66,184 matches
-
orice tip de confesiune a unui artist pentru care “teatrul nu poate fi decît teatrul”, cum puncta, undeva, Eugène Ionesco. Și încă ceva major, ce se înscrie în tema “Coincidențe” a acestui articol. Cu cîteva zile înainte să-mi iau biletul pentru Cluj, am primit un dar minunat: cele trei volume “ Eugen Ionescu - Teatru” apărute la Editura Humanitas în traducerea formidabilă a lui Vlad Russo și Vlad Zografi. (mă pregătesc să scriu și despre această nouă traducere). Cu cîteva ore înainte de
Nu-mi plac cartofii cu slănină by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13244_a_14569]
-
valoarea unui arc peste timp, mai ales atunci cînd interlocutorul lui Constantin Țoiu își amintește o întîmplare din adolescență: „Eram elev în clasa a treia liceală. Mă țineam de teatru mai mult decît de învățătură. Într-o seară (nu aveam bilet), stam lîngă ușa principală, cînd atenția îmi fu atrasă de un domn palid la față și cu mustață neagră. Mergea repede, cu mîinile în buzunarele paltonului ponosit, descheiat - n-avea nasturi. Intrase grăbit. În mijlocul holului însă s-a oprit nehotărît
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
după nițică glorie sau măcar băgare în seamă, făcînd pe prostul și pe curajosul de ziua lui Ceaușescu - patriotul, marele om politic și altele și altele - cînd știi că asta nu te mai costă, ci ți se mai și plătește biletul de intrare, asta se cheamă escrocherie intelectuală. Nu i-am mai spus nimic domnișoarei. În asemenea tip de escrocherie nu poți chema poliția.
Ceaușescu și premiul cel mare la Loto by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13251_a_14576]
-
încurajat să-și folosească energia decorându-și apropiații, susținătorii și, nu în ultimul rând, pilotul de pe Concorde-ul de unică folosință (luați această expresie în orice sens doriți). Aș merge chiar mai departe: aș propune votarea în Parlament a unui bilet de călătorie nelimitat pentru Plimbăreț și toată suita lui. Aș pune, desigur, și o condiție: ca drumul acestor împilatori ai neamului să nu mai treacă niciodată prin țara pe care-au adus-o în starea unui aeroport din pampa, de pe
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
după barieră: vine trenul, oprește de partea cealaltă a șoselei, coboară mecanicul, dă jos bariera, urcă înapoi, trage trenul în stație, ridică bariera. N-are mult de alergat, noroc că personalul are numai vreo trei vagoane. Nici de casă de bilete nu mai are bani CFR-ul, tichetele se vînd în tren, controlorii au tot timpul treabă. Sînt multe bariere în ăia 50 km dintre Odorhei și Sighișoara, același ritual - mecanic, barieră, tren, mecanic, barieră, tren; facem mai bine de-o
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
nu mai sînt locuri. N-am mai mers în picioare de cînd eram în anul I (dacă stau să mă gîndesc, nu-i așa mult timp de atunci!). Mizerie cruntă pe culoar, controloarea se ceartă urît c-un individ fără bilet; sînt locuri în compartiment, dar nu te-ar lăsa să șezi pentru nimic în lume. Un pic de tupeu, nițică nesimțire și se găsește și loc. În 5 ore sînt la București. Una peste alta, două zile. Odorheiu Secuiesc. 40
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
o admiră pe cea mai reprezentativă, Calea Victoriei, cea mai animată, plină de o mulțime de pietoni, care abia mai lasă loc să se strecoare automobilele. Domnește voia bună și veselia. Frumoasele femei ieșite la plimbare atrag atenția lui Coco în „Bilete de papagal”. Autoarea continuă cu descrierea Cișmigiului, pe ale cărui alei îi zărește adesea pe Lovinescu și Eftimiu, amândoi locuind în apropiere, a vieții teatrale, a cinematografului, „o adevărată fascinație a epocii”. Prin marele număr al sălilor de spectacol (supuse
Călătorie în timp by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13383_a_14708]
-
celălalt, de Dabija. O întîlnire foarte specială, umană. Și Caragiale printre noi. Un entuziasm intelectual, și nu numai, care apare tot mai rar și tot mai greu pe la întîlnirile teatrale de tot felul. În fine. Eu aveam cumpărat, pentru întoarcere, bilet la trenul de noapte. Cei mai mulți, inclusiv cei doi colegi ai mei, Popescu și }îrlea, plecau cu avionul. S-au ținut de capul meu toată ziulica să plecăm împreună, să schimb biletul, să nu-mi fie frică, în fond, și moartea
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
tot felul. În fine. Eu aveam cumpărat, pentru întoarcere, bilet la trenul de noapte. Cei mai mulți, inclusiv cei doi colegi ai mei, Popescu și }îrlea, plecau cu avionul. S-au ținut de capul meu toată ziulica să plecăm împreună, să schimb biletul, să nu-mi fie frică, în fond, și moartea este o experiență ce trebuie parcursă, aveau o ediție frumoasă Caragiale, cred, cu care mă ademeneau, de ce să pierd atîta timp cu trenul cînd avionul ne duce ca vîntul și ca
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Vasili Stasov și Nikolai Efimov între 1839 și 1850, pentru a găzdui expozițiile Ermitajului Imperial, deschis spre vizitare din 1852. Galeria imperială începuse să capete trăsături de muzeu încă de la începutul secolului al XIX-lea. Vizitarea acesteia necesita însă un bilet special și ținută obligatorie: civilii, numai persoane demne de această înaltă cinste, trebuiau să poarte frac, iar militarii, uniformă. Orice vizitator, după prezentarea biletului de acces, era însoțit obligatoriu de un paznic-valet. Existau, în mod excepțional, și permise permanente, de
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
capete trăsături de muzeu încă de la începutul secolului al XIX-lea. Vizitarea acesteia necesita însă un bilet special și ținută obligatorie: civilii, numai persoane demne de această înaltă cinste, trebuiau să poarte frac, iar militarii, uniformă. Orice vizitator, după prezentarea biletului de acces, era însoțit obligatoriu de un paznic-valet. Existau, în mod excepțional, și permise permanente, de genul celui obținut în 1832 de poetul Vasili Jukovski pentru prietenul său A. S. Pușkin. Dincolo de celebre pânze, sculpturi, colecții, Ermitajul închide în zidurile sale
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
de gazare, dar și regimului inuman concretizat în zile în care mâncarea e aproape inexistentă sau hainele nu te pot proteja de frig. De boli nici nu poate fi vorba. Orice infirmitate, orice posibilitate a admiterii unei boli înseamnă un bilet rapid și sigur către cuptoarele de la Birkenau, al căror fum le amintește permanent situația în care se află. Viitorul scriitor se află printre puținii care au contrazis axioma de întâmpinare în lagăr: De aici nu se iese decât pe coș
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
lanterna. Milițianul a apreciat asta (vocea mea). Pasămite, nu-i beat chiar de tot. Mi-a înapoiat bancnota. Dar tot învîrtea în mîini hîrtioarele mele care n-aveau nici o importanță: chitanța pentru lumina din apartamentul pe care-l păzeam, un bilet la trenul electric. Poate că-l făcuse pe neașteptate suspicios vocea mea înceată și trează. Greu de spus. Un lucru era clar: mă studiază. Imediat o să mă întrebe. Iar Ciub și cu locotenentul fumau de-acum; Ciub îl tratase pe
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
fi scenariul, pe care l-a lăsat în grija... altcuiva. Cred că l-a abandonat spre pieire, așa cum trebuia să se întâmple și cu personajul principal după primele 3 minute - ca să se scutească alte 121' din viața bietului cumparător de bilet. Una peste alta, semnatarul scenariului se numește... Michael France! (Asta apropo de... ce mai poate fi 100% american în ziua de astăzi!) Mai vrei la film? O variantă ar fi să alegi o comedie. Ciocu' mic sună bine, nu? Cei mai mulți
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
să vă dezvălui nimic din toate acestea, pentru că savoarea lui Tais-Toi! stă în replica bine și la timp rostită, și nu neapărat în acțiunea densă sau în răsturnările de situație (care, ce-i drept, se țin lanț). Dar cumparătorul de bilet la film, popcorn și Cola, alergic la film franțuzesc, nu va intra la Tais-Toi! decât din greșeală. Iar argumentele mele - deși sunt slabe șanse să fi ajuns la el - nu au făcut, oricum, decât să-l alunge cât colo de la
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
popcorn și Cola, alergic la film franțuzesc, nu va intra la Tais-Toi! decât din greșeală. Iar argumentele mele - deși sunt slabe șanse să fi ajuns la el - nu au făcut, oricum, decât să-l alunge cât colo de la casa de bilete. Ce-aș vrea să-i trag o păcăleală spectatorului de tipul eu văd doar filme americane, bă! Cum să-l conving să meargă la o producție SUA, cu un titlu atât de american: Splendoare Americană? Pornind de la premisa că nume
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
grele de învățăminte etice nu sunt decât niște farsori? Că am greșit firma? Că îmi imaginam că deschid un ziar, dar am dat peste buletinul informativ al unui bordel? Că articolul din chenar, frumos scris, din pagina întâi, e doar biletul de intrare în casa de toleranță? Și că editorialiștii nu sunt decât peștii cinici a căror singură obsesie e să-și vadă curvele din subordine producând peste plan? Spuneți-mi că nu e adevărat, că mă înșel, că n-am
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
poșeta doamnei, se zărea o cutie de bomboane Lindt. Dintr-o margine a sălii, un animator cu microfon, Încadrat de două femei tinere și drăguțe, ne-a anunțat Începerea tragerii la sorți pentru tombolă. Una dintre femei pescuia câte un bilet dintr-o cutie de carton, Îl desfăcea și-l pasa celeilalte femei. Aceasta, Înainte de a-l pasa animatorului, Își nota Într-un carnet numărul scris pe bilet. Mai departe, animatorul citea numărul la microfon. De la una dintre mese, uneori emițând
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
anunțat Începerea tragerii la sorți pentru tombolă. Una dintre femei pescuia câte un bilet dintr-o cutie de carton, Îl desfăcea și-l pasa celeilalte femei. Aceasta, Înainte de a-l pasa animatorului, Își nota Într-un carnet numărul scris pe bilet. Mai departe, animatorul citea numărul la microfon. De la una dintre mese, uneori emițând un chiot de bucurie, sărea În picioare posesorul biletului de intrare cu număr identic. Fericitul se Îndrepta spre animator, Încurajat de un fond muzical adecvat și de
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
-l pasa celeilalte femei. Aceasta, Înainte de a-l pasa animatorului, Își nota Într-un carnet numărul scris pe bilet. Mai departe, animatorul citea numărul la microfon. De la una dintre mese, uneori emițând un chiot de bucurie, sărea În picioare posesorul biletului de intrare cu număr identic. Fericitul se Îndrepta spre animator, Încurajat de un fond muzical adecvat și de aplauze isterice. Unii, mai rutinați În astfel de evenimente, avansau În pas de dans. Tot atunci, animatorul, pus la curent de femeia
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
cei care s-au familiarizat deja cu acest festival, secțiunile sunt, în mare, cele cu care ne obișnuise deja, iar filmele din competiție au avut din nou imperativul opera prima (sau opera secunda!). Secțiunea 3x3, foarte curtată la casele de bilete, a adunat anul acesta, în total, nouă filme (3x3, v-a ieșit la socoteală?!) purtând semnătura a trei regizori importanți și foarte controversați: Lars Von Trier, Wong Kar-wai și Kim Ki-duk, ultimul dintre aceștia mai puțin cunoscut spectatorilor de la noi
Cine-TIFF-ii de la Cluj by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12763_a_14088]
-
-și întreține familia, Remus Lunceanu refuză, cu un sentiment de sfidare și eroism, oferta de a face gazetărie în slujba dușmanilor, de pildă la "Gazeta Bucureștilor" ca traducător (p. 45-46). Obține, ca măsură de siguranță, de la un comisar prieten un bilet de identitate din care rezultă că ar fi născut în județul Neamț, dar această precauție nu-i va folosi de fapt la nimic când va fi denunțat ca transilvănean. E suprimat ca funcționar de minister și rămâne fără sursă de
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
Dar, cu toate acestea, situația lui morală nu e mai puțin periclitată. Când se redeschid teatrele, acceptă să facă rezumatele pieselor în nemțește și în românește (p. 51) pentru o instituție de control și cenzură, iar apoi devine controlor de bilete la concertele de la Ateneu (p. 52), "traducător de programe și compozitor de reclame" (p. 53), fără să aibă nici un contact cu ocupanții, ceea ce-i liniștea pentru moment conștiința. Dar Sabia lui Damocle (e titlul unui capitol) continuă să-i atârne
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
domn" și "Domniță" sau "Înălțimea voastră", cu pedepse pentru personalul domestic care refuza să le folosească, între care se numărau flagelarea publică și pînă la șaizeci de zile de închisoare! l dreptul de "a trece înainte", în ultima clipă, la biletele de tren sau avion, pe listele cu rezervări la evenimente culturale sau la mesele din restaurantele și cluburile de cinci stele! l prioritate "de gradul unu" pentru transplanturile de ficat, inimă și cornee la celebrul Spital Antakalnis din Vilnius! l
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]
-
generală, din politețe; speram câteva comentarii acide la final. Ei bine, nu! Mai erau indivizi rarissimi care chicoteau, un curajos care a părăsit "ringul" cinematografic, dar în general, lumea a plecat la fel de mută - nici entuziasm, nici regret c-a plătit biletul! Repetând experiența de trei ori cu același rezultat, mi-am zis că e vorba de incoerența scenariului care îi arunca pe spectatori într-o asemenea stare de confuzie existențială. Iar povestea e nu doar încâlcită, ci și de o lipsă
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]