818 matches
-
era anterior numită Marktplatz, a primit numele de Alter Markt (Piața Veche). În perioada 1873-1927 ea a purtat numele de Piața Ludwig-Victor, după numele fratelui cel mai mic al împăratului Franz Josef I. Arhiducele era la acea vreme un mare binefăcător al orașului Salzburg, fiind popular și iubit. Actuala Piața Veche a fost până în 1889 locul unde aveau loc târgurile anuale, care se întindeau începând din 1813 până în Universitätsplatz și Residenzplatz, precum și locul unde avea loc până în 1856 târgul de toamnă
Alter Markt (Salzburg) () [Corola-website/Science/328299_a_329628]
-
a studiat engleza, xhosa, istoria și geografia. A prins dragoste de istoria africană, ascultând poveștile oaspeților în vârstă ai palatului și fiind influențat de retorica antiimperialistă a lui "Chief" Joyi. Totuși, la acel moment Mandela îi considera pe colonialiștii europeni binefăcători, nu opresori. La vârsta de 16 ani, a mers împreună cu Justice și alți băieți la Tyhalarha, unde au fost supuși ritualului circumciziei, care marca simbolic tranziția de la copilărie la maturitate; cu această ocazie a primit numele "Dalibunga". Având intenția de
Nelson Mandela () [Corola-website/Science/297865_a_299194]
-
construită în 1705, ca biserică unită. Biserica, construită din piatră, cu turlă în stil baroc, este dintre cele mai vechi construcții de acest fel din cuprinsul județului Sălaj. Are hramul „Schimbarea la față”. Nu se cunosc numele ctitorilor și a binefăcătorilor, însă contribuția celor 50 de familii de săteni la acea dată a fost decisivă. Prima școală din sat este considerată cea mai veche din Sălaj, un act afirmând existența ei în anul 1851. Actuala școală a fost ridicată pe cheltuiala
Bădăcin, Sălaj () [Corola-website/Science/301773_a_303102]
-
analiza lor chimică n-ar fi dovedit nimic dubios; numai etichetele lipite pe flacoanele convențiilor sociale erau acolo supărătoare și cereau precauțiuni”". Cele două personaje acceptă această uniune ca un mod de a conserva aparențele sociale: medicul se consideră un binefăcător care își respectă promisiunea făcută Lenorei, fără a se angaja sufletește în vreun fel, în timp ce Coca-Aimée își păstrează poziția în societate și stăpânirea asupra averii. Romanul este împărțit în 27 de capitole fără titluri, grupate în cinci părți după cum urmează
Drumul ascuns () [Corola-website/Science/334469_a_335798]
-
(sumeriană: EN.KI(G)) este zeul apelor și al înțelepciunii în panteonul sumerian. Mai târziu a fost cunoscut în Babilon sub numele Ea, zeul babilonian al înțelepciunii și cunoașterii, creatorul primilor oameni, organizatorul și binefăcătorul omenirii, zeu al apelor, patron al abisului acvatic și al izvoarelor, protectorul tuturor îndeletnicirilor artizanale și al descântecelor, fiind considerat și vrăjitor, deoarece mesopotamienii credeau că omul a fost creat de el din argilă. Cultul zeului Ea a fost recompus
Enki () [Corola-website/Science/302797_a_304126]
-
a fost un loc de întâlnire culturală majoră. Colecția în timpul împărțirii Poloniei a crescut rapid prin donații mica nobilime locală, precum și de la artiști înșiși. La sfârșitul anilor 1930, colecția consta din aproape 300.000 de obiecte de artă. Lista de binefăcători majori a crescut exponențial, inclusiv din partea multor familii nobile. În 1920, Muzeul a achiziționat peste 15.000 de obiecte donate de către un colecționar, Feliks Manggha Jasieński. Construcția Muzeului contemporan Noua Primărie situat pe strada 3 Maja, a început în 1934
Muzeul Sukiennice () [Corola-website/Science/329230_a_330559]
-
o cunosc, acum câțiva ani, printr-un prieten străvechi, el însuși mai mult decât atașat de loc, de măicuțe, și am întrebat de profesorul Tudor Popescu, nu mică mi-a fost surpriza s-o văd înflăcărată spunând: „dar domnia sa este binefăcătorul nostru” pentru că imediat să adauge: „știați că a stat începând din ’45 în aceeași casa... una modestă, cu pământ pe jos, fără nici un alt confort în plus față de măicuțe?”. Nu. Asta nu știam dar nu putea să mă mire deloc
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
să mă mire deloc o asemenea spusă. Adevărații înțelepți au nu numai virtuțile răbdării, ale curajului drept, ale toleranței și iubirii de semeni, ale generozității și misericordiei ci și virtutea, atât de rară și de importantă, a simplității. Cu simplitate binefăcătorul s-a integrat în ceea ce a salvat. Cam aceste lucruri le știam, în mare vorbind, domnule profesor Scurtu, despre Văratec până s-o cunosc și, prețuiesc pe stareța Iosefina Giosanu. În modul cel mai firesc cu putință, în zilele atât
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
s-a reparat zidăria, s-a reconstruit clopotnița și s-au adăugat două pavilioane pe latura sudică: unul la intrarea în pridvor, celălălt cu acces la altar (cu rol de veșmântărie), deasupra criptei unde se află osemintele unor ctitori și binefăcători ai bisericii. A fost refăcut mobilierul bisericii (balconul cafasului, stranele, ușile și ferestrele) și s-a poleit catapeteasma. În 1886, pictorul N. Roteanu a pictat pereții interiori și bolțile în ulei, în stil neorenascentist. În a doua jumătate a secolului
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
colonade albe, ornamentate cu sculpturi de lemn aurit, iar ușile diaconești sunt așezate în unghi. În inventarul bisericii se află mai multe obiecte cu valoare de patrimoniu și anume: Lângă zidurile bisericii, într-o criptă, au fost înmormântați mai mulți binefăcători ai așezământului din diferite familii boierești. Printre aceștia sunt membri ai familiilor Cantacuzino, Rosetti și Beldiman. Pe o placă de marmură se află reprezentat blazonul familiei Beldiman și este săpată o inscripție în limba română cu caractere chirilice având următorul
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
din Moara (Bulai). De asemenea, prin grija pr. Ionuț Strejac (secretar al Nunțiaturii Apostolice în Polonia), biserica a primit o relicvă cu moaștele Sfântului Maximilian Maria Kolbe. Construirea casei parohiale a fost finalizată în anul 2011 cu sprijinul financiar al binefăcătorilor din țară și din străinătate. De asemenea, în curtea bisericii a fost construit un altar în aer liber cu o mică grotă, în care a fost amplasată o statuetă a Maicii Domnului. La 13 august 2011, cu prilejul hramului bisericii
Biserica Sfântul Maximilian Maria Kolbe din Moara () [Corola-website/Science/320726_a_322055]
-
lucrărilor exterioare, biserica a necesitat și lucrări interioare, însemnând amenajarea altarului, naosului și pronaosului; s-a împodobit cu icoane vechi, obiecte de cult și toate cele necesare. Cele trei strane au fost executate de Bungău Ioan (localnic tâmplar), cu aportul binefăcătorilor. Biserica este prevăzută cu încălzire centrală și instalații de aer condiționat, lucrare executată în perioadă 2004-2005. În biserica noastră se fac zilnic slujbe și este frecventată de un număr mare de credincioși, din localitate și împrejurimi, chemați de cuvintele lui
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
de pe catapeteasmă, iar în pridvor icoana Sfântului Ioan Botezătorul donată probabil de Vasile Lupu și despre care N.A. Bogdan spunea că ar avea conform tradiției vreo 1000 de ani. În curtea bisericii, în apropiere de absida altarului, se află cavoul binefăcătorilor din familia Rusovici. Mormântul lor este înconjurat de un gard vechi de fier forjat cu soclu în partea de nord și de est, iar în partea de sud și vest, cu un gard de fier mai mic, fără soclu, confecționat
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
Această extindere a fost posibilă grație fondurilor oferite, din 1985, de lordul Sainsbury și de cei doi frați ai săi. Aripa a fost inaugurată în 1991 și botezata cu numele de Aripă Sainsbury (recunoștință fraților: John, Simon e Timothy Sainsbury, binefăcători). Concursul de arhitectură l-a câștigat arhitecții asociați Venturi, rauch și Scott Brown, care au proiectat aripa ținând cont de toate exigențele timpului modern: servicii publice, o nouă intrare, spații muzeale mai funcționale și altele. În muzeul galeriei naționale sunt
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
larg de artă și, pe această direcție, Național Gallery pare să fie cea mai angajată. În vederea acestui scop alegerea inteligență și meritorie a administrației de a garanta accesul gratuit (să nu se mai insiste și asupra faptului că atrage și binefăcători: la urma-urmei londonezii percep instituția această cu-adevărat că un bun comun lor tuturor). Din anul 1989, în cadrul Galeriei Naționale funcționează o schemă prin care se oferă unui artist contemporan un studiou unde să creeze opere bazate pe colecția permanentă
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
cuprindeau materiile predată, situația școlară a elevilor, rapoarte ale activității gimnaziului și diverse prelegeri scrise într-un limbaj accesibil, pe teme educative ("Apel către părinți și educatori" de Georgiu Părău, "Ce e școala" de Ioan Keri), istorice ("Împăratul Traian ca binefăcător al poporului român" de Pavel Oprișa), informative ("Importanța limbii materne în învățământ și mijloacele ei" și "Băile de aur de la Brad" de Traian Suciu) etc. Editate într-un tiraj relativ mic, de 300-500 de exemplare, ele se adresau părinților, învățătorilor
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
spovedi sufletul (v. N. Iorga, Istoria literaturii române în veacul al XVIII-lea, vol. II, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1969, p. 138, 162). Menționând și Teologia morală (1796), cu o atât de generoasă și plină de gratitudine dedicație către binefăcătorul său, episcopul Ignatic Darabant de Oradea, încât se pare că a stârnit invidia vlădicului Ioan Bob, să spunem că traducerea Bibliei (1795) încununează opera de scriitor religios a lui Samuil Micu, care timp de 20 de ani (între 1784-1804) a
Ediția jubiliară a Bibliei de la Blaj (1795) by Ion Buzași () [Corola-journal/Memoirs/15908_a_17233]
-
Rafael Leónidas Trujillo Molina (Sân Cristóbal, 24 octombrie, 1891- Sânto Domingo, 30 mai, 1961), cunoscut sub numele de "El Jefe" (Șeful) sau "El Benefactor", (Binefăcătorul) a fost un militar și om politic dominican, care a domnit că dictator al Republicii Dominicane din 1930 până la asasinarea să în 1961. El a exercitat președinția că comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952, si a condus
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
este notată data, 6915 (14079, indictionul 15, crugul soarelui 27, al lunii 18, când a început scrierea sa la Mănăstirea Bistrița. În introducere se fac considerații generale privind milostenia și mântuirea, apoi se arată că înscrierea în pomelnic a dreptcredincișilor binefăcători se făcea numai cu „sfatul egumenului și (a) tuturor celor întru Hristos frați”. Sunt pomeniți, în continuare, „binecinstitorii domni ai Moldovlahiei”. Despre domnii din secolul al XIV-lea, începând cu Bogdan I și sfârșind cu Iuga, nu se dau nici un
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
deci pomelnicul a fost scris într-un răstimp d aproape trei secole. Început în 1407, după ce Dometian a fost rânduit stareț al Mănăstirilor Neamț și Bistrrița, pomelnicul a fost retranscris, completat cu nume noi de domni, ierarhi, călugări și dreptcredincioși binefăcători și tălmăcit în limba română. Pe cât se știe, n-a pus nimeni, până acum, sub semnul întrebării locul unde s-a scris pomelnicul și nici autorii sau scriitorii acestui valoros document istoriografic. Din cuprinsul, său reiese limpede că locul unde
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
acestui sfânt locaș”. Scriitorii pomelnicului nu apar cu numele lor, sunt deci, anonimi, dar din cuprinsul său reiese că ei erau călugări care, cu siguranță, viețuiau la Bistrița. De pildă, hotărârea normativă de a scrie, în pomelnic, numele ctitorilor și binefăcătorilor, numai „cu sfatul egumenului și atuturor celor întru Hristos frați”, fusese luată în mănăstire; considerațiile teologice privind milostenia, răsplata și mântuirea, pe care le întâlnim în introducere, sunt făcute, foarte probabil, de un monah; menționarea corectă a rangurilor și titlurilor
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
car cunoșteau bine terminologia bisericească; referiri la vestiții copiști și miniaturiști din Mănăstirile Neamț și Putna - Gavriil, Paladie, Teodor - de asemenea, demonstrează că alcătuitorii pomelnicului erau monahi; în sfârșit, cine putea ști mai bine de unde erau unii monahi, ctitori și binefăcători - unii de la Neamț, alții de la Probota, Bisericani și Râșca - decât călugării care viețuiau la Bistrița! Cel mai probabil, acestă lucrare istoriografică, Pomelnicul Mănăstirii Bistrița, a fost scrisă ori la altarul bisericii, ori al egumenie sub îndrumarea egumenului, ori în chiliile
Mănăstirea Bistrița (județul Neamț) () [Corola-website/Science/301504_a_302833]
-
a cerut ca Gauss să devină director al viitorului Observator din Göttingen, dar nu a avut succes. Gauss începe să corespondeze cu Bessel, pe care nu îl întâlnește până în 1825. Pe 9 octombrie 1805 Gauss se căsătorește cu Johanna Ostoff. Binefăcătorul sau, Ducele de Braunschweig, a fost ucis luptând în armata prusacă, iar în 1807 Gauss părăsește Braunschweigul pentru a ocupa postul cerut anterior de Olebers, acela de director al Observatorului din Göttingen. Anii 1808-1809 au fost grei pentru Gauss, fiind
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
Imperiului Roman, dar la scurt timp populația zonei, formată din greci, sciți și geți s-a răsculat. O mărturie importantă a epocii este celebra ""inscripție de la Dionysopolis"" din anul 48 î.Hr., de fapt un decret de cinstire a lui Akornion, binefăcător al cetății care se remarcase ca ambasador la regele Daciei, Burebista, apoi ca sol al acestuia la Pompeius, adversarul lui Caesar. În perioada luptelor pentru putere de la Roma, orașul a fost ocupat de Burebista și integrat marelui său regat, ce
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
a pro-ducției ulterioare la uzina din Craiova. Începuturile , fondată în 1903, și-a început relațiile cu România în anul 1928, atunci când Andrei Popovici, secretarul Legației Române la Washington, îi decernează lui Henry Ford un înalt ordin al Casei Regale că “binefăcător al omenirii, pentru dezvoltarea industriei, a relațiilor sociale și internaționale”. În 1931, Ford deschide o firmă de vânzări în România, iar un an mai tarziu, în 1932, Guvernul României comunica filialei Ford din Anglia (care patrona firma din România) disponibilitatea
Ford Motor Company () [Corola-website/Science/308705_a_310034]