310 matches
-
Ulici, București, 1972; René Barjavel, Tarendol, București, 1974; G. Flaubert, Educația sentimentală, pref. Irina Mavrodin, București, 1976. Repere bibliografice: Constantinescu, Scrieri, II, 422-429; Sebastian, Eseuri, 380-384; Lovinescu, Scrieri, II, 445-449; Perpessicius, Opere, VII, 300-302, VIII, 85-88, 327, 328, XI, 234-239; Biberi, Études, 190-192; Călinescu, Ist. lit. (1982), 936; Papadima, Creatorii, 354-356; Aurel Baranga, Lucia Demetrius, CNT, 1952, 40; Aurel Martin, Despre dramaturgia Luciei Demetrius, RITL, 1953, 175-200; Eugen Luca, De la comanda socială la realizarea artistică, TTR, 1956, 2; Valeriu Râpeanu, Un
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
o reacție la această stare de lucruri, se naște o grupare a criticilor tineri aflați în slujba principiilor estetice în aprecierea literaturii. Asociația era sub președinția lui Perpessicius și avea ca membri pe Mihail Sebastian, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Ion Biberi și Octav Șuluțiu, iar ca secretar, pe Pompiliu Constantinescu. Gruparea urmărea - scrie Șuluțiu în articolul Libertatea literaturii din „Adevărul” (31 ianuarie 1937) - „solidaritatea criticei tinere pe o poziție spirituală și estetică și împărtășirea unor credințe în libertatea și în demnitatea
GRUPAREA CRITICILOR LITERARI ROMANI (GCLR). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287379_a_288708]
-
Virgil Carianopol, D. Corbea, D. Batova, G. Danubia - sub pseudonimul George Dan; proză scrie Ion Aurel Manolescu, iar cronici literare, Mircea Mateescu. Sunt recenzate cărți de Gib I. Mihăescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Panait Istrati, G. Călinescu, Gala Galaction, Camil Petrescu, Ion Biberi. Câteva comentarii au caracter polemic: Mihail Ilovici îi răspunde lui Cezar Petrescu (5/1934), Mircea Mateescu lui Liviu Rebreanu (52/1936). Louis Barrol traduce în limba franceză Împărat și proletar de Eminescu (54/1936). Alți colaboratori: Dem. Bassarabeanu, Emil Vora
CRUCIADA ROMANISMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286540_a_287869]
-
vine de la răsărit”. Intelectualii nu mai puteau rămâne în turnul lor de fildeș, ei trebuiau să se alinieze cadenței entuziaste a oamenilor muncii de la orașe și sate. Unii au înțeles imediat ce au de făcut, iar o anchetă a lui Ion Biberi din 1945 dovedește că și-au însușit deja clișeele lingvistice agreate de noua putere și acceptă să se pună în slujba unei pedagogii a remodelării. Retorica lor e impregnată de cuvinte ce evocă aderarea, angajamentul; ei elogiază deja munca și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
de manuscris. Bazate pe o informație exhaustivă, vădind acuitate a percepției și o profunzime lipsită de ostentație, cele câteva zeci de articole elaborate în cadrul acestui proiect sunt adevărate studii monografice despre Matei Alexandrescu, Ion Al-George, Constantin Antoniade, Ury Benador, Ion Biberi, Dan Botta, Barbu Brezianu ș.a. Și-a văzut numele numai pe pagina de titlu a unei ediții din proza lui Păstorel Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc (1989). Îndată după tragicul lui sfârșit, a ieșit de sub tipar o selecție din opera lui
HRIMIUC-TOPORAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287459_a_288788]
-
1983; Cântece pentru mama, București, 1984; La ceasul de taină, îngr. și pref. Virginia Carianopol, cuvânt înainte Sultana Craia, București, 1997. Repere bibliografice: Mihail Ilovici, „Virgil Carianopol”, „Timpul nostru”, 1934, 5; Sebastian, Jurnal, 216-218; Perpessicius, Opere, VII, 268-269, 351-353; Ion Biberi, „Scrisori către plante”, MM, 1936, 396; G. Călinescu, „Scrisori către plante”, ALA, 1936, 804; Eugen Ionescu, „Scrisori către plante”, FCL, 1936, 1585; Nicolae Roșu, Doi poeți, CRE, 1937, 3342; Șerban Cioculescu, Serghei Esenin și lirica noastră tânără, RFR, 1937, 9
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide), Basme, București, 1986 (în colaborare cu Al. A. Philippide); H. Heine, Poezii, București, 1965; J. Roth, Marșul lui Radetzky, București, 1966; Gertrud Gregor, Sălcii, București, 1967; Nuvela romantică germană, I-II, pref. Ion Biberi, București, 1968 (în colaborare); Proza austriacă modernă, I-II, București, 1968 (în colaborare); E.T.A. Hoffmann, Elixirele diavolului, București, 1970; P. J. Bulhardt, Clipe și locuri, București, 1972; L. Feuchtwanger, Balada spaniolă, București, 1973 (în colaborare cu E. Deutsch); E.
CASSIAN-MATASARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
Aspecte, 155-159, 417-422, 453-455; Octav Șuluțiu, „Flori fără pace”, F, 1938, 9-10; Camil Baltazar, „Flori fără pace”, „Lumea românească”, 1938, 293; Octav Șuluțiu, Mihail Celarianu, „Diamant verde”, G, 1940, 8; Călinescu, Ist. lit. (1941), 874-875, Ist. lit. (1982), 960-961; Ion Biberi, Mihail Celarianu, „Noaptea de fericire”, „Democrația”, 1945, 16; Perpessicius, Alte mențiuni, III, 322-337; Mihail Diaconescu, Un simbolist întârziat, ARG, 1967, 2; Manolescu, Metamorfozele, 46-47; Negoițescu, Însemnări, 157-164; Boris Buzilă, Acel Macedonski perpetuu. Cu Mihail Celarianu despre autorul „Nopților” și „Rondelurilor
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
porților] (Frankfurt pe Main, 1950). Traduceri: N.D. Cocea, Antidynastische Pamphlete [Pamflete antidinastice], București, 1951; Mihail Sadoveanu, Mitrea Cocor, București, 1952, Das Liebeslied [Cântec de dragoste], București, 1981; Zaharia Stancu, Die Blumen der Erde [Florile pământului], București, 1955. Repere bibliografice: Ion Biberi, [Prefață] la O.W. Cisek, Eseuri și cronici plastice, București, 1967; Alfred Kittner, Oscar Walter Cisek - eine Dokumentation, în Oscar Walter Cisek, Die Tatarin, București, 1971; Al. Oprea, Argument, în O.W. Cisek, Sufletul românesc în artă și literatură, Cluj-Napoca
CISEK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286277_a_287606]
-
Aspecte, 178-181; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 174-175; Streinu, Pagini, I, 86-87; G. Călinescu, „Tărâmul celălalt”, ALA, 1938, 907; E. Lovinescu, Aquaforte, București, 1941, 331-334; Călinescu, Ist. lit. (1941), 819; Negoițescu, Scriitori, 380-383; Camil Baltazar, „Poeme”, VR, 1967, 3; Ion Biberi, Poezia lui Virgil Gheorghiu, R, 1967, 3; Manolescu, Metamorfozele, 108-109, 120; Constantin Cubleșan, „Poezii” și „Curent continuu”, TR, 1968, 47; Piru, Panorama, 92-93; Ion Pop, „Ținută de seară”, TR, 1970, 37; Rotaru, Ist. lit., II, 576-577; Florin Mihăilescu, „Trezirea faunului
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
tălmăcește din Jules Supervielle, iar Gh. Dinu din poezia bulgară. Silvian Iosifescu și Octav Șuluțiu fac bilanțul mișcării literare, iar F. Aderca și Dan Petrașincu au în vedere spectacolul de teatru. Alți colaboratori: Al. Leon, Eduard Mezincescu, Petre Moscu, Ion Biberi. D.B.
ALMANAHUL REVISTEI „APARAREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285291_a_286620]
-
III, 25-26, 31-32, 177, 245-248, 294-297; Lovinescu, Scrieri, II, 301-305, III, 366, IV, 335-339, 620-621, passim, V, 218-223, passim, VI, 45, 52, 147, 258-260; Arghezi, Scrieri, XXV, 350-352; Munteano, Panorama, 224-227; Călinescu, Ist. lit. (1941), 705-708, Ist. lit. (1982), 789-792; Biberi, Lumea, 147-160; Piru, Panorama, 272-275; Crohmălniceanu, Lit. rom. expr., 145-154, passim; H. Zalis, Aspecte, 162-168; Crohmălniceanu, Literatura, I, 422-429; Encycl. jud., II, 266-267; Ștefănescu, Momente, 112-153; G. Gheorghiță, Sburătorul, București, 1976, passim; Protopopescu, Romanul, 280-282; Brădățeanu, Istoria, II, 365-368; Ornea
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
puțin, sunt reținute de istoria jurnalisticii românești, dar și de istoria literaturii ca acte de presă definitorii pentru orientarea filosofică a unei generații și ca mărturii de creație ale unor personalități marcante ale perioadei respective. L-am nedreptăți pe Ion Biberi dacă nu am aminti, printre reliefurile distincte ale genului, ampla sa anchetă din 1946 intitulată "Lumea de mâine". Există, în istoria interviului românesc, exemple privind relația strânsă dintre acest gen publicistic și literatura propriu-zisă. Dau un singur exemplu: Ecaterina Oproiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
care-a contrapunctat cu prudență, cu măsură o epocă de disperare - Alice Voinescu, universitar ,martir", zice Virgil Ierunca, prin vremuri de marasm, sucite. Detaliile despre formarea ei, despre mentori și prieteni sînt luate, în bună parte, din discuția cu Ion Biberi sub genericul lumii de mîine, titlul volumului care păstrează, între coperte, înduioșătoarea naivitate a unor intelectuali la pragul ,minunii". Aduc, așa, vorba de Vasile Voiculescu, oprit, deopotrivă, printre asceți. În paginile scrise despre el, în carte, Virgil Ierunca trece, fără
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]
-
Articolul 1 Se acordă gradul de general-maior în retragere următorilor colonei, veterani de război: - colonelului Andrei Nicolae Ion - colonelului Amzarescu Petre Constantin - colonelului Baldaneanu Dumitru Ion - colonelului Biberi Constantin Petre - colonelului Bogdan Niculaie Gheorghe - colonelului Cazemir Achim Iosif - colonelului Câmpeanu Ion Valeriu - colonelului Cipere Dinu Ion - colonelului Cristea marin Andrei - colonelului Emanoil Ion Gheorghe - colonelului Gradu Ion Dumitru - colonelului Gruia Octavian Savu - colonelului Ignat Mihai Petre - colonelului Malinovschi
DECRET nr. 90 din 22 octombrie 1991 privind acordarea gradului de general-maior în retragere unor colonei şi de contraamiral unor capitani de rangul I din Ministerul Apararii Naţionale, veterani de razboi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/197856_a_199185]
-
13. Berwanger-Schuppert Mariana, fiica lui Lupu Gheorghe și Weber Maria, născută la data de 10 iunie 1951 în localitatea Sibiu, județul Sibiu, România, cetățean german, cu domiciliul actual în Germania, Karl Philipp Str. 1, 51429 Bergisch Gladbach. (717/2009) 14. Biber Ady, fiul lui Toth Ștefan și Irina, născut la data de 9 februarie 1969 în localitatea Oradea, județul Bihor, România, cetățean israelian, cu domiciliul actual în Israel, Tel Aviv, str. Ben Gurion Blu 44/1. (3.748/2005) 15. Boros
ORDIN nr. 1.786 din 1 iulie 2009 privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/213474_a_214803]
-
secolulul al XIX-lea, era populat de brebi, ce se hrăneau cu vlăstarele de arbori, de pe marginea apei. Așezați la început în preajma lacului și poienilor învecinate, primii locuitori - veniți sigur de peste munți - și-ar fi luat numele de la „brebi" (sau biberi), de unde, cu timpul, ei au devenit brebeni iar satul Brebu. Pe măsura tăierii și dispariției pădurii, care provoacă alunecări de pământ, lacul dispare precum dispăruseră și „brebii" ce-l populau, vânați pentru blana lor mătăsoasă și caldă. Într-o altă
Brebu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301156_a_302485]
-
fiind cu adevărat misiunea unui interviu. Un gen publicistic aparte îl constituie cărțile de interviuri cu oameni de cultură. Spre exemplu cartea de dialoguri dintre Stelian Tănase și Alexandru Paleologu, Lumea de mâine, un volum de interviuri realizat de Ion Biberi, cărțile de interviuri ale lui Sorin Antohi, cărțile de publicistică ale lui Emil Șimăndan, etc. - interviul expres (interogarea câtorva trecători în legătură cu un eveniment unanim cunoscut și actual) - interviul-informație - interviul-explicație (prin care reporterul îl determină pe intervievat să-și justifice o
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
contribuit la formarea unei faune sălbatice felurite în Moldova. Cu toate acestea, datorită creșterii utilizării terenului pentru agricultură și datorită extinderii orașelor, fauna este în prezent mult mai saracă. Peste 45 de specii de mamifere (urși, bouri, zimbri, elani, tarpani, biberi etc.) și numeroase specii de păsări au dispărut în secolele trecute. În pofida acestui fapt, fauna din prezent are mai mult de 400 de specii de vertebrate. Preponderent specii care apar de asemenea și în România și Ucraina, și în Balcanii
Geografia Republicii Moldova () [Corola-website/Science/298793_a_300122]
-
cercetărilor din Munții Alpi sub denumirea: La rândul lor, aceste patru glaciații au fost separate între ele prin trei faze interglaciare de retragere a ghețarilor, caracterizate printr-o climă mai caldă. Cercetări mai recente au dovedit existența unor glaciații noi: Biber, Donau, precum și a unor stadii de retragere și înaintare a ghețarilor în cadrul glaciațiunilor cunoscute mai de mult. Arheologic, acestor glaciații le corespund în timp mai multe faze de cultură materială, grupate pe baza elementelor specifice vieții materiale în trei perioade
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
Vidra de mare ("Enhydra lutris"), numită și lutră de mare sau biber de mare, este un mamifer marin carnivor din familia mustelidelor, rudă apropiată a vidrelor obișnuite. Este răspândită pe ambele coaste ale Oceanului Pacific de Nord. Masa tipică a vidrelor de mare adulte variază între 14 și 45 kg, fiind astfel cele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
și insulelor Kurile, până la partea nordică a insulei Honshū (aprox. 40° lat. N). Mai multe denumiri geografice sunt sau erau legate de numărul mare de vidre de mare. De exemplu, golful Kronoțk din regiunea Kamceatka se numea mai înainte „Marea Biberilor”, iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele Kurile, se numea în japoneză „Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
erau legate de numărul mare de vidre de mare. De exemplu, golful Kronoțk din regiunea Kamceatka se numea mai înainte „Marea Biberilor”, iar râul Kamceatka - „Kalanka” (din - vidră de mare). Recifele insulei Mednîi chiar și astăzi poartă numele de „stâlpii biberilor”, iar insula Urup, una dintre insulele Kurile, se numea în japoneză „Rakkoshima”, adică „insula vidrelor de mare”. Exterminarea în masă a vidrelor de mare, care a continuat până la mijlocul secolului XVII, a redus teritoriile populate de acestea doar la locurile
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
America și Japonia. În 1740, în timpul celei de-a doua expediții în Kamceatka, vasul lui Bering a suferit un accident lângă unele din insulele Comandorului și a fost nevoit, împreună cu echipajul, să petreacă iarna acolo. În timpul ei, marinarii vânau deseori „biberi de mare” care, pe atunci, nu simțeau nicio frică față de om și erau o pradă foarte ușoară. După un an, membrii expediției s-au întors în Sankt-Petersburg cu 900 de blănuri de vidră de mare. Acestea au fost foarte prețuite
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
blana vidrelor de mare s-au implicat rușii, englezii, americanii și japonezii, și în 100 de ani practic au pustiit arealele lor. De exemplu, la sfârșitul secolului XIX, în peninsula Kamceatka nu se mai găsea niciun exemplar, iar toponimele "Marea Biberilor" și "Kalanka" au ieșit din uz. Către începutul secolului XX numărul de indivizi a scăzut atât de mult, încât capturarea lor a devenit extrem de dificilă. Japonezii, la începutul aceluiași secol, întreprindeau acțiuni disperate de a vâna vidre de mare. Ei
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]