1,128 matches
-
unei lumi aplecată pe o pantă greșită. În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acțiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în fața unui scenariu inedit, ușor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuiește fără milă moravurile unei societăți imunde. Cu un condei strașnic mânuit, în prima parte a cărții - cu vizibilă tentă de intrigă polițistă - ne introduce în lumea suburbană a înțelegerii de fond sau mai bine-zis a neînțelegerii între membrii unei familii
DESLUŞIREA DESTINELOR UMANE ÎN ROMANELE „PUTEREA DESTINULUI” ŞI „DINCOLO DE TIMP” DE RODICA ELENA LUPU de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349864_a_351193]
-
sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
își spuse și el părerea. Vorbea despre învățătorul Iisus care le spusese arhiereilor adevărul în față în legătură cu zarafii și schimbătorii de bani care erau slugile lor și ai celor din Sinedriu. Un altul aminti despre întâmplarea de la Templu când Iisus biciuise tocmai pe acei zarafi și în urma acestui fapt mai marii simțiseră chiar de a doua zi că lumea nu-i mai slăvea ca înainte, ba chiar unii dintre adversarii lor luaseră din chiar cuvintele lui Iisus când voiau să-i
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
fii urmărit! Bărbatul care îi spusese acestea se făcu nevăzut imediat prin mulțime iar Baraba se întoarse și privi încă o dată dincolo de trepte unde cel numit Iisus, cu mâinile legate, era dus în atriumul fortăreței Antonia unde avea să fie biciuit și supus batjocurii. Întorcându-se și privind încă o dată înapoi, i se păru că și acesta îl fixează cu privirea peste mulțime și dintr-o dată i se făcu frică, lui, care spusese tuturor în mai multe rânduri, că nu-i
AL SAPTELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349796_a_351125]
-
alegem. balul bobocilor - pe rochia decoltată ochiul boului La urma urmei, ispita rămîne unul din condimentele vieții: ajun de Crăciun - Moșul ispitit din nou de poale în brâu Sunt în carte și destule poeme care sînt înclinate prea mult să biciuiască moravurile satiric și sarcastic. Sînt și poeme în care se vede numai exersarea în folosirea unor expresii. Voi încheia însă cu un poem care merită toate laudele: concediu altfel - cerul și marea în ochii pruncului Prima parte e calchiată pe
VASILICA GRIGORAŞ de CORNELIU TRAIAN ATANASIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350005_a_351334]
-
Să-i primesc, cu inima! Apa, focul și pământul, Cerul, soarele și luna Ai trimis, să-mi fie sprijin, Vieții întotdeuna! Zburător Furtuni mi se zbat în piept, Ființa întreagă mă doare Și ochii-mi sunt triști de nesomn. Mă biciuie doruri amare. Și ploaia mă ceartă din zori, Cu lacrimi de-aloe te plâng! Mă-ncearcă iubirea din sori Și-mi arde în creier un gând. Aș vrea să mă prind de zăbrele Să-mi rup colivia de fier! Alergi
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
munca cea umilitoare sperând ca netoții că, odată și odată, vor deveni un bun exemplu de urmat, pentru cei din jur. Aiurea! Doar fierbințeli la creier, datorate proastelor lor obiceiuri! Spre marea lor surprindere, de unde tăiaseră sute de ani capete, biciuiseră în piață și aruncaseră în închisori pe cei care furau cine știe ce, acum constatau că fenomenul furturilor renăscuse impetuos ba, am putea spune, chiar derutant. Se furau macarale în funcțiune, trenuri din mers, șuruburi de la scările rulante, cabluri de telefonie, sau
UNDE DUCE SFIDAREA TRADIȚIILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350086_a_351415]
-
și să mă asculte. A fost odată, ca niciodată... Capitolul 2 Cum ajunge vrăjitoarea Iarna mare împărăteasă Odată, într-o zi cenușie, de toamnă târzie, când oamenii plângeau și tușeau, când orașele și satele se înecau în noroaie, iar copacilor, biciuiți cu stropi de ploaie, li se furau ultimele frunze, pe aceste meleaguri a sosit, plutind prin văzduh, o frumoasă vrăjitoare. Avea ochii negri, strălucitori, plete lungi, liliachii, și rochia albă, cu trenă lungă, fluturând în urma ei. Diafana vrăjitoare râdea și
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mai trecea până când se potolea. Acesta era blestematul de VISCORILĂ, comandantul armatelor de FULGOI, ostași cu mantale și glugi albe, care aruncau din fălci cu bulgări de zăpadă, spulberați prin aer în puzderia de fulgi țepoși și tăioși. Iar Fulgoii, biciuiți de Viscorilă, urlau bezmetici ca o imensă haită de lupi înfometați. Dar să-l fi văzut pe NĂMEȚILĂ! O namilă cât trei munți puși unul peste altul și, pe deasupra, încă trei stânci țuguiate. Purta un cojoc imens din care se
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
dispus să plătească suficient. Apoi, noi înșine. Ne privim în oglindă, într-un moment al lucidității, și ce vedem? Ce ne arată chipul din spatele oglinzii? Suntem pedofili. Rasiști. Egocentrici. Avem convingeri periculoase. Avem fantezii bolnave, ne-am dori să fim biciuiți până la sânge. Negăm propria religie atunci când ne plictisim de ea. Inventăm jocuri absurde pentru a gusta o voluptate decadentă. Desigur, nu toate la un loc. Dar măcar una. Una singură. Credeți că eu, Penelope, dumneavoastră, facem excepție? Nici vorbă. Una
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
știam cum să-ți mărturisesc/ Că recitindu-ți cartea mare/ Simțeam inima-mi tare bătând/ Și-n ritmul ei strofele tale./ Dragoste, melancolie-adâncă/ Rânduri scrise-n duioșie rară/ Și copiilor noștri încă/ Ne-ntrecut de frumoase-au să le pară./ Ai biciuit acea societate/ Cu nepăsare, dispreț și chiar blestem,/ Nu îți păsa de consecințe/ Erai un revoltat mândru și ferm./ O meritau mișeii, nedrepți și cruzi,/ Pe placul lor a scrie îți cereau/ Să-i preamărești, să-i lingușești / În schimb
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
mai organizată”. Istoria în cursul ei firesc ne spune că o Grupare de oameni au luptat pentru Unire nu pentru Dezbinare. Trebuia scris în loc de „uniți” - „porniți pentru ale lor interese” și atunci se potrivea textul întocmai cum vibrează Gândul nostru biciuit de Adevăr și uitat de Lumină . Este greu de crezut că Lupul va înțelege vreodată să mănânce frunze de salcâm, iar Capra carne de mistreț. Iată cum idiosincrasia te aduce în fața unei pledoarii pentru erezie. De o mie de ori
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
se zice că este o scorpie. Dar Iarna era mama scorpiilor, tartorița tartorițelor și nimeni nu și-o închipuia îndrăgostită de cineva. Atunci, atitudinea față de Ghiocel părea nefirească, derutantă. Ea se purta cu slujitorii ei mizerabil, de multe ori îi biciuia cu harapnicul plumbuit. (lasă, că și meritau). Câteodată, atitudinea ei de răutate era justificată față de urâciunile de slujitori mătăhăloși, burduhănoși, fălcoși, mitocani, bădărani, jegoși, puturoși. Adevărul este că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Îmi calci împărăția, mi-aduci o veste rea, iar eu, ca o nebună, doresc să-mi fii iubit? În temniță cu tine! Nu știu ce mă reține să te prefac în sloi afurisit. L-ar fi strâns de gât, l-ar fi biciuit cu harapnicul dintr-o suflare, l-ar fi prefăcut într-un bolovan de gheață, sau de piatră, sau într-un vierme pe care l-ar fi înghețat, apoi l-ar fi strivit cu amândouă picioarele. Alerga ca o apucată prin
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DE-AR VISCOLI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-ar viscoli, mă biciuiască vântul Și aspre mușcături să-mi ia din carne, Să nu-i aud singurătății, gândul Iar piatra-i pe mormânt mi se răstoarne. Să plec de-aici unde tăcerea-i boală, Din pragul netrecut al casei mele, Cu viața stinsa
DE-AR VISCOLI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365502_a_366831]
-
în tine că m-am făcut! Așa-i? -Sunt cam nesigur... rosti domol. Mă simt stângaci în fața unei domnișoare, care, se pare că e însăși fiica mea! Tăcui de astă dată, gândind să-i dau răgaz. Avea nevoie să-și biciuiască emoțiile, de fapt, și eu. Rememorai că nu vorbisem nimănui de tata în viața mea de matur, deși mă însoțise permanent amintirea-i. Doar Seneca aflse de episodul dispariției. Chiar și după ani de la eveniment, mi se perindaseră prin fața ochilor
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
și de suferință. Trecem de ușile meticulous sculptate și intrăm în lăcașul care ne primește de fiecare dată când inimile nosatre bat mai tare decât trebuie, indiferent din ce motiv. O lumină difuză ne primește, gata să ne liniștească sufletele biciuite de gerul de afară, dar și de sfâșietoarea durere a unei ,,clepsidre sparte”... Pe catafalc întrezăresc sicriul care va însoți definitiv trupul poetului. Mă retrag, pentru ca tânăra poetă să-și poată plânge liniștită mentorul. Îi atinge mâna, pe care o
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
Parlament și guvern, niște șantajiști ce acționează ca Agamiță Dandanache, Zoițici ce n-au altă treabă decât să „facă politică”, Tipătești sclifosiți și imorali, ce-i numesc cu scârbă pe nemulțumiții din Piața Universității, „țărani”, „viermi”, „ciumpalăi”, toți ar fi biciuiți de ironia lui Caragiale. Credeai c-am murit, neică?! Câtă asemănare, Doamne, parcă opera lui ar fi fost scrisă ieri, personajele de atunci seamănă cu cele de acum, aceleași apucături, aceiași ipocrizie, același fond sufletesc. Toți și toate oglindesc o
ANUL CARAGIALE de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364916_a_366245]
-
sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
viața e un joc al dracului de straniu, / o anecdotă despre tine însuți / care începe cu dorința de a pregăti un final / deosebit sau aproape decent, / un desfășurător de imagini trăite de mii de ori dar uitate/ și care ne biciuie gândul cu-aceeași întrebare: ce urmează?/ Viața e un joc al dracului de straniu!” ( Viața e un joc...) Dincolo de cuvinte și tăceri, gânduri învolburate... poetul caută un liman pentru a se salva de adâncul întunecat al neputinței. Urmând firul de
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
sută de grame, aproape că plutea deasupra fundului mării. Norocul lui nea Nicu era că dădea doar cu două volte și le stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele.Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
nenorocitul de Ger-Sticlos, care se prefăcu într-o pulbere cenușiu-plumburie, ce purta deasupra-i jobenul știut, cu șapte rotocoale de fum. După ce termină cu acesta, Mărțișor se îndreptă spre furioasa împărăteasă care avea lângă ea pe comandantul Prăpădenie. Fricosul general biciuia turbat Fulgoii, care o luau la fugă. Când jetul de raze din paloșul lui Mărțișor îi fripse scăfârlia și când văzu cum vine spre el, acesta aruncă biciușca, văicărindu-se: Aoleu! Văleleu! Săriți! (Uitase comanda “Atacați, buluc!”). Dar trăsnetul lui
MĂRŢIŞOR-25 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365642_a_366971]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TANDEM Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Tandem Mizerul condamnatul la galere Vâslește-ntruna presimțind oceanul... Târăște, biciuit din plin, bușteanul, Un roib superb...Ce tristă decădere... „Croit” să poarte în galop oșteanul, Târăște la bușteni din răsputere: E tot ce azi stăpânul lui îi cere. Fâneața înflorită e aleanul. Cum zile faste iarăși se perindă, Ascultă parcă
TANDEM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361655_a_362984]
-
cetina sună, că-i “Timp de Colind”. Cereasca Minune pământu-a-mpânzit, Copiii la drum au plecat gălăgind, Cu cei mari alături, pe Fiu preamărind, “Trimisul de Tatăl-Cel-Fără-Sfârșit”. Și Moșul, cu daruri, la drum a pornit, Chiar gerul de-i aspru, obraji biciuind, Ogrăzile toate-n strai nou s-au gătit, Se văd la ferestre lumini cum se-aprind “Sosit-a Crăciunul” de lume dorit, Iar cetina sună, că-i “Timp de Colind”. IOANA STUPARU Referință Bibliografică: TIMP DE COLIND , DE IOANA STUPARU
TIMP DE COLIND , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351843_a_353172]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DEDICAȚIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 776 din 14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Șarja mea amară-dulce Ca din pana lui Neculce Biciuiască-ți telegarii Ca husarii la fruntarii Și în goana lor, nebuna Pulbere de aur luna Poleiască-ți pletele Căile, încetele Și din fiecare parte Să se-adune într-o carte: Orice vers ca un demers E un pas în univers
DEDICAŢIE de ION UNTARU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351883_a_353212]