2,324 matches
-
ei nu se afla nimeni și nici un fel de drum - un drum de țară noroios străbătut de o șaretă. Pe locul din față stătea tatăl ei. Își scosese chiar o țigară din buzunar de care‑și apropie flăcăruia chibritului, lăsând biciul În poală. Acum arunca chibritul printr‑un arc Înalt, În noroi. După care strânse brusc hățurile. Acum avu În fața ochilor grozăvia... În șaretă săriră doi bărbați. Fetița gemu În vis, după care se ridică din pat și strânse oglinjoara placată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am greșit noi înșine. Totuși, moartea lui lasă un post liber la munca de jos pe care nimeni nu-l dorește. Așa că în film o să ne vedeți plângându-l și iertându-l pe domnul Whittier în timp ce doamna Clark stă cu biciul pe noi. Diavolul a murit. Trăiască diavolul. N-am rezista nici o clipă dacă n-am avea pe cine să dăm vina. Îl purtăm pe domnul Whittier pe covorul negru din amfiteatru, prin promenada chinezească, în jos pe scara franțuzească albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
el. Vându era scund și de o veselie debordantă, în totală contradicție cu apatia celuilalt. Îi curgea încontinuu nasul și zilnic tovarășa îl lovea peste față din pricina asta. Prima lovitură peste obrazul băiatului izbise urechile Luanei ca o plesnitură de bici. I se oprise inima în loc. Se așteptase ca pământul să se surpe și învățătoarea să cadă înăuntru, cu picioarele în sus. Oropsit al clasei, lipsit de apărare, Vându era bătut zilnic. Când femeia ridica mâna asupra lui, își încrucișa brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trebuia, era destul de mulțumită și așa, și asta nu datorită banilor, ci pentru că tatăl ei urma să aibă În sfârșit, În sfârșit, o slujbă la mină. Asta a repetat Întruna la Întoarcere. Își răsucea capul și se strâmba caraghios, În vreme ce bici cleta avansa În zigzag. Deasupra lor, un stol de păsări zbura lent spre sud, mici triunghiuri negre care Își fâlfâiau aripile pe fundalul cerului albăstrui. Probabil că se duc spre locuri mai răco roase, a spus Adam, spre Australia, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
revină. — Ei bine, a zis ea În cele din urmă, s-ar zice c-o să fie amu zant! Fii atentă să n o iei razna, doar știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră să se scuture. În căderea lor Înceată se legănau, asemenea primilor fulgi dinaintea marilor zăpezi, de parcă n aveau să se mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
trebăluia pe lângă sobă, tatăl în pat își tăia unghiile. Carmina pe un scaun, lângă masă se prefăcea că citește într-o carte. De afară se năpustea din când în când spre ei clinchet de clopoței, voci de copii, pocnet de bici, urături și totul părea a fi un zgomot venit dintr-o altă lume, de foarte, foarte departe, o lume ostilă ce-o înghițise pe Elena. Carmina o revăzu pe Elena, așa cum era îmbrăcată cu o zi înainte, cu rochița din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dimineață sé mergi la școalé și mama Îți dé bucéți de pîine cu unt și cu dulceațé, si cu ceai cu zahér. Copiii americani nu véd niciodaté zahér. Ei lucreazé la burghez ziua Întreagé și În loc de résplaté sînt bétuți cu biciul și ținuți În subsol. De aceea, copii, trebuie sé fim fericiți cé tréim În Uniunea Sovieticé și cé putem sé Învéțém liniștiți, si sé mîncém pîine cu unt... De aceea este bine cé tarul a fost dat jos de pe tron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
munci Într-o țaré a pécii, unde nu sînt bombardate spitalele și grédinițele de copii, iar voi sé nu fiți nevoiți sé lucrați la capitalist din zori și pîné-n noapte pentru o bucéțicé de pîine și sé fiți bétuți cu biciul. Că sé puteți voi sé umblați la școalé și sé mîncați pîine cu unt, si sé nu-i vedeți pe périnții voștri speriați, si sé nu vé între capitalistul În miez de noapte În casé că sé vé ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ațiile inter'ațio'ale. Noua po'itică n-are ne'oie de is'orie". Good boy! Ia bomboana, băiețaș. Nu "cu picătura" trebuie administrată istoria, ci tom după tom, intracerebral. Medicament împotriva variilor propagande, cîrpite, cîrpăcite cu minciuni. Împotriva lungului bici al regimurilor totalitare. Ca să rămîi liber trebuie să ai memorie. În toate cărțile Iordanei Marievici apare proletcultul.Care e cauza acestei... fascinații? Șichy a ezitat înainte de-a rosti fascinație. Oi fi vrut să spui obsesie, surioară și te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tendința de a-i dezgropa, de a-i "restitui" pe toți osîndiții pe drept la anonimat. Tot comentînd autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei mari cu tot. "Noi mî citim exhaustiv", pocnea din bici Milucă, fără să se întrebe din ce materie e făcut biciul. El însuși strînsese o colecție de "necunoscuți", pînă a pus de-o cărticică: Ignorații Și-n a doua cărticică tot despre "ignorați" era vorba. Și într-a treia. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
osîndiții pe drept la anonimat. Tot comentînd autori mici și mulți, se duce la fund barca istoriei literaturii, cu cei mari cu tot. "Noi mî citim exhaustiv", pocnea din bici Milucă, fără să se întrebe din ce materie e făcut biciul. El însuși strînsese o colecție de "necunoscuți", pînă a pus de-o cărticică: Ignorații Și-n a doua cărticică tot despre "ignorați" era vorba. Și într-a treia. A schimbat cuiva statutul de minor? Nu. Să nu mai spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Când trecea Ea, timpul călca în gropi, se oprea des pe la porțile orelor, se mărunțea în minute și secunde, se repeta, nu aducea nicio inovație, era monoton de plicticos, tipic pentru un ceas, o arenă în mijlocul căreia Ea își pocnea biciul de dresoare a timpului cu miile de secunde obraznice, neascultătoare, neîndemânatice, dirijate de Ea. Zi sau noapte, după cum voia Ea. Christian Dior, Jean-Paul Gaultiere i-au spus: "Modelează păpușa Miorița, contureaz-o, asorteaz-o, estimeaz-o, tortureaz-o". A îmbrăcat-o în mireasă. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se facă auzit, trezit parcă la realitate de zgomotul motorului, făcînd vînt cu palma norilor înțepători de monoxid de carbon care îi invadează nările împiedicîndu-l să respire normal. Să știți că și eu ard acum de nerăbdare să-i dăm bice, nu putea să ne lase baltă tocmai acum. Și încă ceva, fii sigur că în viață nimic nu este întîmplător, zice domnul Președinte. — Aveți dreptate, spune Sena încrezător, dacă motorul n-ar fi pornit, să știți că ar fi fost
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și eu și tu, intuiție, așa cum ești.» / Iar Decebal: «Ancestralul guvernează nu noi, / Hazard ești, Traiane, ca și mine memorie / a cromozomilor!»“ Attila însuși apare ca un „împărat-poet“: „O, Pegasul meu, asin al visătorilor, / Și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc, / Gândea Attila“. Modul în care autorul își reprezintă existența are - nu se poate nega - noblețe. El greșește însă tonul, care în literatură poate salva sau arunca în neant orice text. Foarte evidentă este această eroare în versurile de dragoste
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
această neeconomicoasă utilizare a spiritului creator, cu butonul dat ‹ mereu la maximum, specifică geniilor. Preferința sa merge către o solemnitate exterioară, mereu aceeași, către simularea gravității, prin tonul adoptat: „Nu voi plăti doar răul ce-l voi face / Cu gestul bici și cu privirea dură, / Dar chiar și binele ce nu se ndură / Să-și dezgolească trupul când îi place. Ceea ce simt și ce-a ieșit pe gură / Sădesc în glia poftelor buimace. Mă urmăresc, izbind când duhul tace, / Atâtea cazne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grație ale poetului. Dar ele nu ne emoționează: „Ce fel de răsplată să-mi dea nostalgia /... Când trăirile-mi intense până mai acum / s-au nivelat în fel de fel de prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de prestații / un pic câte-un pic? /... Când sfârcuri de bici / ce-mi plesnesc neuronii / după un anume tipic, / sfâșâind [sic!] agonia amărâtelor vibrații, / m-au deocheat /... /?“ Prestații în care se nivelează trăirile, neuroni plesniți după tipic, cu sfârcuri de bici, vibrații amărâte - din ce unghere tenebroase și insalubre ale gândirii provin aceste scâlciate combinații de cuvinte? Iar versurile citate nu sunt singurele. Răsfoind cartea, descoperim numeroase alte încercări ratate de a face poezie: „Un mofluz se prinde de-o cutie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
au ridicat la cer pe sfântul Ilie, caii care au coborât de pe basoreliefurile catedralei Santa Marta din Torino, lăsând doar câteva urme de copite pe ziduri, caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Nene Matei, individul acesta experimentează obsesii. Petre, tu ai mintea limpede, eu sunt bun de legat. Mă tem pentru mine, mă tem pentru ei. Dincolo, zeamă de ștreang mi se cuvine pe nemâncate, aici sunt înhămat la trăsura boierului: oiște, bici, zăbală, hățuri, țesală, paie pe săturate, uneori sunt lăsat slobod printre iepe. Ce-i drept, mă doare groaznic spatele, zilnic primesc câte o vână de bou pe spinare, m-am obișnuit așa îmi plătesc biletul la spectacol. Copiii mei frumoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Are dreptate cucoana asta, sunt încă verde! De ce am irosit atâția ani, cui am făcut eu bine? Mie în nici un caz. Uite ce carne are, iapă tânără! Uite-o cum calcă, cum strunește, cum rupe hamul! Pinteni, tataie, pinteni și bice! Pe calul altuia nu ai de ce să ocolești vreun un obstacol. Asta s-a copt de una singură. După cum văd, are ceva probleme. Prea chișă ochii, da-i bag două pahare de votcă sub bot și rupe oiștea." Starețul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau că "i-a pocnit nebuna de prea plin" în pod, sub movila de grăunțe, într-un borcan burdușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sania trasă de cai, bine ascuns sub dune pufoase, cu cărămizi Încălzite la picioare. Cocișul mîna cu băgare de seamă prin Pădurea Cerha tului. Luneca o vreme Încet. În sanie se tăcea mîlc de frica, iar dintr-odată, omul dădea bici, iar caii țîșneau Înainte ieșind din pădure În latura dinspre Ghirișa. De aici pînă la Pișcari, nu ne mai pîndea nici o primejdie. Dar să te ferească Dumnezeu să fi ajuns la Pișcari vara, după ploaie! Te Înfundai Într-un noroi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șase copii cu comenzi militare nemțești, tot așa Îi mîna la lucru, Îi chema la masă ori Îi trimitea la biserică. Nu-i certa, ci-i plesnea de-a dreptul cu un scorbanci, la urma urmei, tot un soi de bici. Ridicat să plece, mi-a mai spus: — Dacă nu-i izbîndi, vii În sat și-i putea trăi și tu acolo. Bagă de samă! Nu calcă-n biserică omu’ care nu grijește de un nenorocit. — Ascultă-mă, am izbucnit, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe capră - cu chip cioplit după modelul seminției, demn de un prinț de operetă - a dat bice ducipalilor. Apoi și-a Întors privirea spre cei de sub coviltir: ― Sărut mânile, boierilor. Îndata mare agiungim la cii ci vă așteaptî... Țăranii priveau curioși la peisajul ce defila prin fața lor. Satul se profila pe firul văii largi. Chiar În margine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]