucura una de compania celeilalte și am pornit cu mașina spre Pelham Crescent. Antonia purta un pulover castaniu din cașmir și un șirag de perle pe care nu i le știam. Nu-și cumpăra nici măcar o batistă fără să-mi ceară părerea. Am constatat, cu un sentiment de ușurare, că e enervată, agitată și că nu e dispusă să mă sufoce cu tandrețea ei. Când m-a văzut, a sărit în picioare și a spus: — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-nțelegi? — Înțeleg, am răspuns. Știi ceva, ce-ar fi să pleci și să mă lași să discut numai cu Antonia. — Cred că și ea și-ar dori să rămân, spuse Palmer. Nu-i așa, iubito? — Da, răspunse Antonia. Își ținea batista la gură. Se întoarse și se așeză pe canapea lângă Palmer ștergându-și ochii, dar evitând în continuare să se uite la mine. Palmer o cuprinse după umeri. Uite ce este, chiar nu-nțeleg ce avem de discutat. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]