534 matches
-
sobră. Totuși, de Îndată ce am pășit În apartamentul lui Duggie Sutton, la primul etaj, mi-am dat seama că el n-avusese nici un amestec În alegerea copăceilor. Numai pe hol erau trei mese, pe ale căror tăblii se aflau din belșug bibelouri și alte objets d’art. În jurul meselor erau adunate scaune poleite cu aur, pe podele erau așezate straturi groase de covoare, iar tablourile se Înșirau până la jumătatea pereților, În straturi, așa cum atârnau odinioară În muzeele victoriene. Din câte Îmi puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din nou „Ei, frățioare”, a fugit de lângă mine și eu am fugit după ea. Așa am făcut cunoștință rând pe rând cu bucătăria, culoarul, sufrageria și dormitorul. Am trecut în goană pe lângă fotografiile părinților și bunicilor, iar la vitrina cu bibelouri de porțelan am apucat-o de șolduri și ne-am prăbușit amândoi în fotoliu. Eu am alunecat încet la pământ, ea a rămas în fotoliu; mâinile mele înnebuniseră și căutau. Nu știam ce s-ar cuveni anume să fac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu. Orice s-ar întâmpla, mă mut la sfârșitul lunii martie. Dacă te hotărăști să vii la mine, te aștept oricând cu brațele deschise. Naoko a dat din cap. Am îmbrățișat-o, ușor, de parcă aș fi ținut în mâini un bibelou fragil, iar ea și-a pus mâinile pe după umerii mei. Eram în pielea goal\, Naoko avea pe ea doar chiloții albi. Trupul ei era atât de frumos, încât l-aș fi privit toată ziua fără să mă satur. — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
după aceea Încep vizitele, eu tocmai mă duc să mă culc și mă simt izbit În față de șocuri fluidice, domnia voastră știe că sunt emanațiuni ușor de recunoscut”. „Poate ți-ai frecat tălpile de mochetă”. „Da, sigur. Și atunci de ce zburau bibelourile, unul dintre alambicurile mele mă lovește În cap, cade pe jos Bafometul meu de ghips, care era o amintire de la mon pauvre père, și pe perete apar niște scrisuri cu roșu, niște măscări că nu pot să spun? Or, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cotlete, sarmale, musacale. Concluzia era una singură: niște intelectuali pârliți îi intraseră în casă, făcuseră împrumut la bancă să o prostească pe ea cu chiria pe trei luni, își depozitaseră sutele de cărți tâmpite în rafturile ei împodobite frumos cu bibelouri și acum mai scapă de ei dacă poți. Pe viitor avea lecția învățată: n-o să mai accepte decât chiriași cărora o să le gătească ea. O să le ceară bani pentru carne pe trei luni înainte. Dacă o să vrea exclusiv carne dezosată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ușa metalică, pașii uleioși al luminii începuseră să bocănească pe pavajul din fața parterului. Era 6 iulie și garsoniera plutea în clar-obscur până departe. Intrusul se lăsă să cadă pe primul fotoliu și-și răsuci o țigaretă. Scoase apoi din buzunar bibeloul favorit, cățelul Chilot, și-l depuse pe raftul de păpuși. Când neasemuita Adely se deșteptă, o mângâie pe creștet și-i permise să intre prima la toaletă. După ce fecioara termină cu machiajul, Leo extrase din raft al doilea volum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aici. Ce este? s-a apropiat Teofana de o bancă pe care s-a așezat, curioasă să deschidă pachețelul sub privirile admirative ale lui Cezar. Mare i-a fost surpriza când a văzut o mică statuietă din fildeș, ca un bibelou, într-o cutie căptușită cu pluș roșu pe al cărei capac era scris cu litere grecești „Afrodita”. — Vai, ce minunată este!o pipăia Teofana până când găsește și o carte de vizită în interiorul cutiei pe acre scria: „ O Afrodită pentru Afrodita
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare își termina armata la artilerie, apoi un plăcintar bulgar cu dugheana în vecini, un croitor rămas văduv de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
perdeaua, având grijă să facă falduri egale, și aranja mai bine draperiile. Aduse din sufragerie câteva casete de lemn sculptat, două sfeșnice de alamă și câteva pernuțe fantezi cu care improviza un decor de budoar destul de cochet. Mai aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe rafturile bibliotecii, care ocupa o jumătate de perete. Se duse la baie. Pereții albaștri-ultramarin păreau acum, departe în noapte, și mai halucinanți. Becul galben punea dungi iluzorii și mai
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
livizi, cu saliva curgîndu-le pe bărbii de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate covoarele, înfășurîndu-mă în draperiile de purpură pe care le smulsesem de la geamuri. Pe jos erau împrăștiate cărțile aruncate din bibliotecă și bibelourile de pe pianină. Nu mă puteam calma. Cu cât încercau mai mult să mă mângâie și să mă liniștească, cu-atît mă agitam mai tare, lacrimile udîndu-mi toată fața și picurând pe parchet. Conștiința mi se întunecase și am simțit doar ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
familiaritate drept un mod de a-și marca afecțiunea sau ca o mică desconsiderare. Delicatul june se învinovățește însă pe sine pentru tăcerea supărătoare. De bine, de rău, a dobândit totuși l’usage du monde, astfel încât, atunci când sfârșește de examinat bibeloul de Frankenthal, se simte în măsură să aplaneze situația. Doar au trecut câțiva ani buni de când a început să frecventeze societatea, chiar în acest salon căruia i-a rămas fidel, potrivit firii lui conservatoare. Dar cât de diferit îi pare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ușoară și un mic gol în mijlocul corpului, acolo unde ar trebui să fie stomacul. Prin ușile larg deschise se vede înăuntru mobila sufrageriei, lustruită ca nouă, fără un fir de praf. Tișlaifăre apretate sub vaze cu flori, bufeturi încărcate de bibelouri. Incredibil ca în această cameră, lipită de cea a Vicăi, să miroasă a flori ! Totuși, n-am intrat niciodată înăuntru. Arată ca o casă îngrijită, dintr-acelea în care n-ai voie să intri încălțat. N-am intrat și probabil
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată un client; îți exprimi sentimentele materne frustrate culegând toate prostioarele astea de prin prăvălii.“ Acel anume client avea o soție și patru copii frumoși - îi văzuse la Băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul avea o gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai. Lui John Robert părea să-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Yourcenar, cea din ampla trilogie dedicată Labirintului lumii. Așa, de pildă, în textul de deschidere, un copil își însoțește mama în vizitele întreprinse de aceasta din urmă la prietenele ei aparținând vremurilor deloc îndepărtate când era încă domnișoară; aici admiră bibelouri și goblenuri în timp ce se pregătește să atace, laolaltă cu pisica gazdei, o brânzoaică. Apoi trece, tot de mână cu mama, pragul unui magazin de confecții unde femeile-manechin, albe, perfide și perverse, cum le încondeiază prozatorul, vor nici mai mult, nici
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai în vârstă, zâmbea mai puțin lăbărțat și i-a dat lui Nestor o brânzoaică mare, rotundă și frumos rumenită. Nestor n-a mușcat din ea imediat fiindcă ochii îi erau atrași de casa necunoscută în care intraseră, plină de bibelouri și de goblenuri. Dar în timp ce admira bibelourile și goblenurile uitând cu totul de brânzoaică, pisica s-a apropiat tiptil și, c-un gest plin de răutate, a ridicat fulgerător laba cu ghearele scoase apoi, haț, i-a smuls brânzoaica din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și i-a dat lui Nestor o brânzoaică mare, rotundă și frumos rumenită. Nestor n-a mușcat din ea imediat fiindcă ochii îi erau atrași de casa necunoscută în care intraseră, plină de bibelouri și de goblenuri. Dar în timp ce admira bibelourile și goblenurile uitând cu totul de brânzoaică, pisica s-a apropiat tiptil și, c-un gest plin de răutate, a ridicat fulgerător laba cu ghearele scoase apoi, haț, i-a smuls brânzoaica din mână. Nestor s-a pornit să urle
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acum, automobil; sta, cum zic, avându și dinții adânc înfipți în carnea volanului. în carnea aurului acestuia. Sta, cu mâinile țepene, pe volan, cu picioarele țepene, pe sub volan; și cu restul trupului, țeapăn, ca o mostră a nebunelii, ca un bibelou al lumii lui smintite, de care, nu aș mai voi să-mi amintesc vreodată. Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
luni de zile. „Vino la mine. Trebuie să vor bim“, îi spusese, și aproape nimic altceva. Închisese fără să spună la revedere. Victor ieșise aproape-n aceeași clipă. Afară era o vreme umedă. În tăcuta casă a fetei, mătușile și bibelourile vegheau prin col țuri. Pe gherido nul din camera ei nu mai era nici un drăcușor de hârtie. Dar ea stătea pe pat și-i dispă ruse cu totul aerul triumfător și fericit din iarnă. Bărbatul pe care-l iubea o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
FNI care direct în ureche îmi strigă anumite chiuituri cu hoți și alte daravere; "securitatea face și desface în țărișoara noastră", îmi spun și mă pălește o reverie: oare ce fel de bunuri personale o fi având dom' Camenco, ce bibelouri și ce alte felurite bunuri personale o fi achiziționat în cămeșuța dumisale atât de albă? Pe când mă năpădesc reveriile, iacătă, colegul de ideal și lupte de tranșee cum mă privește nedumerit, în ochii lui îmi pare că văd mijind întrebarea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu rafturi deasupra, pe care erau tot felul de oale și crătiți. O mașină de gătit din fier ocupa aproape un întreg perete, iar sub fereastră erau o chiuvetă și un suport de vase. Toate suprafețele orizontale erau acoperite cu bibelouri din aramă și porțelan, cu sticle și borcane cu flori artificiale, unele din plastic, altele din ceară colorată, iar altele din hîrtie. într-un perete era o nișă pentru pat, iar doamna Fleck, o femeie între două vîrste mărunțică, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o limbă de canal; acum era un labirint imens și întunecat prin care trebuia să rătăcești ani în șir ca să găsești ieșirea. Apartamentul lor era rece și în dezordine. în perioada războiului fusese închiriat unor străini, iar așternuturile și bibelourile fuseseră încuiate în dormitorul din spate. în timp ce mama și tatăl lui despachetau și schimbau lenjeria, el își trecu în revistă vechile cărți, găsindu-le plicticoase și copilărești. — Cît o să treacă pînă o să revenim la normal? își întrebă el mama. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în casa unuia din ei. McAlpin locuia în Bearsden, într-o zonă selectă de suburbie. Casa era înconjurată de o grădină și avea camere călduroase, cu covoare de bună calitate. Mobilierul era masiv și bine întreținut, cu dulăpioare indiene și bibelouri chinezești. Doamna McAlpin era măruntă, vioaie și veselă. — Asta e cea mai mică dintre casele pe care le-am avut cînd a murit tatăl lui Kenneth, a zis ea cu un ușor oftat, în timp ce turna ceai în niște cești subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luă încet pe străduțe dosnice, spre casa lui Drummond, deschise ușa cu lacătul spart și se furișă într-o încăpere care dădea în hol. Lumina, reflectată a unui felinar de stradă dezvăluia privirii un fotoliu din imitație de piele, cu bibelouri de porțelan pe el. Le dădu la o parte și se așeză cu coatele pe genunchi și bărbia pe buricele degetelor, pînă cînd un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și dinții începură să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un soare rece se ivi pe acoperișurile care se vedeau de la fereastră și dinții începură să-i clănțăneau. în intervalele dintre somnolență și trezie, părea un alt obiect al camerei, un ceas pe polița șemineului, de exemplu, sau unul din bibelourile de la picioarele lui. Sunetul conversației din bucătărie îl atingea la fel ca pe obiecte. La un moment dat, domnul Drummond intră pe ușă, bodogănind cu voce tare: „E al naibii de absurd...“, apoi se auziră zgomote din toaletă. Thaw se înveli într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]