482 matches
-
Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am făcut, Joe? Am cumpărat o trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi, Bunny! Stai jos și ia o gustare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și simți metafizicul trecerii celei veșnice a valurilor care leagănă frunze și o sticlă din aceea de plastic goală cu o etichetă intitulată Izvorul minunilor". Mult se minunează tovarășul meu, confesorul meu la acel confesional încețoșat în fum și lărmuială bețivă. "Ești caz psihanalizabil", zice, "îți place să vezi cum tot felul de non-valori, de mediocri tâmpiți, de canali joviale te bat pe umăr și cum îi ai de șefi". Vă mărturisesc că dinaintea unor asemenea crude adevăruri de viață azvârlite
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
găsiseră un post, a trebuit să se angajeze medic la un dispensar de mahala, unde a cunoscut o tânără soră de caritate de care s-a îndrăgostit. Părinții fetei n-au vrut să audă de o căsătorie cu un bolnav bețiv, el n-a avut puterea să lupte pentru a se impune, în vreme ce fata, mai decisă, s-a mutat la el punîndu-i o singură condiție, pe care a și respectat-o: să se lase de băutură. Dar, peste un timp, tânăra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și a cătunului și abia în astfel de ocazii mi-am dat seama ce fire aprigă se ascundea sub simplitatea ei lipsită de mofturi și de gesturi exagerate. Cu trei zile înainte de nuntă, fugise cu altul. Un marinar frumos și bețiv care se aciuise prin cătun. Părinții au căutat-o, au găsit-o, dar în noaptea nunții, în timpul petrecerii, marinarul a apărut din nou. A fost prins de rudele mirelui și stâlcit în bătaie, după care nunta a continuat. "Ce să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mele este ca și cum ai intra în vizuina unei leoaice. Mama mea devine din ce în ce mai abuzivă și rea. — Să știi, Reilly, că nu vreau să te dau afară, spuse domnul Clyde pe un ton patern. Auzise trista poveste a vânzătorului Reilly: mama bețivă, daunele care trebuiau plătite, amenințarea sărăciei ce plutea atât asupra fiului cât și a mamei, prietenii desfrânați cu care umbla maică-sa. Am să-ți fixez un traseu nou și am să-ți mai dau o șansă. Am niște trucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu-l mai bate, spuse domnul Levy. Capul nebunului era deja bandajat. În afara ringului de box, violența îi făcea rău domnului Levy. Nebunul acesta de Reilly îți provoca într-adevăr milă. Mama lui ieșea mereu cu un om bătrân, era bețivă și voia să-l izgonească de acasă pe fiul ei. Acesta figura deja pe lista neagră a poliției. Câinele Rex fusese probabil singurul lucru care-i aparținuse în toată viața lui. Uneori era nevoie să vezi o persoană în propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mânios încăt nu mai putea scoate o vorbă. ă Dobitocule. Ochii pierduți și rugători, precum și mișcările grotești de film mut ale unuia dintre ei îl scârbiră din cale afară și nu se putu abține să nu-l îmbrâncească pe sărmanul bețiv cu mâinile îmbrăcate în mănuși de piele. Voi... Gâtul lui Salitov se strânse în jurul cuvintelor pe care le-ar fi putut spune. Oameni! Asta era tot ce putea rosti, însă fu mulțumit de alegerea acestui cuvânt, care, simțea el, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
găsiseră un post, a trebuit să se angajeze medic la un dispensar de mahala, unde a cunoscut o tânără soră de caritate de care s-a îndrăgostit. Părinții fetei n-au vrut să audă de o căsătorie cu un bolnav bețiv, el n-a avut puterea să lupte pentru a se impune, în vreme ce fata, mai decisă, s-a mutat la el punându-i o singură condiție, pe care a și respectat-o: să se lase de băutură. Dar, peste un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și a cătunului și abia în astfel de ocazii mi-am dat seama ce fire aprigă se ascundea sub simplitatea ei lipsită de mofturi și de gesturi exagerate. Cu trei zile înainte de nuntă, fugise cu altul. Un marinar frumos și bețiv care se aciuise prin cătun. Părinții au căutat-o, au găsit-o, dar în noaptea nunții, în timpul petrecerii, marinarul a apărut din nou. A fost prins de rudele mirelui și stâlcit în bătaie, după care nunta a continuat. „Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rîie, o ciumă, un nor cotropitor de lăcuste, un zid uman de guși și burdihane. Wakefield urăște aceste creaturi, deși fără ele n-ar avea o para chioară; n-ar fi decît un funcționăraș Într-un birou sau un pierde-vară bețiv făcînd speculații la bursă. Dar paradoxul nu-l deranjează. De fapt, lui Zamyatin Îi plac turiștii. Lui Îi place oricine, mai puțin polițiștii. — SÎnteți la cel mai bun bar din oraș, le spune Zamyatin. Martiniurile sînt fără de seamăn, oamenii sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe militarul izgonit sau dezertor și pe femeile de stradă. N-are niciodată intrigă sau acțiune; prinde din viață modelele, le desenează silueta, le face să gesticuleze, să filozofeze. Pretutindeni simțim răul ce stăpînește tipurile lui Gorki. E urîtul, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iasă din localitate, DRUM BUN, VĂ MAI AȘTEPTĂM PE LA NOI, îi arătă pumnul, exact, mai veniți pe la noi, pe aici sunt oameni ospitalieri, chiar dacă unii ies direct din manuscrise ascunse în fișiere word și bulversează definitiv viața scriitorului siderat și bețiv și inconștient; veniți, oameni buni, abandonați visele frumoase și luați o porție de plăcintă cu mere, plus una de activitate paranormală, nici nu are rost să apăsați butoanele de la telecomandă, puteți să renunțați la abonamentul de la cablu, Dosarele X sunt
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
fusese prima idee care îi venise în minte. În timp ce se îndrepta către poartă, duse mâna la buzunar și încercă să o șteargă, frecând-o de căptușeală. Urcă în mașină și se uită în carnețel. Un musafir cu geamantan, un scriitor bețiv care urla de unul singur prin curte (propria curte, de ce nu ar avea voie să facă și asta?), un vecin din cale-afară de curios, un geamantan care nu fusese găsit la locul unui accident ciudat. Un geamantan cu bani, ca
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ovală, ochi vioi, negri, cu zâmbetul pe buze tot timpul, un tip foarte șugubăț. Avea câte o vorbă de duh pentru fiecare prieten când se întâlneau, la mat, la o halbă de bere și la câte o șuetă. Nu era bețiv dar avea prieteni din timpul armatei, a războiului, leat cu el și își făcuseră un obicei de a se întâlni împreună cam la două săptămâni. Toți se lăudau cu realizările odraslelor apoi își depănau amintiri din armată, din război.Tatăl
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
teoretic. Își dorește să o apropie sufletește, să-i demonstreze că merită atenția ei. Frusina îl plăcea pe Alexandru; un bărbat atrăgător, educat și cu bun simț. Cunoștea numai lucruri frumoase despre el, nu a auzit niciodată că ar fi bețiv, că l-ar fi văzut cineva la mat sau că ar fi afemeiat. Era un familist convins și modest în relațiile cu țăranii: știa să-i înțeleagă și să le vorbească pe limba lor, era prietenos cu toată lumea și de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
sfârșit dispuneam de ea din plin, Îmi dădeam seama că era doar o colivie căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - În gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins necuprinsul. Și voiam, pentru prima oară, să Înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă În față vreo cale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le‑am spus eu și le‑am dat toate tuburile de graffiti. Adina Dabija 96 Și iarăși am Început să iubesc haosul gri‑colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și cântecul măturătoarelor de străzi. Lumea a Început din nou să curgă. O presimțire de primăvară a Început să adie prin București În acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să‑mi fac cumpărĂturile, simțeam din ce În ce mai tare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sfârșit dispuneam de ea din plin, îmi dădeam seama că era doar o colivie căreia nu-i vezi marginea. Sigura libertate pe care aș fi putut s-o cunosc vreodată rămânea poezia, pe care o abandonasem deja - în gura poeților bețivi de la muzeu. Voiam acum să trăiesc pe piele, departe de plasa de prins necuprinsul. Și voiam, pentru prima oară, să înțeleg. Tot ce puteam face era să aștept și să mă rog să mi se deschidă în față vreo cale
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le-am spus eu și le-am dat toate tuburile de graffiti. Și iarăși am început să iubesc haosul gri-colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și cântecul măturătoarelor de străzi. Lumea a început din nou să curgă. O presimțire de primăvară a început să adie prin București în acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să-mi fac cumpărăturile, simțeam din ce în ce mai tare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
tot mai tulburi. Și n-a greșit. A fost o alegere inspirată. S-a căsătorit. A primit parohie Într-o localitate potrivit de mare, potrivit de bogată, cu oameni harnici, muncitori, nebuclucași, soțiile fiind mai religioase, pe când, soții, mai mult bețivi decât credincioși. Dar, una cu alta, se acopereau de minune. Care minune se va vedea și În finalul povestirii de față. Localitatea Solnița nu avea și nici nu avusese vreodată biserică. Un amărât de cimitir, acolo, o Încropeală, fără garduri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nevestei să-i dea o bucată de pâine cu ceva. Scarlat ar fi cerut, însă era mândru, fiind proprietar. Să-și oprească din câștig, nu putea iarăși. Nevasta se ducea singură să încăseze banii, sub cuvânt că bărbatu-său e bețiv. Scarlat privea cum i se iau banii și nu putea spune decât "Bun de tot!" Era de o onestitate scandaloasă. Singurul lui mijloc de a se hrăni mai bine, cu onoare, erau pomenile. Însă la pomeni, dîndu-se mai mult vin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și pururea, și în vecii vecilor, amin!" Apoi se închină din nou, plescăi din buze și puse mâna pe o bucată groasă de salam. Popa Țuică, indiferent la mâncare, strânse paharul în mâini și în așteptarea țuicii cîntă: - "Nu fi bețiv, nici te întinde la sfaturi și la cumpărături de cărnuri." - Bată-te să te bată, porc de câine, așa-i zău, zisepărintele, trăgând pielița altei felii de salam, "că de vei da ochii tăi spre urcioare și spre pahare, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și fisurau barajul hidrocentralei de la Bicaz... Pe care însă - vah! vah! vah! - tot ei, în nenumărate rânduri, îl slăviseră... De parcă ar fi fost cel puțin Războiul Troiei acest baraj. - Șaptezeciștii, în schimb, lasă-te păgubaș. Au fost și puțini și bețivi! - Deh, poate erau ei, vah, și puțini și bețivi... Totuși jetul urieșesc al rinichiului celui mai talentat dintre ei a putut traversa, într-o superbă boltă de peste patruzeci de metri, blatul mesei de la care a fost iscat. Jetul de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră pe limbă atunci. Toate iubitele poeților români, auzindu-i numele, se îmbujorau, îl căutau, își luau lumea în cap, năvăleau peste el. El le-ar fi preferat numai pe acelea despre care se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă de la stat, păzea lucruri. Când se mai îmbătau, haidamacii fi spuneau printre dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]