1,402 matches
-
poarta cea mare din față pe unde avea să treacă Papa. Orga răsună și corul bazilicii începu să cânte Vidi aquam de Înviere. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! Strigătul se auzi mai întâi într-un colț, apoi se răspândi în toată bazilica, se transmise mai departe prin mulțimea adunată în piață și în curând se transformă într-un singur glas puternic. — Pontifice nostro! Pontifice nostro! În clipa aceea, Paul al V-lea se ivi brusc ca o provă de corabie plutind peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
corabie plutind peste valuri. Așezat într-un palanchin purtat pe umeri de câțiva preoți, îmbrăcat în straie albe și cu mitra înaltă pe cap, Papa se arătă ținându-și cu greu mâna ridicată. Înainta agale prin marea de oameni înspre bazilica San Pietro, împărțind semnul binecuvântării în dreapta și în stânga peste mulțimea cuprinsă de frenezie. — Oremus pro Pontifice nostro! Din marea de oameni, niște călugări, aflați mai într-o parte, își ridicară glasurile în cor. Noroiul de pe straiele lor simple dovedea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mulțimea începu să se frământe. Cei care încercau să se apropie cât mai mult de palanchin ca să primească și ei binecuvântarea Papei împingeau cu forța rândurile din față. Însă, palanchinul Papei părăsi marea de oameni care-l urmăreau, plutind către bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bazilică întocmai ca o barcă pe mare. În timp ce palanchinul urca încet treptele de piatră, străjerii cu coifuri de argint și uniforme roșii se înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înșiruiră într-un zid ca să oprească pelerinii ce dădeau năvală. Palanchinul dispăru apoi pe intrarea principală a bazilicii. În clipa în care palanchinul intră înăuntru, vocea corului, aflat până atunci în așteptare, începu să răsune ca o avalanșă umplând întreaga bazilică. Cântau Aleluia. Viguroase, glasurile bărbătești se izbeau de tavanul înalt al domului și de pereții largi și pătrați. Aleluia, Aleluia Confitemini Domino. Când palanchinul trecu printre ei, nobilii, fețele bisericești și pelerinii îngenuncheați de-o parte și de alta își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni se ridicară în picioare. Săriră lângă palanchinul aflat în trecere și unul dintre ei strigă primele cuvinte pe care le auzea mulțimea ce înțesa bazilica. În acel moment, Papa, care își ridicase mâna dreaptă lângă obraz, tocmai se pregătea să facă în liniște semnul crucii. Dar întâlnind privirile stăruitoare ale celor trei bărbați aliniați sub ochii săi, își întrerupse gestul. Papa băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în spatele orientalilor. Simțea că aceștia cereau ceva cu desperare și voia să știe ce anume doreau. Deși privirea Papei căzu asupra lui, Velasco nu se mișcă din mulțimea de oameni. Nici nu rosti vreun cuvânt. Dintre toți cei care umpleau bazilica, el era singurul care știa japoneză. Și tot el era singurul care știa ce încercau cei trei oameni să ceară în gura mare. Cu toate acestea, Velasco nu se clinti nici un pic, de parcă ar fi fost stăvilit cu putere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
drum de întoarcere care se întindea în fața lor deșert și zadarnic. Pinii se înșiruiau de o parte și de alta a drumului. Tropotul cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone pe strada Borgo și intră în piața din fața Vaticanului. — Când o să se arate Sfinția Sa Papa, le repetă Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei ori și să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Vaticanului. — Când o să se arate Sfinția Sa Papa, le repetă Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei ori și să vă apropiați fața de picioarele sale. După ce trecură de poarta de fier aflată pe latura din dreapta a bazilicii, primiră onorul din partea străjerilor cu uniformă roșie și suliță. Când trăsura se opri, un om cu perucă argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
punct de vedere cronologic, de "locul sfînt" provizoriu, de spațiul consacrat și cosmicizat provizoriu (cf. australienii achilpa). Cu alte cuvinte, toate simbolurile și toate ritualurile legate de temple, cetăți, case decurg, de fapt, din experiența primitivă a spațiului sacru. Templu, bazilică, catedrală În marile civilizații orientale - începînd cu Mesopotamia și Egiptul și sfârșind cu China și India -, Templul cunoaște o nouă și importantă valorizare: nu mai este doar o imago mundi, ci și o reproducere pământească a unui model transcendent. Iudaismul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aceea care mi s-a arătat mie, aceea care era gata de când m-am hotărât să fac Paradisul și pe care i-am arătat-o lui Adam înainte ca el să cadă în păcat" (Apocalipsa lui Baruh, II, IV, 3-7). Bazilica creștină și, mai târziu, catedrala preiau și prelungesc toate aceste sisteme de simboluri. Pe de o parte, biserica este gândită, încă din Antichitatea creștină, ca o copie a Ierusalimului ceresc; pe de altă parte, ea reproduce Paradisul sau lumea cerească
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în putință ca să-ți ajut. Coborâră repede scara și ieșiră împreună din turn; între timp, de pe terasa corpului de gardă, începu să se audă sunetul cornului care chema la adunare pe toți cei ce purtau arme. La scurtă vreme, clopotul bazilicii începu să bată furtunos. Capitala Sapaudiei era în pericol. 26 Era dimineață târziu, dar soarele întârzia să se arate din spatele norilor mari, cenușii, pe care noaptea îi adusese deasupra Sapaudiei. Neclintiți în șaua cailor, pe o coastă împădurită, Sebastianus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiule“, însă mie mi-o spunea altfel. Îmi dăduse primele sale două prenume, Giovanni și Leone, cât și numele prestigioasei sale familii, Medici, totul cu mare pompă și solemnitate, pe 6 ianuarie 1520, într-o zi de vineri, în noua bazilică Sfântul Petru, încă neterminată. Aceasta dădea pe dinafară de lume în ziua aceea - cardinali, episcopi, ambasadori, cât și numeroși protejați ai lui Leon al X-lea, poeți, pictori, sculptori, strălucind de brocarturi, perle și nestemate. Până și Raffaello din Urbino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am băgat de seamă că soarele era încă sus pe cer, de aceea mi s-a părut că-i pot sugera însoțitorului meu să mergem să dăm o raită spre Sfântul Petru, trecând prin frumosul cartier Borgo. Abia ajunseserăm în fața bazilicii că Hans se și lansă într-o nouă diatribă: — Știi prin ce mijloace vrea papa să termine construcția acestei biserici? Luând banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
chiar raiul. Așa a început cearta cu Luther. — Călugărul ăsta avea așadar dreptate. Într-un anume sens, da. Numai că, nu mă pot împiedica să gândesc că banii adunați într-un mod atât de dubios trebuie să slujească la terminarea bazilicii Sfântul Petru, și că o parte e consacrată nu chefurilor, ci, dimpotrivă, celor mai nobile creații umane. Sute de scriitori, de artiști produc la Roma capodopere în fața cărora anticii ar păli de invidie. O lume e pe cale să renască, având
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră. Răspândite de-a lungul Dunării, iar apoi în întregul Imperiu, până la Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant!: literal, „cei destinați să fie victime te salută!“. Salut adresat editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus: cel care este gata de sacrificiu; termenul îl desemnează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iederă. Aerul mirosea a bălării moarte și a pămînt reavăn. Piatra, Întunecată și cleioasă sub ploaie, lucea asemenea scheletului unei reptile mari. Am vrut să-l Întreb cum avea de gînd să deschidă poarta aceea din stejar, o poartă de bazilică sau de temniță. Julián a scos din buzunar o sticluță și i-a deșurubat capacul. Un abur fetid a emanat din interior, Într-o spirală Înceată și albăstrie. A apucat lacătul de un capăt și a turnat acidul În gaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
terasă În zori și m-am prefăcut că Încă dormeam. Mai tîrziu, În acea dimineață, am auzit știrea la radio, fără să pricep despre ce era vorba. Un corp neînsuflețit fusese găsit pe o bancă de pe Paseo del Borne, contemplînd bazilica Santa María del Mar, șezînd, cu mîinile În poală. Un stol de porumbei care Îi ciuguleau ochii a atras atenția unui vecin, care a anunțat poliția. Cadavrul avea gîtul rupt. Doamna Sanmartí l-a identificat ca fiind al soțului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine nunțile mă Înmoaie ca pe-o cîrpă. Am rămas acolo, În brațele acelei liniști ciudate, catalogînd reflexe pe apă. În scurt timp, zorii presărară chihlimbar pe cer, iar Barcelona se aprinse de lumină. Se auziră În depărtare clopotele de la bazilica Santa María del Mar, care se ridica printre cețuri, de partea cealaltă a portului. — Crezi dumneata că Julián Carax mai e aici, pe undeva prin oraș? — Întreabă-mă altceva. — Ai inelele? Fermín zîmbi. — Hai, să mergem. Căci dumneata și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe care aproape că n-avea voie s-o vadă, tocmai ca să nu fie văzut. O Veneție rece, privită cu ochii unui străin. Fără palatul Frassetti, fără bunicul Matteo și fără contesa Fabiana, fără Gianluca Fontanelli și maestrul Foscolo, fără bazilici pictate strălucitor și fără legănarea gondolelor. O Veneție cu amintirile amputate de o durere necunoscută. De o ruptură În curgerea lentă și firească a timpului. Catastrofă În țară. Aceste trei cuvinte Îl tulburaseră din prima clipă. Se gândise la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scriu În dublu exemplar, pentru ca o copie să ajungă la prietenul meu Gianluca Fontanelli, dacă mai trăiește și dacă mai are pasiunea de a tipări acele faimoase Diario pe care, pe vremuri, le afișa În piața San Marco și În fața bazilicii San Giovanni. Veți afla amândoi, așadar, că Moldova se află În fața celei mai mari amenințări din Întreaga ei istorie. Peste două sute de mii de războinici ai Imperiului Otoman se Îndreaptă acum spre Suceava. O forță uriașă pentru vremurile În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
încheiat de Adam cu diavolul. La stânga și la dreapta Mântuitorului i se închină mai mulți oameni. Ultimile două scene sunt dedicate Maicii Domnului. Prima este denumită Maica Domnului adorată ca Biserică vie, are un fond arhitectural laic, cu câte o bazilică la dreapta și la stânga, pe Sfânta Fecioară așezată pe tron, cu pruncul Iisus pe genunchi, încadrată de bătrâni cu cărți în mâini. A doua este Închinarea la Maica Domnului, o vedem pe Sfânta Fecioară îmbrăcată în haine de purpură, așezată
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și neîngrijită este închisă, așa că după o scurtă pauză îmi reiau drumul spre Saint Maximin, unde ajung înainte de amiază. Până acum, aceasta a fost distanța cea mai scurtă parcursă într-o zi. Mă impresionează zidurile vechi, înalte, din piatră din apropierea bazilicii dedicate sfintei Maria Magdalena. Tradiția și istoria locală afirmă că după înălțarea la cer a lui Isus, aceasta s-a retras aici, la marginea orașului, în rugăciune și mortificație, până la moarte, adică timp de trei decenii. A murit în brațele
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]