1,112 matches
-
feți frumoși, în timp ce „buna mea” cocea în cuptorul din curte poale-n brâu, gustoase, pufoase, aromate, pline de dragoste, cântate și... povestite. Pentru că și la înfulecatul plăcintelor, să fi tot avut vreo doi anișori și jumătate, mâncam cu descântecele bunicii, biata de ea... Obosită, în arșița verii, lângă cuptor, trebuia să-mi ticluiască o nouă poveste, despre brânzoaice și zâna acestora și când continuarea nu era pe placul meu, plânsetele și bocetele mele de prunc răsfățat, o întrerupeau. Iar dânsa, „buna-bunelor
SCRIU DE CÂND MĂ ŞTIU de LIGYA DIACONESCU MARIN în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355215_a_356544]
-
drumul pe ușa din dos. Procesele trenează și tot ei ne râd în nas. Dorim într-adevăr să să se facă dreptate sau e doar un show menit să distragă atenția și să liniștească spiritul străzii? Mă mir că în biata asta de țărișoară, binecuvântată altădată de Dumnnezeu, a mai rămas ceva de furat, că nimeni nu mai are chef de muncă. Cei de sus se înfruptă din toate, că ei au pâinea și cuțitul, sunt „aleșii boborului”, nu? Cei de
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
În ciuda veștii bombă cu udreniana. Să fim serioși! Mai e până la sentința definitivă. Cine știe pe cine mai toarnă și scapă de pedeapsă! Rechinii cei mari sunt, în continuare, la adăpost. Alții au plătit cu câteva luni de răcoare maltratând biata hârtie și acum dau sfaturi nației! De râsul planetei! Deja, trimestrul I al noii guvernări a trecut. Ceața, emanată de marijuana electorală mioritică, se risipește. Vedem că împăratul e gol. Pardon, visteria! Gogorițele guvizilor-promotori tv se sparg cu zgomot sec
TABLETA DE WEEKEND (191): BALENA ROŞIE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368781_a_370110]
-
glumi! Nu se face! Și nici nu ridica vocea! replică precaut Désirée nesăltându-și privirea de pe tableta unde trudea să definitiveze un eseu pe-o temă urbanistică. A doua zi era termenul. Și ce așteptări își pusese în concursul ăsta! Biata Odette! Închisă la cinci ani în alba tăcere a rezervei începea să viseze?! rezonă parțial distrasă. -Dar îi tremură mâna! Parcă vrea să prindă ceva! Désirée privi degrabă și, având confirmarea spuselor copilului, sări ca zvârlită de-un arc alertând
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
eu l-am făcut. Eu și cu tatăl tău, Dumnezeu să-l odihnească! Strașnic bărbat! Ești leit taică-tu. Bine ne-am înțeles amândoi, am fost prieteni nedespărțiți, mai ceva ca frații. Uite că el s-a dus și rămăsese biata maică-ta. La mine s-a dus muierea. Numai Dumnezeu știe cum și de ce le-a orânduit astfel. Am avut noroc cu Măriuca, ea a fost gospodina casei. Acuși o să se mărite și ea, atunci o să fie greu de mine
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
Nelu, m-am îndoit de mine”, își spune Vlad. -Acum înțeleg de ce Edith a vrut să facă ce era să facă. Numai Dumnezeu știe cum se putea termina totul... -Ce? Ce vrei să spui? -Cine o poate judeca... A iubit biata de ea pe cineva și așteaptă copilul lui. Nelu a plecat la Brașov după o frumoasă și s-a întors... -A vrut să scape de copil? tresare Raul înțelegând târziu ce a vrut să spună Mona. -Da, dar acum Nelu
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
că începusem să murmur, ceea ce mi se părea a fi atunci o melodie la modă, dar pe care auzind-o, nimeni nu ar fi fost în stare să o recunoasă, într-atât pot să mă laud cu însușirile muzicale ale bietelor mele urechi, când observ pe marginea șoselei o tânără care îmi face semn de ,,ia-mă nene’’. Trag pe drapta și: - Încotro mergeți? - Drum lung, București. - Mă luați și pe mine? - Cu plăcere. Până unde? - Tot la București. O ajut
ACTELE VĂ ROG! de ION UNTARU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370304_a_371633]
-
în care el era un sălbatic neânfricat al tribului său de războinici, cu obiceiurile și ritualurile specifice moștenite cu sfințenie, din moși-strămoși... Parcă ar fi băut o licoare aducătoare de nebunie. Și toate frustrările sale, le-a revărsat atunci pe biata Violeta, cum au ajuns în apartamentul lor din Piața Romană. A luat-o în brațe aprig, a sărutat-o patimaș și buzele i-au ajuns pe sânii ei, înmiresmați, rotunzi ca niște grepfruit-uri rosé. Și atunci mușcă din ei
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
a mânat vacile acasă fără să mai privească înapoi. -Bine, Doamne, iartă-mă, că nu l-a pocit! zise Ioana, făcându-și semnul crucii. -Bine, că nu l-a pocit săracu! Când a intrat în casă era galbin ca șofranu. Biata Floarea, nevastă-sa nu știa ce să facă, săraca. Păi n-auzi, fă, c-a intrat în casă galbin ca șofranu și tremura tot și bolborosea niște cuvinte ne’nțelese? Biata femeie a dat fuga la Fierăreasa să-i descânte
LA FÂNTÂNA LUI UŢOIU de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369371_a_370700]
-
aprinsese niciodată lampa. Știa ce este aia de la bietul taică-său. Ăsta parcă avea o boală cu lampa aia; o ștergea în fiecare duminică și-i verifica fitilul. -‘’ Ce știi tu, bă tată! Asta-i lampa primită de zestre după biata mumă-ta, odihnească-se în pace, pe acolo, pe unde o fi !’’ ** Într-o dimineață denoapte, Colaie se pomenește strigat la poartă de Mărin al lu’ Sandu lui Din din capul satului. Pe Mărin, Colaie-l știa, de altfel îi știa
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
a și zis: -‘’Ce v-am spus eu, că nu-i a bună prietenia asta a lui Colaie al lu ‘ Lipici cu Mărin al lu’ Sandu lu Din?!’’ ** Mărin, țăran cu stare, fu îngropat după datina creștină, la marginea cimitirului. Biata Ioană l-a jelit căt a putut. Nu avusese copii cu Mărin, lucru pentru care unii o căinau și alții o fericeau. Ba s-a făcut și o anchetă încercându-se aflarea cauzei pentru care Mărin își pusese capăt zilelor
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
și culese un fruct dintr-un vas de aur. -Vă frământă ceva magnifice! spuse Nerva privindu-l cu interes. Tiberius care era un om care cu greu își putea ascunde sentimentele dădu din cap. -Da, Nerva. Mă gândesc câteodată la biata Livia Drusilla, răspunse împăratul. Relația dintre mine și mama mea a fost una de neînțeles. Nu ne-am iubit însă am ținut unul la altul în felul nostru, mai mult aruncându-ne unul altuia priviri dușmănoase, de cele mai multe ori. Însă
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
să mă nască, pentru că ploaia a prins-o pe maică-mea în hodăiță, nemaiputând merge sus, în casa cea mare, unde le avea pe toate orânduite, și la locul lor. După aproape o jumătate de oră de chinuri cumplite, ce biata maica-mea le îndura cu stoicism, iacătă-mă-s și eu: mic și sfrijit, un boț de humă, cum bine spunea inegalabilul povestitor român, Ion Creangă, răcnind ca din gură de șarpe, gata să-mi rup baierele plămânilor, venit să
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
lacrimi, urmărind tentativele disperate ale omului de a deschide ușa. În final a reușit, iar eu, fiind cel mai apropiat de el, am încasat o scatoalcă. Replica mea a fost promptă: „Neamțu’ dracului, du-te în Nemția, la tine!” Numai biata mama, care muncea ca îngrijitoare la Raionul de partid, știe cât a avut de tras, din pricina remarcii mele, în urma reclamației neamțului. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: CANDOAREA COPILĂRIEI / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1669, Anul V, 27 iulie
CANDOAREA COPILĂRIEI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369776_a_371105]
-
ea... Fusese înmormântată cu pompă de Artemie, care-i ridică și o cruce din marmură neagră, cum n-avea la căpătâi nici un răposat în cimitirul din dealul satului! Dar ce folos ?! Ultimii ani îi trăise însingurată. Cât o fi suferit biata, n-au știut nici dreapta, nici stânga! Și ea fusese rugată să stea la fata cea mare, pe care o refuzase, motivând că vrea să moară în... casa EI! La ce bun toate astea, se trezi răzvrătită și mâhnită Mira
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
de parcă n-ar fi existat. Mira promise că se va duce la ora propusă și închise telefonul oftând. Vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă! se trezi comentând situația. Neștiind despre ce urgență ar fi putut fi vorba, era îngijorată pentru biata Marieta. Cu toate că nu pusese geană peste geană de peste douăzeci de ore, nu simțea oboseala. Totuși, ca să se relaxeze, își puse un CD, cuibărindu-se în fotoliu. Bubă, deși nepoftit, se aburcă pe genunchii ei torcând fericit, motan și stăpână abandonându
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
prispei, caută spre cer cu ochii triști. Privind-o, maica Durere îi spuse bocind: - Degeaba aștepți, fata mea!... Degeaba aștepți!...Te-a părăsit... te-a uitat... Ne-a lăsat cu ochii în vânt... cu sufletul în ger... cu inima pustie... Biata de tine!... Degeaba aștepți! - Mai termină, mamă, cu bocetele! Cu lacrimile și blestemul, mi-ai alungat iubitul și mi-ai pustiit sufletul. - Tot eu sunt de vină că ticălosul are sufletul otrăvit? - Taci, mamă, și lasă-mă să-l aștept
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
din 21 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Fiindcă marea nu are niciodată iz de pădure, iar pământul nicicând nu-mi lasă pe limbă imponderabilul gust de femeie; fiindcă norii miros mereu a nori și nu a chihlimbar iar orhideele, vai, bietele de ele nu pot, oricât s-ar strădui, să imite parfumul din canturile lui Maldoror; fiindcă vântul n-a învățat să șuiere pe o singură voce iar avalanșele, în văile de abrupt măcar odată nu s-a întâmplat să vuiască
ÎN LEAGĂNUL IERBII de RAUL BAZ în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354408_a_355737]
-
în curtea lui Ciodin, nu-l mai ocoli, din contră îi făcu capul zob. Primi glontele în frunte. Dar nu de la un dușman, pe front, așa cum s-ar fi așteptat, ci de la un hoț de coteț. Așa muri Ciodin, săracul. Biata nevastă-sa a țipat și a strigat ajutor până când a leșinat. Ei stăteau cu casa undeva mai la margine de sat. Când au venit primii țărani în ajutor, au găsit pe Ciodin într-o baltă de sânge în fața cotețului, iar
CIODIN, AUTOR ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353883_a_355212]
-
peste unicitatea și menirea lor arhaică ,de răstignire a sufletelor . Dacă ar fi fost o zi ploioasă ,cu siguranță i-aș fi găsit utilitatea. Și totuși,o cruce așezată cuminte în spatele bisericii, îmi atrage atenția : „ Sub această piatră grea șade biata soacră-mea. De mai trăia un an ,doi,trei , Zăceam eu în locul ei . De unde atâta înverșunare,nu pot să înțeleg. Dar până nu faci foc ,nu iese fumul atât de negru de supărare. Iar dintre toate speciile de soacre,cele
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
să-i bați obrazul ? - Nu m-am mai dus.... O să i-l bată D-zeu cândva. Dacă ne lăsam în seama ei ,acum bătrâna ar fi zăcut în cimitir,cu textul negru scris pe cruce: Sub această piatră grea Șade biata soacră-mea Moartă ...de inimă rea ! Dan Gheorghilaș Referință Bibliografică: INIMĂ REA / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V, 18 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/354005_a_355334]
-
răspunde la întrebări, a încuviințat prezența mamei dar, foarte sever, i-a interzis să intervină în discuție. Din relatările fetei se înțelegea destul de clar că a fost răpită, sechestrată și violată. Ofițerul nu avea îndoieli, ba chiar era convins că biata de ea trecuse prin momente mult mai oribile decât cele descrise. Înțelegea de ce este atât de reținută, de ce plângea numai la amintirea unor scene și de ce refuza să intre în amănunte. Doar procurorul o privea cu o ușoară neîncredere, nedeclarată
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
că ați pățit ceva... Am auzit împușcături, m-am îmbrăcat și am venit... N-am spus nimic. Stăteam în aceeași poziție, cu Raisa în brațe, strângând-o la pieptul meu cât puteam de tare, cu lacrimile șiroindu-mi pe obraji. Biata mea Raisa! Îl ajutase pe tânărul acela evreu, dezinteresat, iar acum iat-o lângă mine fără suflare. Ce preț scump pentru o singură libertate! Helmut s-a aplecat ușor și mi-a pus mâna pe umăr: - Domnule obergruppenführer, sunteți rănit
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care nu-mi promitea nimic bun, a început să-mi povestească: -Măi nepoata lui tataie, apropiai doi ani și sugeai lapte de la mă-ta care era slabă biata de ea, de ziceai că o să moară de plămâni. Nu știam ce însemna cuvântul plămâni, dar bănuiam, după privirea șireată, că iar îmi povestea ceva rău despre mine. -Și?! l-am grăbit nervoasă. -Mă-ta, adică Maria noastră, te iubea, cum
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
înăbușit, ștergându-și cu batista sudoarea de pe frunte și de pe ceafă. Băiatul dumneavoastră, pe care l-am cunoscut azi, a avut o..., cum să-i spun? A avut o criză, un atac de panică... - De panică? Cum vine asta? exclamă biata femeie, încercând să se ridice de pe scaun. Au oprit-o mâinile Iuliei, care era rezemată de tocul ușii de care se apropiase încet, în tăcere, fără să fie văzută. - Da, de panică. Cu alte cuvinte, cel puțin în cazul dumnealui
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]