832 matches
-
Această formă a sistemului celor patru ecuații este cea mai comună pentru studiul mișcarii fluidelor. Soluția sistemului este în general greu de găsit, deoarece rămâne un sistem neliniar cu derivate diferențiale parțiale. S-au găsit soluții pentru curgeri uni și bidimensionale, dar pentru cazul tridimensional nu se cunosc. În sistemul cilindric, adică în variabilele formula 53 și formula 54, sistemul Navier-Stokes se scrie: Ecuația de continuitate devine: Reprezentarea în coordonate cilindrice se face în unele cazuri datorită avantajului simetriei, deoarece unele componenete ale
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
sferice variabilele sunt: formula 64 și formula 65, formula 66 se mai numește și colatitudine. Ecuațiile Navier-Stokes capătă forma: Ecuația de continuitate se scrie: Dacă asupra ecuației Navier-Stokes se aplică rotorul, rezultatul este eliminarea presiunii. Acest lucru este ușor de făcut în cazul bidimensional (2D), în care se presupune că formula 74, iar funcțiile rămase nu depind de "z". În acest caz, sistemul se reduce la: Diferențiind prima ecuație în funcție de "y", a doua în funcție de "x" și scăzându-le, obținem o ecuație în care presiunea este
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
prin: ecuația de continuitate este satisfăcută necondiționat, astfel că sistemul Navier-Stokes în cazul 2D incompresibil se reduce la o singură ecuație: în care formula 80 este operatorul biarmonic, iar formula 81 este vâscozitatea cinematică. Acestă ecuație împreună cu condițiile la limită descriu curgerea bidimensională a fluidului, în care vâscozitatea cinematică este un parametru cunoscut. De notat că, "ecuația pentru cugerile lente" rezultă atunci când partea sângă a sistemului este presupusă a fi zero. În curgerile axial simetrice se folosește altă funcție numită funcția de curgere
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
De notat că existența acestei soluții exacte nu implică și stabilitatea ei, turbulența putându-se dezvolta pentru numere Reynolds mari. Ca exemplu se poate da cazul în care fluidul este incompresibil și staționar, curgerea făcându-se într-un domeniu plan bidimensional nemărginit, în coordonatele polare formula 89, având soluția: formula 92 fiind componentele vitezei, formula 93 presiunea, iar A și B două constante arbitrare. Această soluție este valabilă pentru formula 94 și pentru formula 95.
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
țară la țară. În cele mai multe țări acestea se referă la lucrările tridimensionale care sunt expuse permanent în locuri publice, prin „permanent” înțelegându-se „pe toată durata de viață a lucrării”. În Elveția este admisă și executarea și publicarea imaginilor lucrărilor bidimensionale, cum ar fi picturile murale și graffiti, însă aceste imagini nu pot fi folosite în același scop cu cele originale. Multe legislații conțin deosebiri subtile cu privire la spațiul public și proprietatea privată. În timp de în Austria situarea fotografului este irelevantă
Libertate de panoramă () [Corola-website/Science/334439_a_335768]
-
plană pe care este așezat și deplasat. Mișcarea mausului este detectată de un senzor situat în partea sa inferioară, preluată, digitalizată și apoi printr-o interfață adecvată transmisă computerului la care e atașat. Informația de mișcare a mausului în spațiul bidimensional (2D) este convertită tot în mișcare bidimensională (2D) a unui cursor identificator-indicator grafic pe ecranul unui monitor. Altfel spus, mișcarea mausului provoacă o mișcare corespunzătoare a cursorului pe suprafața ecranului monitorului, atașat și el calculatorului. Datorită acestei funcțiuni utilizatorul mausului
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
Mișcarea mausului este detectată de un senzor situat în partea sa inferioară, preluată, digitalizată și apoi printr-o interfață adecvată transmisă computerului la care e atașat. Informația de mișcare a mausului în spațiul bidimensional (2D) este convertită tot în mișcare bidimensională (2D) a unui cursor identificator-indicator grafic pe ecranul unui monitor. Altfel spus, mișcarea mausului provoacă o mișcare corespunzătoare a cursorului pe suprafața ecranului monitorului, atașat și el calculatorului. Datorită acestei funcțiuni utilizatorul mausului poate decide (alege) și indica pe ecranul
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
localitățile lor, culorile sunt exaltate în tonuri pure și stralucitoare, fără a atinge însă violența. Urmărind să redea spectacolul colorat al naturii, Chirilovici renunță la iluzia volumelor și nu este interesat nici de materialitatea sau ponderea lucrurilor. In această viziune bidimensională, obiectele sunt tratate ca niște suprafețe colorate, iar cele din adâncimea spațiului sunt pictate ca și cum ar fi văzute în prim plan. Conform lecției lui Cézanne, impresia succesiunii lucrurilor în spațiu este creată numai de alăturarea și opoziția zonelor de culoare
Nicolae Chirilovici () [Corola-website/Science/315671_a_317000]
-
o matrice de linii paralele în două straturi, separate de un izolator de trecere și reciproc în unghi drept pentru a forma o rețea . Un semnal de înaltă frecvență se aplică în mod succesiv între perechi în această matrice grila bidimensional. Curentul care trece între noduri este proporțional cu capacitatea. Atunci cand un teren virtual, cum ar fi un deget, este plasat peste una dintre intersecțiile dintre stratul conductiv, o parte din câmpul electric la acest punct la sol, rezultând într-o
Touchpad () [Corola-website/Science/324876_a_326205]
-
o stare fundamentală, dar combinația lor poate fi făcută în așa fel încât să aibă o schimbare de semn. Pentru potențialul "unidimensional", "fiecare" stare proprie este nedegenerată, deoarece numărul de schimbări de semn este egal cu numărul de nivele. Pentru bidimensional, este ușor să obținem o degenerare, de exemplu, dacă o particulă se mișca în potențiale separabile: V(x,y) = U(x) + W(y), atunci nivelul energiei este suma energiilor unidimensionale. Este ușor de văzut că ajustând global valorile lui U
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
În matematică, sistemul de coordonate polare este un sistem de coordonate bidimensional în care fiecărui punct din plan i se asociază un unghi și o distanță. Sistemul coordonatelor polare este util mai ales în situații în care relația dintre două puncte este mai ușor de exprimat în termeni de distanțe și direcții
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
situații în care relația dintre două puncte este mai ușor de exprimat în termeni de distanțe și direcții (unghiuri); în sistemul cartezian sau ortogonal, o astfel de relație poate fi găsită doar cu ajutorul formulelor trigonometrice. Deoarece sistemul de coordonate este bidimensional, fiecare punct este determinat de două coordonate polare: coordonata radială și coordonata unghiulară. Coordonata radială (notată de obicei cu formula 1) reprezintă distanța unui punct față de un punct central, numit "pol" (echivalent cu "originea" din sistemul cartezian). Coordonata unghiulară (cunoscută și
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
originea în centrul Pământului, latitudinea δ fiind complementul lui φ, determinat de relația δ = 90° − φ, iar longitudinea "l" fiind măsurată ca "l" = θ − 180°. Cele trei coordonate sferice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare sunt bidimensionale și deci pot fi folosite doar acolo unde locațiile punctelor se află într-un plan bidimensional. Sunt folosite în orice context în care fenomenul luat în considerare este inerent legat de direcția și distanța de un punct central. De exemplu
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
iar longitudinea "l" fiind măsurată ca "l" = θ − 180°. Cele trei coordonate sferice pot fi convertite în coordonate carteziene prin transformarea: Coordonatele polare sunt bidimensionale și deci pot fi folosite doar acolo unde locațiile punctelor se află într-un plan bidimensional. Sunt folosite în orice context în care fenomenul luat în considerare este inerent legat de direcția și distanța de un punct central. De exemplu, ecuații polare elementare sunt suficiente pentru a defini unele curbe - astfel este spirala lui Arhimede - a
Coordonate polare () [Corola-website/Science/299629_a_300958]
-
principal al filmului ar fi icoana bisericească: personajele și acțiunea se profilează pe un plan „lipsit de profunzime”, iar „[s]pațiul lumii ficționale din După dealuri nu permite adîncimea, ci se etalează doar pe o suprafață ce tinde spre abstracțiunea bidimensională a icoanei.” Cu această perspectivă a intrat în polemică Andrei Gorzo, care scotea în evidență scena spitalului și scena secției de poliție, cea din urmă având trei planuri de adâncime. Pelicula a fost filmată și montată în ordine cronologică. Andrei
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
o distanță scurtă până când întâlnește din nou o fată, care, la abordarea să, se ridică, speriată. În acest moment, jocul se termină brusc. Jucătorul controlează băiatul pe tot parcursul jocului. Cum este tipic de cele mai multe ori în jocurile cu platformă bidimensionala, băiatul poate rula la stânga sau la dreapta, sări, urcă pe margini scurte sau în sus și în jos scări și frânghii, si poate împinge sau trage obiecte. Limbo este prezentat prin intermediul graficii întunecate, în nuanțe de gri și cu sunete
Limbo (joc video) () [Corola-website/Science/328257_a_329586]
-
p. 489) referirea la articolele lui Călugăreanu din 1959, 1961, a disparut încetul cu încetul." Un studiu mai aprofundat al operației de traversare (1962) și al procedeelor de generare a nodurilor (1965) i-a permis să reducă problemă la una bidimensionala, aceea a clasificării curbelor închise simple trasate pe o suprafata închisă orientabila și care separă suprafață în două domenii disjuncte, aceasta revenind la determinarea unor elemente ale grupurilor fuchsiene finit generate. În 1966-68 a dat criterii de recunoaștere a acestor
Gheorghe Călugăreanu () [Corola-website/Science/307148_a_308477]
-
Ciulache. Cadre fixe, cortinele unor emisiuni și revizii tehnice. În succesiunea continuă de cadre, doar aceste skin-uri lasă urme pe rețină. În lumea animațiilor, a motion grafixului omniprezent, fixitatea, reperul nu vine decât de la Momentele dintre, de la pauze, respiro-uri bidimensionale care rezistă blocate de bună voie. Cadrul fix unde nimic nu se mișcă este poate pe cale de dispariție. Puține medii însă dispar cu adevarat, majoritatea trăiesc ca niște zombie media, departe de ochiul atent, împotmolite în funcții uitate. Culorile acestor
Florin Ciulache () [Corola-website/Science/317628_a_318957]
-
m pe zi în perfuzie continuă timp de 5 zile . Această schemă de tratament a fost administrată la fiecare trei săptămâni timp de 4 cicluri în cazul în care cel puțin un răspuns minor ( ≥ 25 % reducere în dimensiunea tumorii măsurată bidimensional ) a fost observat după 2 cicluri . La sfârșitul chimioterapiei , într- un interval minim de 4 săptămâni și într- un interval maxim de 7 săptămâni , pacienții a căror boală nu a progresat au primit radioterapie ( RT ) conform ghidurilor în vigoare timp
Ro_1028 () [Corola-website/Science/291787_a_293116]
-
m pe zi în perfuzie continuă timp de 5 zile . Această schemă de tratament a fost administrată la fiecare trei săptămâni timp de 4 cicluri în cazul în care cel puțin un răspuns minor ( ≥ 25 % reducere în dimensiunea tumorii măsurată bidimensional ) a fost observat după 2 cicluri . La sfârșitul chimioterapiei , într- un interval minim de 4 săptămâni și într- un interval maxim de 7 săptămâni , pacienții a căror boală nu a progresat au primit radioterapie ( RT ) conform ghidurilor în vigoare timp
Ro_1028 () [Corola-website/Science/291787_a_293116]
-
intensificarea și sugerarea unei anumite percepțiia evenimentelor media. Herbert Zettl (2005) consideră că estetica media studiază cinci elemente estetice de bază ale imaginii care compun imaginile de film, televiziune și cele generate pe calculator: a) Lumina și culoarea b) Spațiul bidimensional c) Spațiul tridimensional d) Timpul și mișcarea e) Sunetul Meta-mesajele sunt acelea care fixează cadrul perceptual pentru privitori. Acestea nu sunt construite prin narațiuni explicite, ci prin variabilele estetice de producție oferind fundalul, contextul în care privitorii încearcă să interpreteze
Estetică () [Corola-website/Science/303271_a_304600]
-
unde întreprinde diverse cercetări științifice, cărora le-a dedicat diverse cărți. În lucrarea sa, "Risala fi’l-makan" ("Tratat asupra locului"), Alhazen critică concepția lui Aristotel în problematica spațiului, a locului ("topos"). "Fizica" lui Aristotel considera locul ca fiind o limitare bidimensională a obiectului conținut. Dimpotrivă, Al-Hazen demonstrează că locul ("al-makan") este imaginea tridimensională a spațiului vid dintre suprafețele interioare ale corpului, arătând astfel că "locul" este strâns legat de "spațiu", anticipând concepția lui René Descartes din lucrarea sa "Extensio" scrisă cu
Alhazen () [Corola-website/Science/312260_a_313589]
-
artă perisabilă datorită materialului fragil, s-a păstrat doar pe panouri cu caracter religios. Este realizată în lac amestecat cu "misuda" - un ulei special. Aceste lucrări sunt cunoscute ca aparținând genului de pictură misuda-e. Stilul lucrărilor este foarte abstract, spațiul bidimensional, asemănăntor picturii chineze a Celor Șase Dinastii. "Heijō-kyō" (actualmente, Nara) a fost prima capitală permanentă a Japoniei (când a fost mutată de la "Fujiwara-kyō" în 710), dar a fost mutată în orașul "Heian-kyō" (actualmente, Kyoto) în 794 după ce orașul căzuse sub
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
sistem, imaginea actorilor filmați simultan sau separat pe mai multe pelicule, este proiectată pe unul sau mai multe ecrane și se întâlnește cu prezența reală a unuia sau mai mulți actori pe scenă. Rezultă o imagine combinată, care poate fi bidimensională pe ecrane sau tridimensională ( stereoscopică) pe scenă. Sunetul însoțitor poate fi "mono" sau "stereo".
Lanternă () [Corola-website/Science/313652_a_314981]
-
adesea un "chopper" optic, un dispozitiv care întrerupe periodic fluxul de radiație. În lipsa acestuia detectorul poate surprinde numai mișcarea țintei sau variația temperaturii sale. În aplicații se folosește fie un singur detector, fie un șir liniar sau chiar o matrice bidimensională de asemenea sensori. Varianta din urmă, împreună cu optica adecvată, se folosește pentru a genera imagini termice în care obiectele mai calde se văd mai strălucitoare, cu diverse aplicații posibile. În comparație cu detectorii care se bazează pe efectul fotoelectric, detectorii piroelectrici au
Piroelectricitate () [Corola-website/Science/304178_a_305507]